† Duminica a 7-a a Paștelui (C): Rugăciunea (2 iunie 2019)

Mântuitor (1900-1905) – de Henry Ossawa Tanner (1859-1937); 
Smithsonian American Art Museum.

Rugăciunea

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 iunie 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 7,55-60; Apocalipsul 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi

Omilie

 

Între Înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este perioadă când apostolii, la porunca lui Isus, fideli rugăciunii, împreună cu Maria, mama Domnului, așteaptă venirea Duhului Sfânt. În evanghelie, Cristos face cea mai frumoasă rugăciune: este rugăciunea sacerdotală a marelui preot, Isus, pentru comunitatea sa, Biserica.

Papa Francisc vine în România (31 mai - 2 iunie 2019)

 

 

Papa Francisc - București - Întâlnire cu autoritățile (31 mai 2019). 

  Papa Francisc – Santuario di Sumuleu-Ciuc - Santa Messa (1 iunie 2019).

Așteptându-l pe papa Francisc în catedrala „Sfânta Maria Regină” Iași cu profesorii bolnavi (1 iunie 2019). 
(sursă: foto Adrian Cuba/ERCIS)

 

 Papa Francisc –
Iași - Întâlnire mariană cu tineretul și familie (1 iunie 2019).

 

Papa Francisc -

România, Blaj, Câmpia Libertății cu Divina Liturgie  cu cele 7 beatificări de episcopi greco-catolici martiri – Recitarea „Regina Coeli” (2 iunie 2019).

† Înăltarea Domnului (C): Înălțarea lui Isus – marea speranță (joi, 30 mai 2019)

 Înălțarea lui Isus – marea speranță

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (30 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Evrei 9,24-28; 10,19-23; Evanghelia Luca 24,46-53; lecturi

Omilie 

Este ziua înălțării Domnului! Îl sărbătorim pe Cristos cel înviat care intră în gloria Tatălui. Dar Domnul se v-a întoarce: „va veni tot așa cum l-ați văzut mergând spre cer” (Fap 1,11) [prima lectură]. Între timp le-a lăsat o „speranță neclintită” a unei bogății: trupul și sângele lui Cristos – Euharistia [a doua lectură]. Ascultăm două relatări ale aceluiași eveniment istorisite de același autor – sfântul Luca. Nu a căutat să armonizeze cele două descrieri pentru că diferențele au pentru el o semnificație dincolo de istoria luată în sens strict.

† Duminica a 6-a a Paştelui (C): Începutul unei umanități noi (26 mai 2019)

Începutul unei umanități noi 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 15,1-2.22-29; Apocalips 21,10-14.22-23; Evanghelia Ioan 14,23-29; lecturi

Omilie

Suntem în timpul pascal. Medităm încă la noutățile pe care Isus, mort și înviat, le-a introdus în lume. Cu Cristos s-a schimbat modul de a gândi despre Dumnezeu, prezent în viața proprie și a sta în mijlocul altora: să ne gândim la Euharistie în viața creștină… Ne apropiem de sărbătoarea Înălţării Domnului şi de Rusalii. Lecturile biblice ne îndreaptă atenţia spre Duhul Sfânt ce apare ca o continuare a Paştelui.

Sfânta Rita din Cascia (1386-1457), văduvă, călugăriță [22 mai]

Sfânta Rita din Cascia.

„Oricine va fi părăsit case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică” (Mt 19,29).

Tradiţia (cf. Borrelli A., www.santiebeati.it) ne povesteşte că, înclinată spre viaţa de mănăstire, a fost logodită cu un om brutal şi violent, care, convertit de ea, a ajuns apoi să fie ucis dintr-o răzbunare. Cei doi fii au jurat să-l răzbune şi Rita, nereuşind să-i liniştească, l-a rugat pe Dumnezeu să-i facă mai degrabă să moară. Când dorinţa ei s-a împlinit, Rita s-a retras în Mănăstirea augustinienelor „Sfânta Maria Magdalena”. Aici a trăit o viaţă sfântă, cu o spiritualitate aparte, în care era privilegiată pătimirea Domnului nostru Isus Cristos. Într-un extaz, ea a primit un stigmat aparte, pe frunte, care i-a rămas până la moarte. Viaţa ei de soţie şi mamă creştină, semnată de durerea şi de necazurile umane, este şi astăzi un exemplu.

Între multele lucruri neclare ce însoţesc viaţa sfinţilor, cel mai mare după moarte este unul care o priveşte pe sfânta Rita din Cascia, una dintre sfintele cele mai venerate în Italia şi în lumea catolică. Ea a fost beatificată abia după 180 de ani de la moartea sa şi proclamată sfântă abia după 453 de ani de la moarte. Aşadar, este o sfântă care a avut o cale oficială pentru canonizare foarte lentă – să ne gândim numai că sfântul Anton de Padova a fost proclamat sfânt la mai puţin de un an de la moartea sa –, dar, cu toate acestea, sfânta Rita a fost şi este una dintre cele mai invocate figuri ale sfinţeniei.

Rita are titlul „sfânta cazurilor imposibile”, adică a cazurilor clinice sau de viaţă în care nu mai există speranţă şi, prin mijlocirea ei, sunt rezolvate în mod miraculos.

Soţie şi mamă încercată

S-a născut în jurul anului 1381, la Roccaporena, un sat de munte la 710 m altitudine, în comuna Cascia, provincia de Perugia. Părinţii săi, Antonio Lottius şi Amata Ferri, erau deja maturi când s-au căsătorit, şi numai după doisprezece ani s-a născut Rita, ca un dar al Providenţei. Viaţa Ritei a fost o întreţesătură de fapte minunate, pe care tradiţia, din care avem puţine informaţii, ni le-a transmis; dar, ca în toate legendele, există, fără îndoială, un fond de adevăr. Se povesteşte aşadar că mama, foarte pioasă, a avut viziunea unui înger ce îi vestea graviditatea târzie, că vor avea o fiică şi că o vor numi Rita. Sub acest aspect, este o asemănare cu Ioan Botezătorul, care şi el s-a născut din părinţi bătrâni şi numele i-a fost sugerat într-o viziune.

Creștinii în lume [din Scrisoarea către Diognet]

Creștinii nu se diferențiază de ceilalți oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin obiceiuri de viață. Într-adevăr, ei nu locuiesc în orașe proprii, nici nu folo­sesc vreun limbaj neobișnuit, nici nu duc un tip special de viață. Învățătura lor nu a fost inventată prin reflecția și cercetarea oamenilor iubitori de noutate, nici nu se bazează pe un sistem filozofic uman, așa cum fac unii.

Locuiesc în orașe atât grecești, cât și barbare, așa cum se nimerește, și, deși în ceea ce privește îmbrăcămintea, hrana și restul vieții, urmează obiceiurile locului, își propun o formă de viață, recunoscută de toți, minunată și de necrezut. Fiecare locuiește în patria sa, dar ca străin; participă la toate activitățile cetățenilor buni și acceptă toate îndatoririle ca oaspeți în trecere. Orice pământ străin este patrie pentru ei și orice patrie este pentru ei un pământ străin. Ca toți ceilalți, se căsătoresc și au copii, dar nu-și abandonează copiii. Au în comun masa, dar nu patul. 

Trăiesc în trup, dar nu conform trupului. Își petrec viața pe pământ, dar cetățenia lor este cea din cer. Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi sunt supe­riori legilor. Îi iubesc pe toți și sunt persecutați de toți. Sunt necunoscuți și totuși condamnați. Sunt trimiși la moarte, dar prin aceasta ei primesc viața. Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mâr­șăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împo­triva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu știu să spună motivul dușmăniei lor.

Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în toate mădularele trupu­lui și creștinii sunt răspândiți în orașele lumii. Sufletul locuiește în trup, dar nu provine din trup. Și creștinii locuiesc în această lume, dar nu sunt din lume. Sufletul invizibil este închis într-un trup vizibil și creștinii sunt văzuți că locuiesc în lume, dar adevăratul lor cult adus lui Dumnezeu rămâne invizibil. Trupul, deși nu a primit nici o nedreptate, se năpustește cu ură și luptă împotriva sufletului, pentru că acesta îl împiedică să se bucure de plăcerile senzuale; tot așa, și lumea îi urăște pe creștini, deși nu a primit nici o insultă, numai pentru că aceștia se opun răului.

Chiar dacă este urât, sufletul iubește trupul și mădu­larele sale, tot așa, și creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc pe ei. Sufletul este închis în trup, dar, la rândul său, el susține trupul. Și creștinii sunt ținuți în lume ca într-o închisoare, dar ei sunt cei care sprijină lumea. Sufletul nemuritor locuiește într-un cort muritor, tot așa, și creștinii sunt ca niște pelerini în călătorie printre lucru­rile supuse stricăciunii, dar așteaptă incoruptibilitatea ce­rească. Sufletul, privat de mâncăruri și băuturi, devine mai bun. Tot așa, și creștinii, expuși chinurilor, cresc zi de zi ca număr. Dumnezeu i-a așezat într-un loc așa de nobil, pe care nu au permisiunea să-l părăsească.

Din Scrisoarea către Diognet (nr. 5-6: Funk 1, 317-321).

† Duminic a 5-a a Paştelui (C): „Noutatea” în viața creștinului (19 mai 2019)

„Noutatea” în viața creștinului 

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 14,21b-27; Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi

Omilie

„Paștele ne face să cunoaștem un nou început” (sfântul Atanasie). Este noutatea misterului pascal. Liturgia din această duminică are în centru cuvântul „nou” ce se repetă în cele trei lecturi biblice: „Cel care şade pe tron a zis: «Iată, le fac pe toate noi!»” (Ap 21,5)  din Apocalipsul sfântului Ioan, iar în Faptele Apostolilor noutatea este credinţa în primirea evangheliei din partea păgânilor. Isus în evanghelie ne spune: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34). Este Biserica ce dă un sens concret învierii lui Cristos în mers.

Dumnezeu se propune...

„Dumnezeu se propune, 

niciodată nu se impune;
El ne iluminează, 

niciodată nu ne orbește”.

(sursă: papa Francisc, 14 mai 2019:  https://twitter.com/Pontifex_it).

Maria, Fecioara de la Fatima (13 mai 2019)

„Maria, Fecioara de la Fatima, suntem încrezători că fiecare din noi este prețios în ochii tăi și că nimic nu-ți este străin din tot ce locuiește în inimile noastre. Păstrează-ne viața în brațele tale, condu-ne pe noi toți pe drumul sfințeniei”.

(sursă: papa Francisc @Pontifex_it).

† Duminica a 4-a a Paştelui (C): Chemați de păstorul cel bun (12 mai 2019)

Chemați de păstorul cel bun

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (12 mai 2019)

Lecturi: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalipsul 7,9.13a.14b-17; Evanghelia Ioan 10,27-30; lecturi

Omilie

Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii la apostolat. Chemarea creștină este primirea cuvântului Domnului și curajul de a-l mărturisi de-a lungul întregii vieți. Biserica înalţă rugi pentru cei chemaţi să-şi dedice viaţa slujirii evangheliei: preoţi, călugări, călugăriţe, laici consacraţi. Lecturile de astăzi ne prezintă două imagini ale lui Isus: mielul jertfit și bunul păstor. Pentru a se face înţeles de oameni în identitatea sa, Cristos nu ezita să se asemene cu agricultorul, cu viticultorul, cu slujitorul. Liturgia îl prezintă pe Isus ca păstorul cel bun care își iubeşte oile şi de aceea îşi dă viaţa pentru a le salva: „nimeni nu le va răpi din mâna mea” (In  10,28). Biserica are mereu nevoie de păstori după exemplul lui Cristos.

Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625) și devoţiunea faţă de Maria, mama lui Isus

 Fratele Ieremia a avut o devoţiune deosebită faţă de Maica Domnului căreia îi spunea „Măicuţa”. Pentru el Preacurata Fecioară Maria era Corăscumpărătoarea neamului omenesc şi oriunde ar fi întâlnit icoana ei, chiar pe stradă, îngenunchea, se adâncea în rugăciune şi apoi împreună cu mulţi care-l înconjurau cântau „Salve Regina”.

Printre altele el spunea că nu trebuie doar s-o invocăm pe Maica Domnului ci şi să-i imităm virtuţile dintre care cele mai evidente erau: umilinţa, curăţia, generozitatea, prudenţa, spiritul de jertfă etc. Apoi îi descria chipul ei de mamă care se apropie de copiii ei de pe pământ şi îi ajută deoarece le cunoaşte fiecare ungher al sufletului. Marinarilor le spunea despre Născătoarea de Dumnezeu: „este steaua voastră”; bolnavilor: „este salvarea voastră”; păcătoşilor: „este avocata şi speranţa voastră”; tuturor: „Ea este Doamna şi Regina noastră”.

Atât călugărilor cât şi laicilor le recomanda să cinstească cele nouă luni de locuire a Cuvântului lui Dumnezeu în sânul Mamei sale, recitând nouă „Salve Regina”: dimineaţa – de trei ori, pentru întoarcerea păcătoşilor; la amiază – de trei ori, pentru cei aflaţi în agonie şi seara – de trei ori, pentru sufletele din purgator. În acelaşi timp, această devoţiune trebuia să le obţină celor ce o practicau curăţia inimii, umilinţă adâncă şi iubire aprinsă.

Într-o noapte, pe când fratele Ieremia se ruga profund i-a apărut Preacurata Fecioară Maria cu Fiul în braţe şi scăldată în lumină. Într-un târziu, deşi nu îndrăznea s-o privească, la încurajarea ei umilul călugăr a întrebat-o:
– Stăpâna mea, tu eşti Regină şi nu porţi coroană?
– Coroana mea este Fiul meu!

Deşi fratele Ieremia a încercat să ascundă această minune a arătării Maicii Domnului nu a reuşit şi până la urmă a trebuit să dezvăluie această taină. După ce a relatat totul mulţimii aflată în stare de euforie, după ce cu toţii au intonat cântecul Salve Regina şi aceştia s-au retras, rămânând singur cu confratele său, fratele Ieremia a constatat că nu mai avea nici cingătoare, nici Rozariul de la brâu, nici bastonul iar cineva îi smulse chiar şi peticele de la haina monahală, pe care o purta de peste treizeci de ani.

Prinţesa de Bisignano, Isabella della Rovere, aflând vestea aparţiei a adus la palatul ei pe fratele Ieremia şi pe un pictor care după descrierea minuţioasă a călugărului a încercat să redea într-o pictură imaginea Preacuratei cu Pruncul în braţe. Prinţesa porunci să se facă mai multe copii care se răspândiră în tot viceregatul. Devoţiune către Maica Domnului a luat o amploare deosebită în acele locuri.

La un moment dat fratele Ieremia fiind grav bolnav, iar medicul nemaidându-i şanse de supravieţuire, a trimis să-i aducă acea icoană a Preacuratei. I s-a încredinţat voinţei sale iar a doua zi era vindecat complet, fiind din nou capabil să se ocupe de cei săraci, bolnavi şi necăjiţi.

(sursă: Fericitul Ieremia Valahul; http://www.sfinticatolici.ro/ieremia-valahul/2/).

† Duminica a 3-a a Paştelui (C): Cel înviat în viața creștinului [5 mai 2019]

Simbolul „peștelui” folosit de primii creștini.

Cel înviat în viața creștinului

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (5 mai 2019)       

Lecturi: Faptele Apostolilor 5,27b-32.40b-41; Apocalips 5,11-14; Evanghelia Ioan 21,1-19; lecturi

Omilie

La toate liturghiile din timpul pascal ne este prezentat Cristos cel înviat care se arată discipolilor, le vorbeşte cu familiaritatea, stă la masă cu ei. Credința primilor martori își găsește sensul și cheia de lectură în înviere: este centrul experienței creștine.

Sfântul Atanasie al Alexandriei (295-373), episcop, doctor al Bisericii

„Pe lângă studiu şi o adevărată cunoaştere a Scripturilor, este nevoie de o viaţă corectă şi de un suflet curat, precum şi de virtuţi asemănătoare cu acelea ale lui Cristos, deoarece, trăind în virtute, intelectul poate să atingă şi să înţeleagă ceea ce doreşte, atât cât poate natura umană să înţeleagă despre Cuvântul lui Dumnezeu. În realitate, fără o minte curată şi o viaţă modelată după aceea a sfinţilor, nu se pot înţelege cuvintele sfinţilor… Astfel, cine vrea să înţeleagă gândirea teologilor, trebuie să-şi purifice şi să-şi spele sufletul prin însăşi viaţa sa şi să se apropie de sfinţi imitându-le faptele, pentru ca, uniţi cu ei prin conduita vieţi, să înţeleagă ceea ce Dumnezeu le-a revelat lor”[1]. 

Pentru Atanasiu, adevăratul teolog trebuie să fie un sfânt, altfel, îi va fi blocată înţelegerea adevăratei credinţei. Pentru aceasta, încă din tinereţe, el a unit studiul cu asceza, în contemplarea cuvântului în întruparea sa. Contactele sale cu Anton, părintele monahismului, nu încetau să-l uimească, deoarece constata că acest sărman monah înţelegea adevărul credinţei mult mai bine decât atâţia alţi oameni cufundaţi în studiu, în Biblioteca din Alexandria.

Sfântului Iosif, muncitorul (1 mai 2019)

Papa Francisc a aminiti că astăzi, 1 mai, este sărbătoarea lui sfântului Iosif muncitorul.

„Figura umilului muncitor din Nazaret ne orientează spre Cristos, susținătorul jertfei acelora care înfăptuiesc binele și mijlocesc pentru aceea care au pierdut propriul loc de muncă sau nu reușesc să-l găsească. Să ne rugăm pentru aceea care nu au de muncă: este o tragedie mondială în acest timp”. 

(sursă: https://twitter.com/Pontifex_it).