Chemați
de păstorul cel bun
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora
8:00 (12 mai 2019)
Lecturi: Faptele Apostolilor 13,14.43-52; Apocalipsul 7,9.13a.14b-17; Evanghelia
Ioan 10,27-30; lecturi
Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune
pentru Vocaţii la apostolat. Chemarea creștină este primirea cuvântului
Domnului și curajul de a-l mărturisi de-a lungul întregii vieți. Biserica înalţă
rugi pentru cei chemaţi să-şi dedice viaţa slujirii evangheliei: preoţi,
călugări, călugăriţe, laici consacraţi. Lecturile de astăzi ne prezintă două
imagini ale lui Isus: mielul jertfit și bunul păstor. Pentru a se face înţeles
de oameni în identitatea sa, Cristos nu ezita să se asemene cu agricultorul, cu
viticultorul, cu slujitorul. Liturgia îl prezintă pe Isus ca păstorul cel bun
care își iubeşte oile şi de aceea îşi dă viaţa pentru a le salva: „nimeni nu le
va răpi din mâna mea” (In 10,28).
Biserica are mereu nevoie de păstori după exemplul lui Cristos.
Faptele Apostolilor – în timpul pascal – ne prezintă discursului
lui Petru din ziua de Rusalii; acum ne sensibilizează asupra lumii păgâne, unde
Paul, „cel care ne persecuta odinioară acum vestește credința pe care căuta
atunci să o distrugă” (Gal 1,23). Paul
şi Barnaba iau drumul primei călătorii misionare. În prima lectură (Fap 13,14.43-52)
suntem în sinagoga din Antiohia Pisidiei [în Asia Mică, în partea de vest a
Turciei actuale] într-o zi de sâmbătă pentru celebrarea shabbat-ului. Paul
se adresează evreilor din diaspora anunţând vestea cea bună că promisiunea
făcută părinţilor s-a împlinit cu învierea lui Isus. O mare mulţime de oameni
primesc cu entuziasm kerygma Bisericii – adică prima „vestire” – anunţată de cei doi apostoli. Dar „sâmbăta următoare” se
dezlănțuie invidia iudeilor care provocă o criza ce va duce la separarea
Sinagogii de Biserică. Pentru Paul este momentul crucial și decisiv. Obosit de
îngustimea de spirit a coreligionarilor săi, se îndreaptă spre păgâni. „Vouă trebuia să vă fie adresat
mai întâi cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce voi îl respingeţi şi vă
socotiţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem către
naţiunile păgâne” (v. 46). Cuvintele lui Paul și Barnaba sunt o critică
îndreptată spre aceea care nu primesc mesajul lor, dar și spre formele de
religie ce se închid în ele însele și nu se lasă interogați de planul lui
Dumnezeu care merge dincolo de proiectele umane religioase. Apostolul se lasă
convertit de forța cuvântului Domnului anunțând evanghelia păgânilor căci ei au înțeles că Cristos este „lumină pentru neamuri”,
având în sprijin viziunea lui Isaia: „Te-am pus
lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până marginile pământului” (Is 49,6; cf. 42,6). De la Paști, Isus nu
mai este evreu; este fratele nostru universal; iese din ambientul restrâns al
ebraismului pentru a se deschise tuturor oamenilor; devine Biserica universală,
așa cum a voit-o Cristos. Paul și Barnaba au înțeles că Isus este mântuitorul
tuturor. Nimeni și nimic nu va putea să-i smulgă din mâna păstorului. Ei și-au
mărturisit credința lor până la martiriu. Nimic nu va putea zdruncina speranța
lor.
Lectura a doua luată din Apocalipsul sfântului Ioan (Ap 7,9.13a.14b-17), continuă să ne dea viziunea mielului pascal devenit păstor. În față „am văzut o mulţime imensă, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile. Ei stăteau în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi ramuri de palmier în mână” (v. 9). Aparțin lui Dumnezeu: sunt în culoarea albă; sunt cu ramuri de palmier în mână, semnul victoriei; îl slujesc pe Dumnezeu zi și noapte. „Și-au spălat veşmintele, le-au curăţit în sângele Mielului” (v. 13), adică a lui Cristos. Sfântul Ioan, descriind Ierusalimul ceresc, s-a inspirat din sărbătoarea evreiască a Corturilor [Sukkot], când iudeii, timp de opt zile, locuiau în corturi. Era sărbătoarea bucuriei. Evreii, veniţi în pelerinaj la Ierusalim, se îmbrăcau în haine albe, purtau în mâini ramuri de palmieri formând o procesiune de la templu până la scăldătoarea Siloe, unde preoţii scoteau apă iar fiicele Israelului cântau îmbrăcate în rochii albe. Scopul acestei cărți – Apocalipsul – este să le amintească de victoria obținută de martiri în timpul persecuției. Isus este prezentat ca fiind mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Dar ceea ce este minunat e că el vrea să ne unească la victoria sa. După persecuții, suferințe, foame și lacrimi, credincioșii cunosc bucuria de a fi împreună cu Domnul, căci toți au venit „din strâmtorarea cea mare”. Acum sunt plini de fericire.
Evanghelia după Ioan (In 10,27-30) îl prezintă pe Cristos ca bunul păstor, fiind unicul păstor adevărat. Isus se găsește sub porticul lui Solomon, în templul din Ierusalim, în timpul Sărbătorii Hanuka – sărbătoarea luminilor – pe la mijlocul lunii decembrie, când se comemora consacrarea templului [pângărit de Antioh al IV-lea Epifanul (164 î.C.)]. Este o sărbătoare mult îndrăgită de popor, ce ținea opt zile, cu aprinderea candelelor – menora – pentru a arăta că libertatea strălucește din nou în favoarea credinței în Dumnezeu.
Cristos este într-o dispută aprinsă cu iudeii cu privire la identitatea sa. Cuvintele pe care le-am ascultat sunt un răspuns dat la necredința evreilor. Isus le răspunde folosind parabola păstorului, le spune că Dumnezeu – păstorul poporului său – a coborât în mijlocul turmei sale în persoana lui Isus: eu sunt păstorul cel bun; în greacă „cel frumos” [καλός]. În templul din Ierusalim Cristos arată care sunt caracteristicile raportului dintre bunul păstor și oițele sale: ascultarea, cunoașterea și urmarea. Mesajul lui Isus este clar: cel care ascultă cuvântul său și crede în Dumnezeu Tatăl care l-a trimis, acela îl urmează: „Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem” (v. 29-30). Cel care crede în el se află în siguranță și este gata să primească noutatea evangheliei. Isus conduce pe toți la izvoarele vieții și descoperă tuturor chipul milostiv al Tatălui.
În această zi, dedicată rugăciunii pentru vocaţii, papa Francisc „vrea să reflectăm asupra modului în care chemarea Domnului ne face purtători ai unei promisiuni și, în același timp, ne cere curajul de a risca împreună cu el și pentru el”. „Chemarea Domnului nu este un amestec a lui Dumnezeu în libertatea noastră; nu este o «cușcă» sau o povară care este aruncată asupra noastră. Dimpotrivă, este inițiativa iubitoare cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare și ne invită să intrăm într-un proiect mare, de care vrea să ne facă părtași”. „Vouă, tinerilor – spune papa – aș vrea să vă spun: nu fiți surzi la chemarea Domnului! Dacă el vă cheamă pe această cale, nu trageți vâslele în barcă și încredeți-vă în el. Nu vă lăsați contagiați de frica, ce ne paralizează în fața vârfurilor înalte […]. Amintiți-vă mereu că […] Domnul le promite bucuria unei vieți noi, care umple inima și însuflețește drumul”. (Papa Francisc, Mesajul pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații 2019).
Toți credincioșii se încredințează păstorului pentru ca să fie apărați și însoțiți de Cristos. Este adevărata libertate, experiența iubirii pe care o trăiește sub conducerea păstorului adevărat, Isus. El este păstorul cel bun ce ne oferă fiecăruia prietenia sa. Suntem chemați de bunul păstor.
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi
G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu