.jpg)
Apropierea de Dumnezeu
pr. Isidor Chinez (28 ianuarie 2024)
Lecturi biblice: Deuteronom 18,15-20; 1Corinteni 7,32-35; Evanghelia Marcu 1,21-28; lecturi biblice
Omilie
Tema acestei duminici prezintă lupta lui Isus împotriva Satanei ca expresie semnificativă a venirii „împărăției lui Dumnezeu”. Este apropierea de Domnul. Liturgia de astăzi se referă la criteriile pentru a distinge adevărații profeți de cei falși. Contemporanii lui Cristos deși, conștienți de indicațiile biblice, nu au fost în stare să-l recunoască drept Mesia, cel așteptat, în persoana lui Isus. Prima lectură este promisiunea divină de a trimite în Israel un profet ca Moise: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un profet ca mine – să ascultaţi de el!” (Dt 18,15). Evanghelia prezintă semnele de credibilitate care însoțesc slujirea Domnului: „erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor” (Mc 1,22). A doua lectură conţine sfaturile practice, pentru cei chemaţi la slujirea evangheliei cu „normă întreagă”: Dumnezeu cere o dăruire deplină de la ei. Este „unirea cu Domnul”: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji!” (1Cor 7,32).
Prima lectură este din cartea Deuteronomului (Dt 18,15-20), care înseamnă etimologic „a doua Lege”. Ultima din cele cinci cărți ale Torei [în ebraică se spune Lege]: este vorba despre Geneză, Exod, Levitic, Numere, Deuteronom ce constituie Pentateuhul, în greacă. După ce a vorbit de rege și preoți, acum trece la exprimarea despre profeți, al cărui prototip este tocmai Moise: „Voi ridica pentru ei din mijlocul fraţilor lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (v. 18). Este figura profetului care nu are putere politică, dar este considerat continuarea lucrării lui Moise. Profetul este așezat deasupra tuturor funcților, deoarece este „pironit” în Cuvântul lui Dumnezeu. Îi revenea să țină vie amintirea a ceea ce făcuse Dumnezeu pentru eliberarea poporului și să-i cheme spre fidelitatea față de Domnul. Sunt profeții care i-au avertizat pe israeliți despre riscului de a urma alte divinități și au anunțat pedeapsa pentru păcate, dar, în același timp, le-au garantat iertarea, căci milostivirea lui Dumnezeu făță de poporul său este veșnică. Domnul vorbește poporului prin oameni aleși de el. Primii creștini au văzut în Isus nu numai succesorul lui Moise ca îndrumător, ci profeția însăși întrupată în Lògos-ul [în greacă] sau Cuvântul divin. Este prezența lui Dumnezeu în mijlocul adunării [shekinah, în ebraică, „casă” sau „cort”].
În a doua lectură (1Cor 7,32-35), apostolul Paul, având în vedere revenirea iminentă a lui Isus, poate indica, pentru cei chemați să-l urmese, să renunțe la căsătorie în vederea unei libertăți mai mari. Procedând astfel, nu intenționează să devalorizeze viața de căsătorie. A fi „atașat” de Domnul este marea sa preocupare. Mesajul lui Paul trebuie păstrat în context. Primii creștini erau convinși că Domnul se va întoarce în curând. Așa că Paul sugerează cum să trăiască așteaptându-l. Ceea ce contează este aderarea la programul de eliberare anunțat de Isus. Paul nu vrea să diminueze valoarea căsătoriei, dar cei celibi [apostolul nu era căsătorit] sunt mai liberi să-l slujească pe Dumnezeu și fraților. Pare un semnal divin… Dar, de fapt, este un rest de puritanism evreiesc unde sacrul se separă de profan [sau un puritanism neoplatonic pentru care sensibilul aparține unei lumi inferioare celei spiritule]. Modul de a raționa a lui Paul poate avea greutatea sa, dar argumentele prezentate pentru a-l susține sunt discutabile. Dumnezeu cere o dăruire deplină, dar valoarea sau intensitatea nu vin din alegerea unei vieți de căsătorie ce îl scufundă pe om într-o lume departe de Domnul, ci din lipsa de disponibilitate: e prezența egoismului. Nu disprețuiește căsătoria care este stabilită de Dumnezeu de la „început”, dar „citește” unele situații bazate pe scurtimea timpului și al inevitabilului sfârșit al lumii. Primatul este „unirea cu Domnul”: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji!” (v. 32); „o spun pentru avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul fără abatere” (v. 35). Apostolul este cel care a „îmbrățișat” cauza lui Cristos [„cele ale Domnului” (v. 32)] și nu este chinuit de alte „preocupări” [„cele ale lumii” (v. 34)].
În Evanghelia după Marcu (Mc 1,21-28), după ce a relatat primul anunț și chemarea celor patru discipoli, inserează primul miracol a lui Isus în contextul învățăturii sale: cuvântul său este eficient și produce eliberarea și mântuirea. Domnul eliberează un om de puterea diavolului: „I-a poruncit cu asprime, spunându-i: «Taci şi ieşi din el!»” (v. 25). Astfel Marcu sugerează sensul misiunii sale: eliberarea omenirii de sub sclavia păcatului.
Evanghelistul descrie o zi „tipică” la Cafarnaum: vindecarea unui posedat (Mc 1,23-28), vindecarea soacrei lui Simon Petru (Mc 1,30-31), alte vindecări (Mc 1,32-34). Cu alte cuvinte, este inutil să afirmăm în detaliu viața lui Isus, pentru că nu trebuie să cunoașteți decât o zi pentru a înțelege cum a trăit și a lucrat Domnul. Primele acțiuni ale lui Cristos sunt „vindecări”, pentru că el se prezintă drept Dumnezeu care vine să vindece oile bolnave ale lui Israel descrise de profetul Ezechiel: „Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească […]. Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi întări, voi avea grijă de cea grasă şi de cea puternică” (Ez 34,15-16). Sinagoga (cuvânt grecesc care înseamnă „loc de întâlnire”), Cuvântului Domnului și rugăciunea devin locul eliberării, speranța celor săraci. Are loc la Cafarnaum, în zi de sâmbătă, zi de odihnă, în care Dumnezeu s-a odihnit după ce l-a creat pe om. Domnul poate readuce lumea la frumusețea ei originară, cu același cuvânt creator care a făcut universul și care îi permite să-și exercite autoritatea sa puternică; dar și a face să domnească asupra zilei de sâmbătă.
În Marcu, Isus este recunoscut imediat ca ministru sau slujitor care învață Cuvântul lui Dumnezeu. Anunțând venirea „împărăției”, Domnul a promis o răsturnare a societății care îi va pune pe cei săraci, bolnavi, excluși, pe primul loc. Cei prezenți, realizează că Isus nu repetă fraze făcute de alții, ci acționează pe baza a ceea ce anunță: „s-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape!” (Mc 1,15). Evanghelistul spune că Domnul îl eliberează pe unul care este „locuit” de un duh necurat”. Stăpânirea diabolică este o metaforă care indică violența de tot felul care îl afectează pe om și societatea, provocând sărăcia și exploatarea. Eliberarea demonului este semn al biruinței lui Dumnezeu asupra puterii răului și dovada că „împărăția Domnului” este aproape. Diavolul îl numește pe Isus cu titlul de „Sfântul lui Dumnezeu”. Este indicat încercarea de a recurge la „cultul personalității” pentru a-l atrage pe Isus în sfera sa. Dar Domnul nu are nevoie de astfel de titluri onorifice sau de aprobarea Satanei. Pentru el este important să dea o formă concretă „împărăției lui Dumnezeu” pe care o anunță: „Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: «Taci şi ieşi din el!» Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieşit din el” (v. 25-26). Domnul îl amenință cu hotărâre: „Taci şi ieşi din el!” Eliberarea omului este semnul victoriei lui Dumnezeu asupra răului: dovada că „împărăția Domnului” este aproape!
Să ne ajute Domnul se ne apropiem de Dumnezeu!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu