Lumina ne luminează
pr. Isidor Chinez (2 februarie 2024)
Lecturi biblice: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40; lecturi biblice
[când această sărbătoare nu cade în zi de duminică, înainte de Evanghelie se alege una din următoarele lecturi].
Omilie
Astăzi în liturgie celebrăm ziua în care Maria și Iosif îl prezintă la templu pe Isus. După ce o femeie ebraică a născut un băiat, trebuie să treacă 40 de zile înainte de a se prezenta la templu pentru a împlini o ceremonie de purificare. Ritul cuprindea două jertfe. Familia, ne având resurse suficiente, putea prezenta o pereche de turturele sau doi pui porumbei. Evanghelia prezintă familia de la Nazaret împlinind ritualitatea ebraică a circumciziei, impunerea numelui (cf. Lc 2,21), purificarea și prezentarea primului născut la templu (cf. Lc 2,22-39). Împlinirea Legii este prima întâlnire a lui Isus cu poporul său, în persoana bătrânului Simeon, cel care spune: „lumina spre luminarea neamurilor” păgâne. Iată întâlnirea adevărată a Domnului! Este lumina care luminează toate popoarele. E steaua lui Iacob [„o stea răsare din Iacob!” (Num 24,17)]. Bisericile Bizantine sau Ortodoxe numesc această sărbătoarea „Întâlnire Domnului” (hypapanté, în greacă) cu bătrânul Simeon și Ana, profetesa. Este o întâlnire și o manifestare, întrucât Maria intră în templu „pentru a arăta lumii pe cel care a dat Legea și o împlinește”, și pentru a-l însoți pe Fiul lui Dumnezeu în prima sa ofertă către Tatăl.
În a doua jumătate a secolului al IV-lea Egeria, din vestul Europei, în pelerinajul său la Ierusalim aminteștie pe 2 februarie se celebrează solemn cu luminări aprinse „cu mare bucurie de parcă ar fi fost Paşte” (Egeria, Diario di viaggio, cap. XXVI). Deși nu dă nume acestei sărbători, afirmă că „a patruzecea zi se sărbătorește aici cu mare solemnitate... o procesiune până la bazilica Anastasia [înviere, în greacă] (Sfântul Mormânt)”. Mărturisește că episcopul cu această ocazie citește și comentează fragmentul din Evanghelia după Luca (Lc 2,21-39) cu prezentarea lui Isus la templu.
În prima lectură (Mal 3,1-4) profetul Malahia exprimă tema purificării: „Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint” (v. 3). Textul subliniază necesitatea de purificare, care vine ca „focul” sau ca „leşia” care spală. E necesar pentru a fi „rafinat ca pe aur şi pe argint” (v. 3), pentru a putea fi în stare „să aducă Domnului ofrandă după dreptate” (v. 3). Este glasul ultimului dintre profeți care anunță apropierea Domnului, numit „îngerul alianței”, precedat de „mesagerul” care „va îndrepta calea înaintea mea” (v. 1). Evanghelistul Matei a recunoscut că este Ioan Botezătorul (cf. Mt 11,13-14), „precursorul” lui Isus. E invitația profetului la responsabilitate deoarece Cuvântul ne este încredințat pentru a duce în lume „mesagerii” şi nu „proprietarii”. Se anunță că Domnul intră în templul său cu scopul de a purifica toți preoții: „îi va curăţa pe fiii lui Levi” (v. 3). Vina lor, semnalată de Malahia constă în a face un cult exterior. Sunt reproşuri adresate preoţilor: li se reproşează tocmai faptul că oferă victime nepotrivite (cf. Mal 1,6-14)]. Sunt ascunse diverse interese și îi îndepărtează pe credincioși de Domnul. Ofranda este a celui care oferă sacrificiul: e vorba de inimă pe care omul, chiar dacă este păcătos, prin căinţă şi propunere, o poate obţine de la Dumnezeu (cf. Ps 51,7).
A doua lectură (Evr 2,14-18) aduce tema întrupării: ce face Domnul când vine să ne purifice? Expresia cheie sună așa: Cristos „nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham” (v. 16). E „se îngrijește” de noi. În traducere înseamnă „a prinde” și „a apuca cu forță”. În text este același verb folosit în relatarea că Petru este smuls din apele în care risca să se înece: „îndată Isus a întins mâna, l-a apucat” (Mt 14,31). Se tradus literal: „l-a apucat”. Termen presupune că o parte fuge și cealaltă parte caută sau obține. Apucându-l, îl ține strâns, cu hotărâre. Fuga se referă la păcatul primilor părinți. Prin întruparea Isus, nu s-a preocupat de fuga îngerilor răzvrătiți, ci se angajează personal, „umblă după cea pierduta până când o găseşte; iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se” (Lc 14,4-5). Ce însemnă aceasta pentru Isus? „Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor […]. Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi” (v. 17.18). Este fratele nostru, Domnul! [Kyrios, în greacă; Kyrie eleison, înseamna „Doamne, îndură-te” sau „Doamne, miluieşte-ne”].
În Evanghelia după Luca (Lc 2,22-40) este introdusă figura lui Simeon. El este un om drept și cu frică de Dumnezeu. Sunt termenii care indică pe credinciosul evreu capabil să discearnă vestea mântuirii pe care Isus o va realiza. Toate acestea se împlinesc prin acțiunea Duhului care schimbă inimile: „îi fusese descoperit de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului” (v. 26). Simeon este mișcat de Duhul Sfânt pentru că încearcă să se lase purtat de lumina care îi luminează inima. Este interesant de notat: privirea lui așteaptă cu credință împlinirea a ceea se fusese promis. El trăiește un timp de credință mesianică pentru că copilul pe care el, Simeon, îl ține în brațe indică faptul că mântuirea divină este împlinită nu doar pentru poporul evreu, ci la toate popoarele destinate să formeze împreună cu Israelul un popor nou al lui Dumnezeu: „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi gloria poporului tău, Israel!” (v. 29-32). Este lumina lui Cristos ce ne luminează viața! Este simbolismul luminii de la lumânărilor aprinse în ziua de astăzi!
Întorcându-se către Maria, Simeon indică faptul că viața lui Isus este semn de contradicție: „iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie […], iar o sabie va străpunge sufletul tău!” (v. 34-35). Aici este anticipată durerea Mariei la picioarele crucii: e durerea pentru moartea Domnului. Evanghelistul Luca nu relatează scena Mariei sub crucea de pe Calvar. Acest episod este spus de evanghelistul Ioan (cf. In 19,25).
Se spune că Ana nu a părăsit niciodată templul, „slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni” (v. 37), apoi se afirmă că ea a ajuns chiar în acel moment: „fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului” (v. 38). Viața destul de lungă a Anei este semnul înțelepciunii. Văduvia ei este experimentată prin disponibilitatea slujirii lui Dumnezeu. În evanghelie, Ana este singura care se ocupă de acest rol, fiind purtătoarea anunțului mântuitor. Ea ne încurajează să sperăm în venirea uimitoarea a Domnului!
Din sărbătoarea de astăzi reiese o considerație: lumina lumânărilor trebuie să ne facă să ne angajăm de a deveni lumină, adică transparenți în viața noastră. Îi cerem Domnului să ne lumineze în pelerinajul nostru pământesc, în a da mărturie că suntem creștini: lumină spre luminarea omului!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu