pr. Isidor Chinez (4 februarie 2024)
Lecturi biblice: Iob 7,1-4.6-7; 1Corinteni 9,16-19.22-23; Evanghelia Marcu 1,29-39; lecturi biblice
Omilie
În lecturile din această duminică se vorbește despre problema bolii, a suferinței și vindecarea lor. Sunt fenomene care privesc realitățile persoanei umane. Când trupul este bolnav, întreaga persoană este bolnavă. Pentru Sfânta Scriptură, o persoană sănătoasă este capabilă să ducă o viață plină de armonie, în interior și în exterior. Sănătatea este recuperarea echilibrului în trei direcții: în relația cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine însuși. Prima lectură este problema bolii și a suferinței. Iob este conștient că viața este scurtă: „luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite” (Iob 7,3). Dar există o certitudine: Dumnezeu are compasiune față de noi – „aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare” (Iob 7,7). Domnul își „amintește!” Apostolul Paul face unele afirmații de ordin teologic și practic: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!” (1Cor 9,16); „deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi” (1Cor 9,19). Susține că există două forțe puternice: Dumnezeu i-a chemat și oamenii ascultă Vestea cea Bună. În Evanghelie, încă de la începutul slujirii sale, Isus vindecă mulți bolnavi și „scoate” diavoli (cf. Mc 1,34). Răul există, dar nu este invincibil. El alungă lucrurile care ne înjosesc și ne degradează. Domnul „respiră” puterea iertării și a vindecării pe care Dumnezeu a pregătit-o lumii. Este lucrarea de vindecare a omului!
În prima lectură (Iob 7,1-4.6-7) Iob este simbolul omului suferind: rezumă cea mai amară experiență a durerii. Este o persoană nevinovată, virtuoasă, nu a greșit în niciun fel; suferința sa este nedreaptă. Pesimismul, disperarea, răzvrătirea celor care sunt loviți de rău pot găsi explicații ușoare, însă nu la cei care suferă teribil de mult. Autorul cărții nu a scris un tratat despre durere; în schimb s-a concentrat asupra stării unui om care este lovit de aceasta. Sunt descrise efectele bolii – suferință, insomnie, neliniște, singurătate: „oare nu este numai zbucium pentru om pe pământ şi zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit?” (v. 1); „luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite” (v. 3). Fragmentul la care se referă liturgia semnalează gradul de disperare, deci, de confuzie interioară, la care ajung cei care sunt afectați dincolo de orice măsură. Iob este credincios lui Dumnezeu. E lovit de nenorociri în familie și în sănătate: „zilele mele trec mai repede decât suveica şi se termină fără speranţă” (v. 6). Nu se răzvrătește împotriva Domnului, dar nu acceptă explicații lipsite de consistență sau profunzime pentru prezența suferinței în viața sa: „aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare şi ochii mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!” (v. 7). El citește limpede propria sa condiție, și-a pierdut orice speranță, dar nu renunță la a dialoga cu Dumnezeu, căci vrea să înțeleagă motivul suferinței sale. Va exista un răspuns pentru durere, dar autorul lui Iob nu l-a găsit. În cele din urmă el sugerează să se lase în seama înțelepciunii lui Dumnezeu, în fața căreia este posibil ca răul să aibă o explicație: ‚aminteşte-ţi de zilele mele!’ Doar Dumnezeu va putea să-i dea un răspuns și o va face prin crucea lui Isus. Între timp tot ce trebuie să facem este să așteptăm cu încredere!
În a doua lectură (1Cor 9,16-19.22-23), Paul este cel care exprimă angajamentul său de a fi „totul pentru toți” (v. 22), fără a aștepta nicio răsplată. El crede că acesta este cel mai bun mod de a anunța „evanghelia”, „Vestea cea Bună”, deoarece puterea ei de transformare se dezvăluie doar în solidaritate: e răspundere comună, unitate strânsă, spirit de înțelegere. Slujirea apostolică a lui Paul l-a supus la nenumărate încercări, lipsuri și sărăcie. Le-a acceptat cu generozitate în folosul evangheliei și a oamenilor. Sunt suferințe care desăvârșesc activitatea misionară: „acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica” (Col 1,24), [comentează autorul scrisorii]. Apostolul încercă să adauge altele, precum de a trăi din lucrarea sa proprie pentru a nu fi o povară pentru credincioși. Dar renunță la acest drept „pe care mi-l dă evanghelia” (v. 18): „aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia” (v. 18). A făcut mai mult decât trebuia. Textul dezvăluie sufletul mare a lui Paul și dăruirea necondiționată cu care a încercat să-și îndeplinească misiunea. Motto-ul lui a fost mereu: „toate tuturor” și „totul pentru evanghelie”, adică pentru promovarea, bucuria și fericirea omului. Pentru el, evanghelizarea este ascultare de Domnul: un impuls care vine din „a fi” și „a se simți” apostol!
Tema evangheliei de astăzi se referă la lucrarea de vindecare a lui Isus. Boala străbate textul lui Marcu. Suferința atinge omul. Experimentând în boală propria neputință, omul de credință recunoaște că are nevoie de mântuire. Se acceptă ca creatură săracă și limitată și se încredințează lui Dumnezeu și „aproape” de Domnul. Evanghelia după Marcu (Mc 1,29-39) se angajează să-l prezinte pe Isus, Mesia, în acțiune la Cafarnaum, într-o zi de sâmbăta, pe care Legea o cerea să fie dedicată numai lui Dumnezeu. Domnul îl adună împreună pe Dumnezeu și pe frații săi. „Când s-a înserat […] îi aduceau la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol şi toată cetatea era adunată la uşa” lui Petru (v. 32-33). „Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga” (v. 35). Ascultă și dialoghează cu Tatăl, pentru a primi lumină și putere să-și îndeplinească misiunea sa. Vestește evanghelia „împărăției lui Dumnezeu” și vindecă, biruind orice rău care îl face sclav pe om. Evanghelistul menzionează, alături de Isus, numele apostolilor – „ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan” (v. 29) – și relatează vindecarea soacrei lui Petru. Pentru a face acest lucru, „el s-a apropiat şi a ridicat-o prinzând-o de mână” (v. 31). Făcând astfel exprimă o profundă solidaritate față de ea. Acesta este un semn al depășirii barierei care le-a izolat pe femei din motivul rigidității normelor asupre purității. S-a vindecat: „atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească” (v. 31).
Spre seară, Isus vindecă mulți bolnavi și mai ales alungă demoni: făcând aceasta vindecă bolile trupului și, în același timp, însănătoșește de un rău profund simbolizat prin duhurile necurate. Mulțimile, care se înghesuie în jurul Domnului, sunt semnul unui popor care, tocmai prin gesturile lui Isus, este vindecat și reconciliat cu Dumnezeu. Rugăciunea lui Isus arată că Domnul este în strânsă legătură cu Dumnezeu, a cărui milostivire o exprimă față de fiii săi. Dimineața, când este chemat de discipoli să se întoarcă la mulțime, Isus refuză deoarece intenționează să-și continue lucrarea de vindecare a omului și în alte locuri!
Avem nevoie de Isus Cristos vindecătorul?
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu