Parabola sărbătorii nunții
de Franciso José de Goya (1746-1828)
Sărbătoarea nunții – dar gratuit al bucuriei cu Domnul!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (11 octombrie 2020)
Lecturi: Isaia 25,6-10a; Filipeni 4,12-14.19-20; Evanghelia Matei 22,1-14; lecturi
Omilie
În centrul lecturilor găsim „împărăția lui Dumnezeu” asemănătoare cu banchetul unei nunți. Dumnezeu pregătește pentru credincioșii săi o zi de mare bucurie unde va fi ștearsă orice formă de tristețe și doliu. Parabola evanghelică precizează că chemare la nunta „fiului regelui”, adică la căsătoria sa cu natura umană, este în „întruparea” lui Isus. Sunt invitați oameni buni și răi – nu se efectuează o selecție – dar fiecare să aibă grijă să îmbrace haina de sărbătoare, pusă la dispoziție de către cel care invită. E din practicile timpului. A doua lectură este un îndemn care poate fi legat de cele două lecturi. Apostolul descrie cum trebuie să fie dispoziția omului: este vorba despre libertatea interioară capabilă să nu exagereze nici valoarea bogăției nici greutatea sărăciei. Dumnezeu va împlini orice cerință după abundența bunătății sale.
Prima lectură (Is 25,6-10a) descrie o chemare a întregii omenirii împlinită de Dumnezeu pe un „munte” la sfârșitul timpului. Este escatologia, adică „ultimele lucruri”, în limba greacă. E o alianță definitivă care va uni umanitatea de Dumnezeu. Banchetul este semnul semnării alianței și amintește de „munte” – pactul sinaitic. Ospățul se termină cu o masă veselă care stabilește comuniunea între participanți și Domnul: „ei l-au văzut pe Dumnezeu și au mâncat și au băut” (Ex 24,11). Este o petrecere cu mâncare îmbelșugată; e începutul unei ere noi, unde moartea nu va mai avea loc, nici umilința, lacrimile nu vor avea dreptul la cetățenie. Sunt invitate toate popoarele lumii inclusiv poporul evreilor. Ospățul simbolizează salvarea universală, adică eliberarea totală. Însuși Domnul prepară masă îmbelșugată „cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese […] şi rafinate” (v. 6). Lumea săracă a lui Israel obișnuia să mănânce o dată pe zi și nu întotdeauna. Dumnezeu mângâie toate popoarele, învie omenirea. A găti mâncarea înseamnă: „eu vreau ca tu să trăiești, nu vreau ca tu să mori”. Este dispariţia umilirii, suferinței, morții: „va înlătura moartea pentru totdeauna” (v. 8). Profetul adaugă în mod literal: „moartea va fi înghițită”, „va fi devorată moartea”. Lectura se încheie cu un imn care pare că este compus pentru a fi interpretat de toți participanții: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” (v. 9). Aceste pagini au fost scrise într-un timp de disperare, complet speriat de situaţia dezastroasă din ţară. Domnul pregătește o masă tuturor popoarele, nu doar invitația la o sărbătoare, ci la o viață salvată în totalitate: va fi ștearsă orice lacrimă și toată mizeria umană. E promisiunea făcută întregii omenirii. Să avem încredere în bunătatea lui Dumnezeu care dă putere și ne eliberează!
În a doua lectură, sfântul Paul (Fil 4,12-14.19-20) mulțumește creștinilor din Filipi pentru ajutorul primit. Se află la Efes în închisoare pentru că a slujit lui Cristos. Apostolul spune că s-a obișnuit să înfrunte viața de misionar, atât cele care ajută în viața tihnită, cât și în momentele dificile: „ştiu şi să duc lipsă, şi să am din prisos. În toate şi în orice împrejurare m-am deprins şi să fiu sătul, şi să-mi fie foame, şi să am din prisos, şi să duc lipsă” (v. 12). Paul trăiește greu: cunoaște lipsuri, persecuţii; are de întâmpinat greutăți; lanțurile îi sunt o încurajare în predicarea Evangheliei; găseşte puterea în Dumnezeu: „toate le pot în cel care mă întăreşte” (v. 13). În nedreptățile care se întâmplă zilnic, recunoaște harului Domnului; se bucură de răspândirea mesajului lui Cristos. Secretul lui este dependenţa de Isus – unirea vitală cu el, dă putere.
În Evanghelia după Matei (Mt 22,1-14), Isus este în templul în fața capilor religioşi și spune o parabolă despre invitații la ospățul de nuntă. În Biblie, împărăția lui Dumnezeu nu este comparată cu o capelă unde toată lumea se roagă; nu este imaginată ca o mănăstire unde se aud imnuri, ci un banchet unde se întâlnesc toți, se mănâncă, se bea pe săturate, se dialoghează și se fac sărbători. În exemplul de astăzi, regele cheamă invitaţi pentru nunta fiului, dar aceştia refuză: „ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui” (v. 5). Este reacția ascultătorilor lui Isus. Când ne cheamă Domnul suntem deranjați, avem alte ocupaţii. Cine ar refuza invitația unui rege? Era aspirația fiecărui israelit să fie admis în intimitatea regelui! Cine ar refuza?! Dar Dumnezeu nu se descurajează; refuzul invitaților, nu anulează sărbătoarea; planul lui este de neoprit. Trimite servitori prin târguri şi la răscrucea drumurilor pentru a aduna pe toții care îi găsesc să vină la nuntă: suferinzi, marginalizați, risipiți pe străzile lumii… „I-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut” (v. 10). Sunt persoane, care în mentalitatea noastră umană, sunt nevrednice. Sunt „săracii lui Dumnezeu” [anawim în ebraică] care nu au nimic, nu se tem să-și arate neputința, aleargă la nuntă, răspund la invitația regelui. Lor le este foame. Sunt dornici de sărbătoare. „Răi și buni, sala nunții s-a umplut”. Chemarea este adresată tuturor…
Dar Isus vorbește despre haina de nuntă? „Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?» El a amuţit” (v. 11-12). Trebuie să poarte haina de nuntă! Este obiceiul locului în vigoare la evrei! În timpul vieții lui Isus, cel care invită dă invitațiilor haina de sărbătoare – kittel – oferită în mod gratuit la intrarea în sala ospăţului. E o vestă specială de purtat în ziua nunții. Trebuia doar îmbrăcată înainte de a intra în sală. În tradiția biblică haina indică persoana. În acest caz, omul – atât de aspru tratat – este unul care pretindea să stea la ospăț, dar fără să se fi îmbrăcat cu „darul” regelui; nu acceptă gratuitatea lui Dumnezeu. „Eu nu am acest veșmânt – e adevărat, Doamne – dar am încredere în tine ca tu să mă îmbraci!” Acesta este rugăciunea săracului [anawim]! Textele biblice vorbesc despre haina de nuntă făcând referință la dreptatea sau sfințenia lui Dumnezeu la care participă omul cu harul sfințitor. „Toții suntem invitați să fim comesenii Domnului, să intrăm cu credință la banchetul său, dar trebuie să purtăm și să păzim haina de nuntă, caritatea, să trăim într-o profundă iubire față de Dumnezeu și față aproapele”, așa cum spune papa Francisc. Suntem invitați cu toții, buni și răi! Înainte de a începe sărbătoarea să fim atenți: Domnul ne îmbracă în sentimente de milostivire, bunătate, umilință, blândeţe, răbdare.
Parabola este un avertisment al lui Cristos pentru acei evrei care își făceau iluzii că simpla apartenență la poporul ales le conferă dreptul de a participa la sărbătoare. Nu este Dumnezeu cel care i-a respins: s-au exclus singuri deoarece au fost străini de bucuria şi viaţa oferită de Domnul!
Să-i cerem lui Dumnezeu să ne îmbrace cu haină de nuntă: e veșmântul sărbătoresc, haina albă, dăruit gratuit al Domnului, care indică răspunsul liber – „da” – la invitația regelui. Să nu uităm niciodată că Dumnezeu este acolo pentru a ne îmbrăca cu lumina și gloria sa! Avem nevoie de împărtășirea vieții cu Dumnezeu! Să acceptăm să ne îmbrăcăm. Nu să-l merităm, nici să-l cumpărăm. Este un dar gratuit al bucuriei și prieteniei cu Domnul!
bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu