Strada care duce la Domnul
pr. Isidor Chinez (10 decembrie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 40,1-5.9-11; 2Petru 3,8-14; Evanghelia Marcu 1,1-8; lecturi biblice
Omilie
A doua duminică a Adventului are ca temă predicarea lui Ioan Botezătorul din Evanghelia după Marcu. Pentru a-l primi pe Domnul trebuie să renunți la păcat. E de notat cum începe Noul Testament acolo unde se termină Vechiul Testament. În timpul lui Isus, Scriptura canonică se termina cu profetul Malahia, cu anunțul mesagerului [„Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi” (Mal 3,1)] și cu caracteristicile profetului Ilie [„Iată, îl voi trimite la voi pe Ilie, profetul!” (Mal 3,23)]. Textul evanghelic de astăzi prezintă pe Ioan Botezătorul ca fiind cel care împlinește această profeție: el joacă rolul lui Ilie. Ioan are menirea de a-l precede pe Mesia și de a-i anunța venirea iminentă. Nu este posibilă amânarea: „Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!” (Mc 1,3). Timpul pedeapsei s-a terminat; începe timpul harului. Prima lectură prezintă mângâierea și bucuria timpurilor noi, căci sclavia s-a sfârșit, nedreptatea a fost ispășită. Ierusalimul aude primul anunț: „vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată” (Is 40,2). Evanghelia de astăzi revine tema consolării ce va înlocui timpul pedepsei prin anunțul lui Ioan Botezătorul: „eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt” (Mc 1,8). Este semnul timpurilor noi, de har și de Duh Sfânt. A doua lectură își îndreaptă privirea asupra viitorul ultim: timpuri noi ce încep cu prezență personală a lui Mesia și se va împlini prin crearea unor ceruri noi și a unui pământ nou unde „va locui dreptatea” (2Pt 3,13). Este strada care duce la Domnul!
În prima lectură (Is 40,1-5.9-11), Israelul este în exil de multă vreme. Profetul [Deutero-Isaia (Is 40-55)] proclamă un anunț fericit adresat evreilor exilați în Babilon: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată” (v. 2). Este un mesaj de consolare. Poporul a fost zdrobit și umilit. Dar situația se schimbă. Dumnezeu pune capăt sclaviei. Își va salva poporul așa cum face un păstor cu turma sa, îi călăuzește prin deșert spre pământul promis: „ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă” (v. 11). Sunt invitați să se ridice în picioare, să colaboreze împreună într-un proiect a lui Dumnezeu care vrea să-și mântuiască poporul și să-și manifeste gloria sa. Ca și în exodul din Egipt, în timp ce se confruntă cu obstacolele aparent de netrecut ce le stau în cale, își redescoperă identitatea ca popor. Totul părea pierdut, dar viața se reia mai plină de vigoare ca niciodată: „Un glas strigă: «În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit»” (v. 3-5). Comunitatea noastră este invită să se îndrepte către Dumnezeu. Preia strigătul profeților cu forță și neliniște: „Iată, Dumnezeul nostru nu încetează să vă iubească!”
A doua lectură (2Pt 3,8-14) este din apostolul Petru. Se adresează creștinilor care constată că „ziua Domnului” e în „întârziere”. Se simțite deziluzia, lipsa de sens, neputința, ducând la tentația de a abandona „faptele Domnului”. Autorul răspunde că timpurile lui Dumnezeu nu sunt vremurile omului. Domnul are răbdare pentru că adevăratele transformări nu se împlinesc brusc printr-o intervenție violentă. Doar cu răbdare se construiește ceva nou care schimbă lumea! „Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (v. 9). El lansează un avertisment puternic împotriva dispariției speranței. Timpul care ni s-a lăsat trebuie primit ca un semn al răbdării infinite a lui Dumnezeu. Este lasă tuturor posibilitatea de a se converti și de a se maturiza. Un lucru este cert: „ziua Domnului” va veni într-un mod imprevizibil: „ca un hoţ”. Acesta este mesajul de care ne amintește timpul Adventului: „noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea” (v. 13). Lucrul important este să rămânem „centrați” pe realizarea deplină a planului lui Dumnezeu.
În Evanghelia
după Marcu (Mc 1,1-8) este „începutul evangheliei lui
Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (v. 1). Tradiţia ni-l prezintă pe Marcu ca fiind
ucenicul lui Petru alături de care a cutreierat Asia Mică și Europa. Ascultăm
catehezele apostolului Petru. Evanghelie a fost redactată
Sfântul Marcu relatează apariția lui Ioan Botezătorul prezentându-l drept precursorul lui Isus. Ioan anunță sosirea celui mai puternic decât el: „eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei” (v. 7). Pentru a-l întâlni pe Isus în mod vrednic de el Ioan indică trei condiții: convertirea, mărturisirea păcatelor și botezul. Convertirea, în limbajul biblic, nu înseamnă schimbarea religiei sau a vieții, ci o „întoarcere la Domnul” care, în limba greacă metánoia, este interpretată „schimbarea mentalității”: adică să dai întâietate lui Dumnezeu, să dai valoarea pe care o are Domnul, înainte de păcat. Este a îndrepta calea inimii, pentru a obține iertare, purificând-o și deschizând-o iubirii. Mărturisirea păcatelor înseamnă recunoașterea publică a limitelor, a greșelilor, cu dorința de a-și schimba propriul comportament. Botezul este un semn al purificării interioare. Ioan Botezătorul alege deșertul ca loc al predicării, pentru că acolo a avut loc eliberarea lui Israel, atât la ieșirea din Egipt [exodul], cât și la ieșirea din exilul babilonian. Este îmbrăcat ca vechii profeți: „cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică” (v. 6), adică este lipsit de orice interes uman. Scena indică calea de eliberare: venirea unei lumi mai bune – este transformarea inimilor! În această descriere, evanghelistul Marcu pune anunțul „împărăției lui Dumnezeu” ce constituie centrul „vestei celei bune”. În Biserică chiar și astăzi Dumnezeu ridică profeți care știu să indice strada care duce la Domnul!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu