Biserica
pe credința lui Petru și Paul
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 18:30 (29 iunie 2019)
Lecturi: Faptele
Apostolilor 12,1-11; 2Timotei
4,6-8.17-18; Evanghelia Matei
16,13-19; lecturiOmilie
Astăzi celebrăm sărbătoarea
sfinților Petru și Paul. Sunt cinstiţi în toată Biserica încă din secolul al
II-lea ca martori ai credinţei. Tradiţia vrea ca Petru şi Paul să moară martiri
în aceeaşi zi, pe 29 iunie a anului 67 sau 68, unul răstignit pe colina vaticană –
poate în locul unde este astăzi biserica San Petro in Montorio, pe Gianicolo –
şi celălalt, decapitat pe Via Ostiense. Amândoi sunt numiţi coloane ale Bisericii
Romane. Tertulian îi aminteşte ca pe cei care au dăruit Romei învăţătura o dată
cu sângele. Sărbătoarea lor a fost introdusă în calendarul liturgic roman chiar
mai înainte de cea a Crăciunului. La Roma, începând din secolul al IV-lea, în
ziua de 29 iunie se oficiau trei liturghii: una la altarul bazilicii Sfântul
Petru în Vatican, alta în bazilica Sfântul Paul din Afara Zidurilor iar a treia
în catacombele Sfântului Sebastian, pe Via Appia, unde trupurile celor doi
apostoli au rămas ascunse câtva timp de teama profanării invadatorilor. Sfinții
sărbătoriți au în comun mărturia dată lui Cristos până la martiriu; au anunțat
vestea cea buna; au mărturisit acţiunea lui Dumnezeu prin slujirea lor; au
arătat un Dumnezeu care îi susţine pe martorii săi şi salvează poporul creștin
din toate necazurile.
Prima lectură luată din Faptele Apostolilor (Fap 12,1-11) ne spune ceea ce s-a
întâmplat după moartea lui Isus. Apostolii au plecat să anunțe evanghelia. Se
naște o comunitate creştină. La început, nu a fost prea îngrijorate
autorităţile locale. Dar au fost vindecări impresionante şi acest lucru strică
totul. Petru este în închisoare. E momentul în care un
înger trimis de Dumnezeu îi apare lui Petru și îi spune să se ridice și să-l
urmeze: „«Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!». El a ieşit şi l-a urmat” (v.
8-9). Fragmentul cuprinde persecuția lui Irod Agripa. A fost un fel de a
demonstrarea: „porțile iadului nu o vor birui”, din evanghelie. Mărturia sfinților
ne provoacă: „ce ați făcut cu botezul vostru?” Nu putem fi discipolii lui
Cristos înscăunându-ne într-o viaţă liniştită cu indiferenţă şi mediocritate… Trebuie să fim martorii lui Isus cel înviat.
În a doua lectură (2Tim 4,6-8.17-18), sfântul Paul ne dă
această mărturia: „sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit” (v.
6). Adresându-se lui Timotei, descrie lupta de zi după zi până la capăt. El a
anunţat evanghelia; a făcut să se audă și la naţiunile păgâne. „Am luptat lupta
cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa” (v. 7). Domnul
i-a dat forță să reziste în credință; „judecătorul cel drept” a fost mereu
aproape, dându-i puterea să predice evanghelia la păgâni, eliberându-l chiar și
acolo când moartea amenința ca o fiară – „din gura leului” –, iar la sfârșitul
istoriei îi va dărui „coroana dreptății”. Sfântul Paul privind viața sa poate să o
compare cu o jertfă care se urcă la cer, consumându-se în întregime. În alte
cuvinte, el afirmă că a rămas credincios în ciuda adversităților și că,
indirect, perseveranța în credință nu
s-a diminuat niciodată. „Este admirabil să fii epuizat și obosit în căutarea adevăratului
bine pentru a întinde brațele spre eliberator”, spunea Pascal.
În Evanghelie după Matei (Mt
16,13-19) îl vedem pe Isus punând o întrebare foarte importantă: „cine spun
oamenii că este Fiul Omului?” (v. 13). Sunt multe răspunsuri: unii văd pe
profetul Ilie, alţi pe Ieremia, alții pe unul dintre profeţii din vechime... Dar cum
să-i întrebi pe apostoli ceea ce cred despre el, mai ales acum că sunt în
ținutul de la marginea Decapolei [„zece cetăți”]! Într-un ocol inteligent, îi
întreabă: „dar voi cine spuneţi că sunt?” (v. 15). Pe Isus îl interesează răspunsul discipolilor, care vine de la Petru: „Tu eşti
Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” (v. 16). Într-adevăr, Petru spune adevărul:
Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu!” Aceasta este credința lui Petru, aceasta
este credința Bisericii de astăzi. Pe această credință, Isus construiește
Biserica sa. Credința în limba ebraică înseamnă „amen”: indică stabilitate
sigilată pe cuvântul lui Dumnezeu. Și continuă: „tu eşti Petru şi pe această
piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (v. 18). Este
ca un ecou între Cristos și Petru: „Tu ești Mesia… tu ești Petru…” Dar nu numai
un sunet repetat, ci un dialog de prietenie, încredințarea a unei mărturisiri
ce ține cont de altul. Mărturisirea lui Petru este mărturisirea Bisericii pe
care trebuie să-o transmită oamenilor. Petru este garantul tradiției lui
Cristos, așa cum este prezentat de Evanghelia după Matei.
Ca și Petru şi Paul, toți suntem
chemaţi să fim martori în fața oamenilor. Participăm la misiunea lui Isus ce s-a
oferit lui Dumnezeu pentru lume. Ca și sfântul Petru – umilul pescar din
Galileea care a fost trimis în Europa, la Roma, din îndepărtata Palestină, pentru a
predica evanghelia –, ca și sfântul Paul – rabin şi învăţător, fiu de evreu
bine instruit, pregătit la şcoala lui Gamaliel, dăruit cu totul păstrării purităţii
credinţei străbunilor, în timp ce mergea spre Damasc s-a întâlnit cu Isus și s-a
convertit – suntem pregătiți pentru a da mărturie lui Cristos?...
Două vieți cu mari drame și
suferințe, dar și cu multă bucurie și cu o iubire deosebit de mare pentru Isus.
Aceasta este splendoarea de a fi apostol credincios al Domnului…
Aceasta este splendoarea de a fi apostol credincios al Domnului…
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi
G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu