Isus și femeia canaaneană.
Credința elimină distanțele: nu există străini
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (16 august 2020)
Lecturi: Isaia 56,1.6-7; Romani 11,13-15.29-32; Evanghelia Matei 15,21-28; lecturi
Omilie
Cele trei lecturi propuse de Liturgia Cuvântului dezvoltă tema credinței universale la toate popoarele. Este răspunsul dat de Domnul în fața excluderii: Dumnezeu, în iubirea sa, este milostiv și nu îndepărtează pe nimeni; oferă oamenilor salvarea. Credința este universală, nu se reduce la un popor, nu ar putea fi închisă în interiorul hotarelor naționale. Prima lectură relatează oracolul profetic că străinii care au aderat la alianță sunt acceptați de Dumnezeu ca și israeliți. Evanghelia povestește o minune de eliberare a unei fiice săvârșite de Isus în favoarea unei femei „străine” – deci nu din poporul evreu – în virtutea credinței avută de ea. Vestea cea bună este anunțată tuturor. Isus ne cere să iubim, să acceptăm, să slujim pe toți. Pentru Dumnezeu niciunul nu este „străin”. A doua lectură face referință la faptul că toate popoarele străine sunt chemate să participe la beneficiile „alianței” cu Dumnezeu. Pentru Dumnezeu toți oamenii sunt fii. Deci, este necesar să devenim frați! Nu e suficient să purtăm numele de „catolic” pentru a fi pătruns de sensul creștin de „universal”. Suntem catolici în mentalitate, în inimă, în conduită!
În prima lectură, profetul Isaia (Is 56,1.6-7) [mai precis Trito-Isaia] afirmă că mântuirea este oferită tuturor popoarelor, chiar și celor străinii care nu fac parte din poporul evreu. Templul din Ierusalim devine loc de rugăciune universală. Domnul îndeamnă poporul lui Israel să depășească naționalismul propriu pentru a se deschide la universalitatea mântuirii. Profetul definește templul din Ierusalim „casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele” (v. 7). Perspectiva universală este explicată aici. Străinii pot să se roage în templul lui Dumnezeu dacă „se alipesc de Domnul ca să-i slujească” (v. 6), dar și „arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi plăcute pe altarul meu” (v. 7). Singura condiție cerută străinilor este fidelitatea alianței. Pe baza acestui fapt, în ochii lui Dumnezeu orice diferență dintre Israel și alte popoare încetează să existe. În momentul în care poporul evreu pornind din exil pentru a se întoarce în patria lor, promite să deschidă cultului străinilor. „Pe fiii străinilor […] îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt” (v. 7). Domnul însuși anunță că străinul va recunoaște un singur și adevărat Dumnezeu și se va atașa în slujirea sa. Îndrăzneață este zicerea: „îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune” (v. 7). Toți oamenii, fără deosebire de frontiere, rasă, cultură, stare socială, politică, educație, vor fi acceptați de Dumnezeu. Este un ton care îi îndeamnă la o societate ideală! Este primire universală a mântuirii, dacă au fost primiți de Domnul!
În lectura a doua, sfântului Paul (Rom 11,13-15.29-32) afirmă că „darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (v. 29), nu se pot schimba. Suntem în misterul lui Dumnezeu: este proiectul pentru mântuirea lumii. Paul le-a deschis cale de mântuirea păgânilor, dar acest fapt îi face geloși pe evrei că ei au fost primii „aliați” ai lui Dumnezeu. „Vă spun, întrucât eu sunt Apostolul Neamurilor, îmi laud slujirea, că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei” (v. 13-14). Singurul Dumnezeu îi cheamă pe toţi oamenii la mântuire. El vrea să se îndure de toți: „Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi” (v. 32). Vestea bună a lui Isus este pentru toţi. Credința este darul universal de salvare prin milostivirea Tatălui: și pentru iudei și pentru păgâni. „Acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare, la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum” (v. 30-31). Paul repetă promisiunile lui Dumnezeu care rămân valabile și pentru Israel, dar este necesar să adere cu toții la credința în Cristos. Dumnezeu Tatăl, în milostivirea sa, așteaptă răspunsul lor. Israeliții își vor da seama că Isus este împlinirea promisiunilor făcute părinților lor. Va veni ziua în care poporul ales, cedând chemării iubirii Domnului, va primi la rândul său viața lui Isus din momentul în care toată lumea are nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. Credință, ascultare, iubire, milostivire sunt beneficiile „alianței” Domnului!
În Evanghelia după Matei (Mt 15,21-28), Isus lasă Genezaretul (Mt 14,34-36) şi se retrage în părțile Tirului şi Sidonului, îndreptându-se spre nord, într-un teritoriul păgân. De ce s-a retras Domnul? El trece peste hotarele oficiale ale lui Israel, descoperind că Dumnezeu nu are graniţe. Omul pune margini, împarte, separă; Dumnezeu în schimb uneşte, aduce pacea. Evanghelia ne prezintă minunea săvârşită de Isus în favoarea unei femei de origine canaanee, adică din țara Canaan [era Siria-Fenicia și Palestina]. Cristos este rugat de o femeie străină – nu evreică – cerându-i un miracul de vindecare pentru fiica ei. Femeie a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” (v. 22). Dar Domnul nu-i răspunde. Discipolii voiau ca femeia să fie ascultată. Dar Isus, prin ea, are ceva să-i învețe. Nu-i interesează suferința acelei persoane, vor să scape. Îl rugau: „Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră” (v. 23). Domnul vrea ca ucenicii să vadă centrul problemei. Isus pronunță o provocare pentru credința apostolilor: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel” (v. 24). Voia să spună că misiunea sa este îndreptată spre evrei. Isus pune la încercare credința femeii. Aici femeia se abandonează bunătății lui Dumnezeu: „ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: «Doamne, ajută-mă!»” (v. 25). Urmează al treilea refuz, mai dur: „Nu-i drept să iei pâinea copiilor”, adică a Israelului, „şi s-o arunci cățeilor” – animale impure cu care Scriptura îi numește pe păgâni. Oricine s-ar simţi jignit. Însă nu și femeia! Cuvintele sale indică credinţa profundă: „Și căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” (v. 27). Ea rămâne legată de bunătatea lui Dumnezeu şi nimic nu o pune în criză! Este o lecţie pentru discipoli și pentru evrei…
Isus recunoaște credința puternică a femeii. Pentru ea face primul miracol în teritoriul păgân. „O, femeie, mare este credinţa ta!” (v. 28). Se lasă cucerit. Cristos este constrâns să cedeze: „Să fie cum vrei tu!” (v. 28). Cu această credință femeia a recuperat demnitatea de fiică a lui Dumnezeu în Fiul său Isus și, în puterea credinței sale, demnitatea care a fost comunicată rodului trupului său: fiica sa a fost eliberată de diavol care a desfigurat-o. Femeia canaaneană este modelul credinciosului adevărat: știe că nu merită nimic, crede numai în cuvântul lui Cristos, ajunge la mântuirea gratuită, implorată și dăruită ca dar!
Să-l rugăm pe Domnul să ne dea credință care elimină distanțele; nu mai suntem străini, dar suntem fii al lui Dumnezeu!
bibliografia [anul A]: Armellini F. http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C. https://www.qumran2.net; Dumea C. www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M. http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T. http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A. http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. http://www.qumran2.net; Manicardi L. https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F. http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu