Ridicarea la cer a mamei Maria, cea glorioasă
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (15 august 2020)
Lecturi: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi
Omilie
Biserica celebrează triumful Sfintei Fecioare Maria, umila femeie din Nazaret, aleasă dintre toate femeile să dea naștere Salvatorului lumii, promis de Dumnezeu. Astăzi suntem în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, adică intrarea sa definitivă în gloria lui Dumnezeu. Începând din secolul al IV-lea creștinii orientalii sunt în sărbătoare. Împăratul bizantin, Mauriciu (582-602), a transferat-o pe 15 august într-o solemnitate cu totul specială impunând-o în toată Biserica Orientală. În Occident, din secolul al VIII-lea, ia numele de „Ridicarea la cer a Sfintei Fecioare Maria” [în limba latină – Assumptio Beatae Mariae Virginis]. În Sacramentrarul Gregorian este o procesiune la Roma în noaptea de 15 august până la „Santa Maria Maggiore”. În 1 noiembrie 1950, papa Pius al XII-lea a proclamat dogma: „Declar și definim […] că Neprihănita Mamă a lui Dumnezeu pururia Fecioară Maria, după ce s-a terminat viața pământească, a fost înălțată la gloria cerească cu sufletul și trupul”. Ce este dogma? Un adevăr de credință. Nu spune precis cum a apărut, dar că Sfânta Maria a fost ridicată cu sufletul și trupul său glorios în mărirea lui Dumnezeu. Ea nu a suferit niciodată corupția mormântului, căci fiind ferită de păcatul strămoșesc. Mormântul gol al Mariei, după mormântul gol al lui Isus, Fiul său, semnifică victoria totală a lui Dumnezeu asupra morții, când la sfârșitul lumii va face să învie spre viața veșnică orice trup unit cu acela a lui Cristos. Maria este prima răscumpărată de Isus. Identificându-se cu Maria, învingătoarea dușmanului primordial cu harul lui Dumnezeu, Biserica, din toate timpurile, continuă să cânte Magnificat – „Preamărește suflete al meu pe Domnul” pentru toate câte le-a făcut pentru noi!
În prima lectură citim în Apocalips (Ap 11,19a; 12,1-6a.10ab) o viziune cum „s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer şi a fost văzut chivotul alianţei lui în templul său” (v. 19). Este manifestare externă a „teofaniei”, adică descoperirea lui Dumnezeu. Pentru a înțelege acest text, trebuie să știm că a fost scris pentru creștinii persecutați, cu un limbaj codat, singurii care puteau înțelege sunt cei inițiați. Toate aceste viziuni anunță victoria lui Cristos asupra forțelor răului. Sunt două realității: chivotul alianţei și femeia gata să nască. Arca este locul prezenței lui Dumnezeu și al întâlnirii sale cu omul. Femeia este semnul speranței mesianice: „o Femeie îmbrăcată în soare; având luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele. […] Ea era însărcinată; striga în chinurile naşterii, frământându-se să nască” (v. 1-2). În Apocalips este semnul Bisericii în care Isus se naște prin cuvânt și sacramente. Umplută cu darurile lui Dumnezeu, femeia naște pe Mesia, confruntându-se cu balaurul care îl reprezintă pe Satana. El nu poate face nimic împotriva lui Cristos. Este figura Mariei, cea care l-a născut pe Isus, care a fost înălțată la cer, și care transmite un mesaj de speranță: forțele răului sunt înfrânte de intervenția Domnului. Noi credem că Maria este imaginea glorioasă a poporului lui Dumnezeu, adică Biserica. Astăzi suntem invitați să o contemplăm întronată în gloria Fiului său divin.
În a doua lectură (1Cor 15,20-27a), sfântul Paul nu ne vorbeşte direct despre Maria, dar mai degrabă despre „Cristos înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi” (v. 20), pentru a ne obține nouă, care venim după aceea, învierea. Pune în evidență contrastul dintre Adam și Cristos: „după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă” (v. 22). Legea morții este de neclintit: toți trebuie să moară. Dar moartea nu va avea ultimul cuvânt: Isus a triumfat, a învins moartea! Apostolul folosește o expresie la viitor: „în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă” deoarece viața în Isus, care este în noi de la botez, are nevoie să crească gradual până când va ajunge la deplina maturitate. Planul de mântuire continuă în ordine riguroasă: „dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea, cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui” (v. 23). Este Isus primul dintr-un lung de morți. Dar el voit s-o împărtășească cu Biserica sa. Dacă Cristos este primul care a înviat din morți, Maria este a doua, ocupând locul de frunte. Sfânta Fecioară e prima beneficiară de victoria Fiului asupra morții: eliberată de moarte cu trupul, prin intervenția Domnului e prezentată de către Isus Tatălui în lumina gloriei. E consecința învierii lui Cristos; este victoria pe care o cântăm în noaptea Paștelui. Astăzi sărbătorim triumfului Mariei în slava cerească. Toți suntem chemaţi la gloria învierii! E omenirea nouă, deoarece Dumnezeu a realizat în Maria destinul care ne așteaptă pe noi toți!
În Evanghelia de astăzi sfântul Luca (Lc 1,39-56) prezintă pe Maria nu în gloria sa triumfală, ci într-o întâlnire umană. Tânăra Maria, însărcinată cu Isus, merge într-o călătorie lungă și obositoare ca să o viziteze pe verișoara sa Elisabeta devenită mamă la bătrânețe cu Ioan Botezătorul. Maria s-a întâlnit cu Dumnezeu al căru-i Fiu îl poartă și are nevoie să iasă pentru a se dărui și este nerăbdătoare de a comunica bucuria ei. Și aceasta se întâmplă de fiecare dată când intervine Dumnezeu în viața omului. Acesta este sensul „grabei”: „Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta” (v. 39-40). Este disponibilă s-o ajute pe verișoara sa care era bătrână. Împreună mulțumesc și tresaltă de bucurie pentru minunățiile pe care Domnul le-a făcut pentru ele. Maria este „binecuvântată între femei” pentru că în ea s-a împlinit promisiunile făcute de Dumnezeu. Prin oferirea de sine ajunge la plinătatea vieţii. Aceasta este strada parcursă de Maria din Nazaret. Eliberată de egoism, deschisă spre mântuire, aşa cum a gândit-o Dumnezeu. Întâlnire dintre cele două femei [Maria și Elisabeta] duce la o explozie de bucurie: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (v. 46-47). Cântecul pe care Luca îl pune pe buzele Mariei depășește în profunditate toate imnurile adresate lui Dumnezeu și poartă în sine toată speranța „săracilor” [în ebraică anawim], adică cei drepți care așteptau pe Mesia. Magnificat [în românește preamărește] este mai presus de toate un cântec pascal, un imn de reînnoire a răsturnărilor revărsate asupra omului după ce moartea considerată ca absurdă și după ce ura dispare în fața iubirii lui Dumnezeu.
Acest imn se află în Biserica primară anticipând marile alegeri ale creștinilor. Găsim răspunsul pe care Dumnezeu în așteaptă de la Biserica sa. Puterea Domnului se descoperă în „sărăcie”, simplitate, dăruirea unei inimi curate. În măsura în care cel credincios se eliberează de păcat și de toți idolii pământești, va putea să fie cucerit pe deplin de Dumnezeu și „ridicat” la cer. Prima creatură care a intrat în întregime în gloria Domnului nu putea fi decât aceea care a consimţit năvălirii divinului în uman prin Buna-Vestire. Biserica crede că Maria este de acum dincolo de moarte, în acea altă dimensiune a existenţei pe care o numim „cer”. Maria, înălţată la cer, este „semnul de mângâiere şi de speranţă sigură” că puterile morţii au fost deja înfrânte de harul lui Dumnezeu. Noi suntem încă în această confruntare, dar suntem siguri că vom ajungem cu mama Maria la gloria învierii!
bibliografia [anul A]: Armellini F. http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C. https://www.qumran2.net; Dumea C. www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M. http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T. http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A. http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. http://www.qumran2.net; Manicardi L. https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F. http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu