 |
| (foto: https://incammino.blog). |
Omul – ființă flămândă. Domnul satură foamea persoanei umane!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 august 2020)
Lecturi: Isaia 55,1-3; Romani
8,35.37-39; Matei 14,13-21; lecturiOmilia
Liturgia Cuvântului se
concentrează asupra nevoii umane de hrană, care vine transferată de la planul
fizic la cel spiritual. Omenirea nu este întotdeauna capabilă să mănânce ceea
ce hrănește și satură! Omul este o ființă flămândă! Este Domnul care satură
foamea omului. În prima lectură este prezentată invitația lui Dumnezeu de a se
hrăni cu ceea ce oferă el; Evanghelia povestește despre înmulțirea pâinilor,
adică hrana oferită de Cristos celor care sunt fascinați după cuvântul divin.
Lectura a doua afirmă unirea noastră vitală cu Isus în iubirea sa.
Profetul Isaia (Is 55,1-3) se adresează unor oameni
disperați care trăiesc în exil. Suntem în Babilon. Sunt 50 de ani de când
Ierusalimul a fost distrus. Poporul a fost umilit și disprețuit. Suntem la
sfârșitul exilului babilonic (între 587 și 538 î.C.). Dumnezeu trezește un profet care invită poporul
la speranță. El strigă cu voce tare,
amintind evreilor de același Dumnezeu care „ne-a scos din țara Egiptului, din
casa sclaviei”, poate încă să ne elibereze căci este Dumnezeu creator: iubirea lui nu
este impusă ci dăruită! Iată invitația pe care Domnul le-o adresează: „Voi,
toţi cei însetaţi, veniţi la apă, chiar şi cel care nu are argint! Veniţi,
cumpăraţi şi mâncaţi! Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, dar fără argint şi fără
plată!” (v. 1). Ceea ce oferă este mult mai important. Dumnezeu însuși dă în
mod gratuit, fără merit din partea noastră. Viața lor depinde de Domnul: „ascultaţi-mă
şi veţi mânca bine şi sufletele voastre se vor desfăta din belşug!” (v. 2). Este
un aliment gratuit care satură: „mâncați și beți!” Mă gândesc la Euharistie –
hrana Cuvântului și a Pâinii. Pentru Isaia, ca și pentru Isus, cuvântul Domnului
este izvor de viață plină, pentru suflet și pentru trup. Dumnezeu reînnoiește
promisiunea gratuită a mântuirii: „voi încheia cu voi o alianţă veşnică” (v.
3). Toți suntem invitați să ne încredințăm lui, chiar în cele mai disperate
situații…
În a doua lectură (Rom 8,35.37-39), sfântul Paul ne vorbește precis despre
gratuitatea darului lui Dumnezeu în Isus. Este imnul iubirii divine: „nu
va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus,
Domnul nostru” (v. 39). Apostolul este într-o situație foarte dificilă: este
persecutat și în închisoare. Dar el strigă de bucurie că a descoperit bunătatea
Domnului: „cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul sau
strâmtorarea, sau persecuţia sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia
sau sabia?” (v. 35). Dar în mijlocul celor mai mari dificultăți, el nu
încetează să strige încrederea sa căci știe că nimic nu îl poate separa de dragostea
lui Dumnezeu: „sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici
stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici
înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne
despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (v.
38-39). Sunt puse două câte două: moartea și viața; îngerii și principatele [este
vorba de elementele spațiale, divinități minore căreia păgânii îi atribuie
mișcările cosmosului]; prezentul și viitorul; puterile, înălțimile și
adâncurile. De fapt, aceste elemente sunt creaturi, au fost create de Dumnezeu,
nu pot separa omul de iubirea sa. Acest imn nu este triumfător căci este cântat
la umbra crucii lui Cristos într-o suferință reală și care se atinge, dar care
nu se închide speranței și bucuriei care aparțin Domnului.
În Evanghelia după Matei (Mt 14,13-21),
Isus a primit vestea morţii lui Ioan Botezătorul: o moarte tragică și violentă pentru
capriciile unei femei… Acum, după ce a primit vestea morţii lui Ioan,
are nevoie să se retragă într-un „loc pustiu și izolat” (v. 13). Nu este o
fugă, dar o pauză pentru a medita la acest eveniment ajungând să discearnă
semnificaţia înaintea lui Dumnezeu. În momentul în care Isus coboară din barcă
voind să se retragă, Evanghelia ne relatează minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor.
Domnul este respins de către cetățile Corazain, Betsaida, Cafarnaum (Mt 11,20-24) și chiar în Nazaret (Mt 13,54-58), asemenea vărului său, Ioan
Botezătorul ce a plătit cu viaţa mărturia lui. Tocmai acum mulţimile îl opresc:
„l-au urmat pe jos din cetăţi” (v. 13). Cristos nu îi refuză, dar petrece o zi
întreagă predicându-le și vindecând bolnavii. Nu are nici o şansă să-şi ia câteva
momente de reflecţie şi rugăciune. Coborând din barcă, „Isus a văzut o mare
mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii” (v. 14). Arată compasiunea
lui Dumnezeu: este atitudinea celui care se simte implicat şi responsabil; o
atitudine de simpatie, iubire şi milostivire…
Când coboară seara ucenicii îi
cer lui Isus să le dea drumul mulţimilor ca să meargă prin cetăţile din
apropiere şi să cumpere de mâncare. Însă Domnul îi uimeşte: lor le revine să
rezolve această problema. „Dar Isus le-a zis: «Nu-i nevoie să plece. Daţi-le
voi să mănânce!»” (v. 16). Este imposibil: „nu avem aici decât cinci pâini şi
doi peşti” (v. 17). Cristos le zice să aducă la el ceea ce aveau. Ia
puţinul pe care îl au discipolii şi îl înmulţeşte: în mâinile sale puţinul
devine mult, pâinea frântă devine abundentă. Ia cele cinci pâini şi cei doi peşti, se roagă, mulţumeşte Tatălui, frânge pâinile, le dă ucenicilor, iar
aceştia, mulţimii. Invită lumea „să se aşeze pe iarbă” (v. 19). „Au
mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi, au strâns
douăsprezece coşuri pline” (v. 20). Cei care au mâncat – spune evanghelistul – „erau
cam cinci mii de bărbaţi, în
afară de femei şi copii” (v. 21). Nu pentru că aceştia din urmă nu ar fi mâncat
sau că nu contau. Aşa se făceau calculele atunci. Femeile şi copii erau incluşi
în familiile reprezentate de capul fiecăruia.
Au împărțit! Aduceţi ceea ce
aveţi pentru a împărţi cu ceilalţi! Nu ţineţi doar pentru voi! Aţi observat:
Isus le cere să aducă ceea ce au ei ca hrană. Fără această mică parte oferită
de noi, Dumnezeu nu poate să ne ajute, chiar dacă înseamnă aproape nimic: cinci
pâini şi doi peşti! Domnul are nevoie de
oameni. Pentru mântuirea lumii, el are nevoie de colaborarea noastră. Iubirea sa înmulțește „puținul” nostru
și îl face foarte mult pentru oameni. „Puținul” devine hrană abundentă pentru
mulțime „nechibzuită”. La sfârșit va ieşi un contrast incredibil între sărăcia
noastră şi imensitatea harului lui Dumnezeu care face să sporească darul nostru
umil…
Este o minune pe care o
săvârșește Isus pentru a ajuta miile de persoane care îl urmează fascinate de
cuvântul său și trezesc mare entuziasm. Domnul satură foamea omului cu hrana
Cuvântului și a Pâinii! Este Euharistia!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;
Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco
E., Accogliere la parola. Anno A, Elle
Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica,
Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri
A, Il giorno del Signore. Riflessioni
sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. http://dimancheprochain.org;
Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Doglio C. https://www.qumran2.net;
Dumea C. www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa
J. M. http://www.catechistaduepuntozero.it; Lasconi T. http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A. http://ro.radiovaticana.va;
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. http://www.qumran2.net; Manicardi L. https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org;
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N.
http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu