Suntem lumină
și sare a lumii oferind savoarea realității
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 februarie 2020)
Lecturi: Isaia 58,7-10; 1Corinteni 2,1-5; Evanghelia Matei
5,13-16; lecturi
Omilie
Lumină și sare a lumii. În Isaia
faptele bune ale poporului manifestă lumina lui Dumnezeu, în timp ce în
evanghelie discipolii sunt lumina și sarea lumii: ei o posedă și sunt chemați
să o împărtășească omenirii. A doua lectură este considerată ca o ilustrare
concretă a evangheliei: apostolul Paul – discipolul fidel a lui Cristos – este
lumină pentru păgâni.
În prima lectură, profetul (Is 58,7-10) – al treilea Isaia, un autor
de prin secolul al V-lea – predică la Ierusalim după reîntoarcerea din exilul
babilonic (538 d. C.). Se deschide speranței. Cei care o primesc sunt eliberați
de religiozitatea care se închide în orizonturi naționaliste deschizându-se
spre universalitate. Este timpul de reconstruit mult, într-o țară devastată de
război, mai presus de toate este de refăcut adevărata viață de credință. Este
tema plăcută profeților din timpul său: atenția asupra oprimaților,
înfometaților, celor care nu au adăpost, viața nouă trăită în dreptate și
solidaritate: „împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii
fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din
neamul tău!” (v. 7). Evreul bun se asigura de asistența și ajutorul lui
Dumnezeu. „Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta
repede; dreptatea ta va merge înaintea ta şi gloria Domnului te va păzi din
spate” (v. 8). În ochii lui Dumnezeu cel mai important lucru este dreptatea. Nu
ne ajută să-l căutăm pe Domnul dacă nu dispar gesturile acuzatoare şi cuvinte păcătoase.
A-ți face milă de cel nevoiaș este mai însemnat decât toate riturile timpului.
Dacă veți lucra astfel, atunci comunitatea celor credincioși va străluci ca o
lumină și își va recupera puterea convingătoare: „atunci, lumina ta va răsări
ca zorile!” Nu ca lumina ta personală, ci ca gloria Domnului. Lumina este
simbolul mesianic. Lumina alungă întunericul, simbolul nimicului și al morții.
Gesturile concrete de dreptate determină oamenii să-l preamărească pe Dumnezeu:
„Atunci îl vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, vei striga şi el va zice:
«Iată-mă!»” (v. 9). Faptele omului drept dezvăluie fața lui Dumnezeu și lumina
sa.
În a doua lectură din Scrisoarea către Corintieni (1Cor 2,1-5), sfântul Paul educă creștinii nu cu puterea filosofiei –
așa cum a făcut-o odată la Atena –, dar simplu, cu crucea lui Isus Cristos. Este
exact iubirea nebună a Domnului care se lasă răstignit: „când am venit la voi,
am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu nu prin măiestria cuvântului sau
prin înţelepciune: n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe
acesta răstignit” (v. 1-2). Într-o societate care preferă înţelepciunea umană –
suntem în Grecia – şi discursurile convingătoare, acest mesaj ar trebui să
treacă greu. Paul a renunțat la limbajul înțelepciunii care voia să convingă,
pentru a predica o nebunie: Isus cel răstignit. Să predici grecilor,
îndrăgostiți de armonie, un om spânzurat de o cruce, este prea tare! Cristos
crucificat, învins de dușmani, dar asupra căruia a triumfat puterea lui
Dumnezeu care l-a înviat. Paul nu se descurajează. Nu caută strategiile sau
elocvenţa cuvântului. „Am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de
nelinişte” (v. 3). El are încredere în Duhul Sfânt care lucrează cu putere
asupra inimilor ascultătorilor: întrucât „credinţa voastră să fie bazată nu pe
înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (v. 5). Numai cine este
animat de credință și nu cu alt interes pământesc recunoaște și primește acest
lucru. Cuvântul lui Dumnezeu este puternic prin sine însuși și pătrunderea sa
în inimile oamenilor nu depinde de mijloace umane, „ci în adeverirea Duhului şi
a puterii” lui Dumnezeu (v. 4). Aici este puterea evangheliei și lumina sa!
Suntem în Evanghelia după Matei (Mt
5,13-16); suntem în plin
discursul „Predicii de pe Munte” unde Isus, ca noul Moise, dă o nouă lege
discipolilor săi și celor care vor să fie cu el. Această lege, spre deosebire legea
lui Moise, nu este bazată pe obligații sau interdicții, dar pe un mod nou de a
gândi și a trăi viața „locuită” de Cristos. El este cel care trăiește în noi. După
ce le-a arătat calea „fericirilor”, sunt trimiși să devină semn care generează
fascinație și atracție. Întâlnirea lui Isus nu este o îndoctrinare, dar o
mărturisire. Cristos le cere discipolilor săi fie „lumina lumii”, „sarea pământului”,
adică semne în care viața transpare în mărturie.
Rabinii lui Israel obișnuiau să
repete: „Torah – adică Legea Sfântă
dată de Dumnezeu poporului său – este ca sarea și lumea nu poate trăi fără
sare”. Când scrie evanghelia sa, Matei se adresează creștinilor care sunt fără
vlagă și strălucire; mulți au frică şi s-au ascuns căci se tem de persecuţie. Evanghelistul
îi îndeamnă și amintește că lumina trebui să se dezvolte ca o flacără pentru a
fi martori ai credinței pentru alții.
Isus vorbește direct celor care
îl ascultă și folosește un limbaj simbolic, ușor de înțeles, deoarece face apel
la experiența de fiecare zi. Un mesaj clar: cel care dorește să-l urmeze să fie
sarea care dă gust și înțelepciune vieții. Folosind imagini, Domnul arată care
este misiunea și rațiunea de a fi comunitate: să fii sare! Pe vremea aceea, pe
căldură, oamenii și animalele aveau nevoie de sare. Sarea era adusă de la Marea
Moartă în blocuri mari, se punea în piață ca să fie consumate de lume. Sarea
care rămânea, cădea pe pământ, nu folosea la nimic; era călcată în picioare.
Isus evocă această situație, pentru a clarifica ucenicilor misiunea pe care ei trebuie
să o desfășoare: să fie sare, căci fără sare nu se putea trăi. Sare nu exista
pentru sine, dar pentru serviciile sale. Cristos explică că toată natura umană
era coruptă de păcat; era insipidă, fără gust, dar prin intermediul slujirii,
se înviorează. Atunci când ne pregătim să dăm o farfurie de mâncare, punem și o
mică cantitate de sare. Sarea nu este pentru altceva decât pentru a da gust
mâncării. El vrea ca noi să ne concentrăm pe capacitatea noastră de a da gust
lumii. În calitatea noastră de sarea a pământului, suntem trimiși să descoperim
oamenilor savoarea vieţii în Domnul.
Lumina nu există pentru sine, ci
ca să lumineze drumul. Isus spune că discipolul care îl urmează este lumina
mult așteptată care îndepărtează întunericul. De aceea ucenicul trebuie să fie
lumină. Rămânând unit cu el, discipolul este chemat să fie „lumina lumii” care
poate fi observată asemenea unei cetăți așezată pe munte. Trăind această
chemare, creștinul va deveni el însuși o candelă care va lumina și va conduce
pe ceilalți spre Dumnezeu. Trebuie să eliminăm asuprirea, nedreptatea și să
lucrăm pentru pace și demnitatea persoanei; să ne străduim pentru a înlătura
foamea, bolile, exploatarea. Să trăim iubirea până la cruce. Acestea sunt
faptele care devin lumină. Lumina este dăruită, dar trebuie să fie descoperită
totdeauna dând-o la alții.
Noi suntem purtătorii luminii lui
Dumnezeu și suntem sarea pământului oferind savoare realității!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu