 |
| Adorația păstorilor - de Antonio Balestra. |
Evanghelia Luca 2,1-14: În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cezar August ca să se facă
recensământ pe tot pământul. Acest recensământ a fost primul, pe
când Quirinius era guvernator al Siriei. Toţi mergeau să fie înscrişi,
fiecare în cetatea sa. Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea
Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem – întrucât
era din casa şi din familia lui David – pentru a se înscrie împreună
cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru
că nu era loc de găzduire pentru ei. În acelaşi ţinut erau unii
păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii. Şi
le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar
ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: „Nu vă
temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos
Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”. Dintr-o dată, s-a
unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi
spunând: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ
pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”
Omilie
În această sărbătoare de Crăciun,
bisericile noastre primesc persoane de originii diferite, din diverse grupuri, de
orice vârstă și chiar oameni care nu au aceeași credință. Unii merg la biserică
în mod regulat, alții întâmplător, alții foarte rar; nimeni aici să nu se simtă
străin. Nici unul dintre noi să nu se simtă judecat pentru trecutul sau prezentul
său. Mesajul de Crăciun este pe drept aceasta: Dumnezeu ne iubește pe toți cum suntem.
Pe tot parcursul vieţii sale pământeşti, Isus, cel pe care îl sărbătorim
astăzi, arătă că el îi primește pe toţi cei care vin la el, pe cei care se
roagă mult, în toate zilele, ca și pe cei care se întorc la dânsul în ultimul
moment. Pruncul pe care îl sărbătorim astăzi s-a născut într-un staul. Primii
care l-au văzut au fost păstorii. În timpul lui Isus păstorii nu erau bine văzuți.
Asta, din cauza ocupației lor: nu frecventau deloc ceremoniile religioase. Cu
toate acestea ei sunt primii locuitori ai cetății din Evanghelia care au mers
la Isus.
Acela pe care îl sărbătorim astăzi
ca Dumnezeul nostru a luat condiția noastră umană. A trăit cea mai mare parte
din viaţa sa nu ca un prinţ dar ca un umil meșteșugar într-un sat mic. A lucrat
cu mâinile sale. Naşterea sa este ca a un sărac. Ca toţi oamenii din timpului
lor, părinții s-au deplasat pentru a asculta de ordinele împăratului. Pe
parcursul vieţii sale publice, vom vedea că Isus primește pe prunci, pe cei
dispreţuiți, pe cei nefericiți. Vom vorbi chiar despre el. I se reproșează că
mănâncă cu vameşii, cu păgânii care nu practică Legea în toate rigoare sa.
Dar Isus pe care îl sărbătorim
astăzi nu este un copil ca toți ceilalţi. Desigur, a făcut lucruri
extraordinare. Dar mai presus de toate, el este singurul ai căror discipoli
spun că după ce a murit pentru noi, a revenit din nou în viaţă. Sărbătoarea naşterii
lui Cristos azi este naşterea noastră la viaţă pe care o celebrăm. Noi
creştinii credem că Isus este mereu viu, cu o viaţă care nu se termină
niciodată şi care durează chiar şi după moartea noastră.
Astăzi sărbătorim naşterea lui Cristos
care a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa, cine crede în mine chiar dacă el a
fost mort, va trăi”. Mântuitorul pe care oamenii îl așteaptă ne învaţă prin naşterea
sa că condiţia umană este demnă de respect: într-adevăr, Dumnezeu nu s-a înroşit
să ia condiția noastră umană. Dar Salvatorul ne învaţă că suntem chemaţi a trăi
cu el pentru totdeauna. Vestea bună pe care o sărbătorim astăzi este o veste
actuală, o veste pentru noi.
Sărbătoarea Crăciunului
este a accepta să intri în această mişcare de pace, de bucurie, de reconciliere:
„Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă”. A spune
aceasta e uşor dar poate ar trebui să încercăm să și trăim. Sărbătorind Crăciunul
astăzi este a face cadouri. Dar ce importanță au cadourile dacă nu este semnul
iubirii fraterne, iubirii conjugale? Un cadou nu are sens dacă nu reprezintă iubirea.
A sărbători Crăciun astăzi este deci a accepta să încerci în fiecare zi să
iubești pe cei care ne înconjoară: la locul de muncă şi în familie. A vrea să
fii instrument de dreptate este a accepta de a avea mai puţin pentru ca alții
să aibă mai mult. A voì să fii un instrument de pace şi de reconciliere înseamnă:
în loc de a pune o dezbinare în sat sau într-un cartier e să pui puțină pace.
Crăciun fericit
tuturor! Să păstrăm o inimă deschisă şi să facem că nimeni să nu rămână singur
în această zi de Crăciun. A asculta ce spune Isus este a ști să trăim iubirea, dragostea adevărată este un dar de
sine însuși. Ne numim catolici, ceea ce înseamnă „universal”. Să ne gândim la diferite
situații ale lumii unde acționează totdeauna războiul. Să cerem lui Dumnezeu
pace şi să ne ajute să fim buni, acolo unde trăim să fim făcătorii de pace.
În această zi de Crăciun, ne întoarcem spre acest prunc din iesle. În el,
Dumnezeu a făcut primul pas spre noi. Ne face mesagerii iubirii şi păcii sale. Să-l
implorăm: „Tu care ești Lumina, tu care ești Iubirea, pune în întuneric nostru Duhul
tău de iubire”. Amin.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7272-homelie-de-noel-5/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu