Aceeaşi iubire şi mărturie!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (29 iunie 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice
Omilie
Îi sărbătorim pe sfinții Petru și Paul în aceeași zi. Biserica i-a sărbătorit împreună. Există un motiv pentru aceasta? Sunt căi asemănătoare: Petru l-a cunoscut pe Isus cel istoric, l-a însoțit încă de la început din Galileea; Paul care nu l-a cunoscut decât pe Cristos cel înviat, în drum spre Damasc. Două coloane ale Bisericii primare... două drumuri de credență vitale și care se întregește: unul pe drumul istoric, cealaltă, pe drumul misionar al lui Cristos cel înviat cunoscut doar prin credință. Această întâlnire a lui Petru și Paul va demonstra sensul autentic al unui umil pescar galilean, obișnuit cu munca istovitoare de pe lac, și intelectualul venit din Tars, cu statutul de evreu, cât și de cetățean roman. Sfinții Petru și Paul sunt de o credință puternică, sunt încrezători în Domnul, pentru că sunt iubitori de Dumnezeu, cu aceeași mărturie!
În cartea Faptele Apostolilor (Fap 12,1-11), sfântul Luca relatează miraculoasa eliberare a lui Petru. Irod Agripa (10 î.C.-44 d.C.) – era nepotul lui Irod cel Mare – l-a omorât pe Iacob, fratele apostolului Ioan. Când a văzut că e pe placul iudeilor, a decis să-l prindă și pe Petru. Era Paștele iudeilor, în zilele Azimelor. Petru a fost arestat de câteva zile. Suntem în noaptea dinaintea procesului. Însuși Petru se gândea că i-a sosit timpul. Rugăciunea comunității continuă,… și Dumnezeu intervine. Petru dormea între doi soldaţi. Imagine uimitoare! Petru se încrede în Dumnezeu; nu mai e omul cu puțină credință, care în ciuda agitației, îl trezește pe Isus ce dormea sub un căpătâi în timpul furtunii pe lac (cf. Mc 4,38). Acum este ca Isus: are încredere, doarme. Observăm că Petru nu face nimic; este ținta unei duble îngriji: pe de o parte – rugăciunea Bisericii, pe de altă parte – grija lui Dumnezeu care trimite îngerul său. „Un înger al Domnului a venit la el şi o lumină a strălucit în încăpere! Îngerul l-a lovit în coastă […], l-a trezit şi i-a zis: «Scoală-te în grabă!» Iar lanţurile i-au căzut de la mâini” (v. 7). Apostolul este invitat să-l urmeze: „«Pune-ţi mantia pe umeri şi urmează-mă!» El a ieşit şi l-a urmat” (v. 8-9). Nu-și dădea seama ce se întâmplă: „credea că are o vedenie” (v. 9). Depășește obstacolele, gardienii, ușile de fier… În sfârșit, a ieșit din închisoare. „Deodată, îngerul a plecat de la el” (v. 10). Acest episod ilustrează neputința forțelor răului de a-i dobor pe Petru și Biserica. De fapt, Scriptura își amintește momentul în care Domnul a îndepărtat moartea de Petru: „Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod” (v. 11). Sfântul Petru îi mulțumește lui Dumnezeu și îi aduce glorie!
A doua lectură de astăzi (2Tim 4,6-8.17-18) este unul dintre cele mai semnificative autobiografii ale lui Paul. Din închisoare, apostolul scrie lui Timotei, episcop de Efes. Se apropie momentul în care este ucis pentru credință în Isus și pentru predicarea sa. E un discurs de rămas bun de Timotei. Pornind de la situația actuală a separării, el face o retrospectivă a trecutului său. Paul dă mărturie despre lupta sa zilnică: „eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa” (v. 6-7). Este o scurtă evaluare a existenției sale. Isus i-a dat puterea să rămână statornic: „Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit” (v. 17). S-a străduit să proclame Evanghelia și să o facă auzită de națiunile păgâne. Paul nu l-a cunoscut pe Isus după trup, dar a fost doborât de o lumină în drum spre Damasc. A fost orbit timp de trei zile pentru a-l face conștient de orbirea sa. Zelul său pentru Dumnezeu – ca orice fanatism religios – l-a pus în război împotriva lui Dumnezeu: „Eu sunt cel pe care îl persecuți!”. Paul încetează să-și conducă viața după propriile convingeri farisaice; se lasă cuprins în întregime de iubirea lui Cristos, până la punctul de a scrie mai târziu creștinilor din Galația: „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). Ca și în cazul lui Petru, se bazează pe propria sa slăbiciune și pe harul Domnului care a venit să-l întâlnească. Același lucru este valabil și pentru noi, cei de astăzi. Mărturia noastră poate da roade numai prin acțiunea lui Cristos și a Duhului Sfânt. Domnul face să dispară din inimile noastre orice teamă. Să-l urmăm că el ne dă dorința de a fi sfinți. Să primim această lecție!
În Evanghelia după Matei (Mt 16,13-19), inspirat de Dumnezeu, Petru proclamă că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel viu. La mărturisirea credinței, Domnul îi răspunde încredințându-i puterea cheilor.
Înainte de a vorbi apostolilor despre ziua morții, Isus vrea le probeze credința. „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” (v. 13). „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»” (v. 14). Isus este nu un „om obişnuit”… cuvintele şi gesturile lui fac din el o taină. „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” (v. 15). În numele tuturor, răspunde Petru: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” (v. 16). Recunoaște că Isus este Mesia, cel așteptat, Fiul lui Dumnezeu. În mod direct, Domnul le cere grupului de discipoli să spună ce gândesc despre el. Isus le cere ucenicilor mai mult decât o opinie generală; nu-i suficient a reflecta ideile curente comune; trebuie să ia o atitudine personală. Ei sunt cei care îl urmează îndeaproape, îi ascultă cuvântul, sunt martori la toate faptele minunate pe care le face. Credința poartă la recunoașterea misterului lui Cristos.
Și Domnul îi răspunde: „eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor (v. 18-19). Isus explică sensul nou al acestui nume: din aramaicul kephas – „piatră”. A spune că Petru este „stânca” Bisericii înseamnă a-i atribui un termen pe care Scriptura îl foloseşte ca atribut al lui Dumnezeu ca loc de refugiu pentru cel credincios. Apostolul îl primește cu o semnificație anume: pe el, în calitate de piatră, Isus va zidi „biserica” sa – din grecescul ekklêsia, care provine din limba greacă [ekkaleô] „a convoca”, cu referire la ebraicul quahal – adunare, convocare. Este un nume nou: Petru. Și o funcția nouă: „ție îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor”. Este „puterea cheilor”: făcând astfel din el primul responsabil al îngregii Bisericii.
Petru este rădăcina, păstrarea și protejarea viitorul Bisericii: „porţile iadului nu o vor birui”, adică forțele răului nu vor prevala asupra Bisericii, nici din interior, nici din exterior. Iar autoritatea lui Petru, care dezarmează iadul și forțele răului, are puterea de a exercita ordinea sau disciplina și de a elibera de păcate. Paul, pe de altă parte, este principiul deschiderii care garantează creșterea Bisericii. Prin drumul lor neobosit, prin dureroasa lor viața datorită iubirii lui Cristos, prin inteligența lor profundă, conduc istoria Bisericii care merge înainte. În zelul lor misionar – știu că Dumnezeu face minuni atâta timp cât mai crede cineva în el – Domnul mântuiește pe cei care perseverează în credință. Aici fiind incluși și Petru și Paul – doi misionari ai credinței.
Cristos și Duhul Sfânt să ne facă martori în timpurile noastre ca să anunțăm Evanghelia cu aceeași iubire ca și Petru și Paul!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu