Primul rod – biruința asupra morții
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (15 august 2021)
Lecturi: Apocalips 11,19a; 12,1-6a.10ab; 1Corinteni 15,20-27a; Evanghelia Luca 1,39-56; lecturi biblice
Omilie
Astăzi Biserica celebrează victoria Mariei, umila fecioară din Nazaret, aleasă dintre toate femeile să dea lumii pe salvatorul promis de Dumnezeu. Maria este prima răscumpărată. În ea vedem realizată misterul pascal al lui Cristos, al cărei prim rod este biruința asupra morții. Situația Mariei, după moartea ei, continuă să se dezvolte de-a lungul secolelor, ducând la credința ridicării la cer, fiind proclamată la 1 noiembrie 1950 de papa Pius al XII-lea: „Neprihănita Zămislire, mama lui Dumnezeu, pururea fecioară, după ce a terminat viața pământească, a fost ridicată în gloria cerească cu sufletul și trupul”. Într-adevăr: se bazează pe convingerea că Maria, fiind locuită de Dumnezeu, nu putea cunoaște corupția cărnii, iar vestea îngerului a fost declarată: toată „plină de har”. Biserica Orientală o venerează „Adormirea Maicii Domnului” [„adormire”, kóimesis în greacă, dormítio în latină]. Nu se vorbește despre moarte, dar de somn. Existată discuții aprinse între Părinții Bisericii cu privire la faptul dacă Maria a murit și apoi a fost ridicată la cer fără să cunoască moartea. Acest schimb de păreri este un semn al cinstirii și iubirii creștinilor față de sfânta Fecioară Maria. Din acest motiv, Conciliul Vatican al II-lea a voit să o lege de viața lui Isus: „Fecioara Neprihănită […], la capătul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească şi a fost înălţată de Domnul ca regină a universului pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul Domnilor (cf. Ap 19,16) şi învingător asupra păcatului şi a morţii” (Lumen Gentium 59).
În Noul Testament nu se vorbește despre ridicarea Mariei la cer. Această credință își face drum pentru a exprima deplină solidaritate dintre Maria și fiul său, Isus. E un reflex despre istoria omenirii după evenimentul pascal al morții și învierii lui Cristos. E o reflectare de raze asupra lui Israel, asupra Bisericii și întregii omenirii, al cărui simbol este „femeia” care naște pe Mesia. În lectura întâia, într-un limbaj apocaliptic, este lupta interminabilă dintre bine și rău, „Femeia” primește un impuls spre viață, spre plinătatea vieții cu Dumnezeu. Maria apare ca figura omenirii, reprezentată de Israel – „fiica Sionului” – și de Biserica cu credincioșii săi crezând în Domnul. În Evanghelia după Luca sunt două femei ce se întâlnesc spre a sărbători bucuria maternității lor. În lectura a doua se celebrează victoria asupra morții, a cărui ridicare la cer a Maicii Domnului, este semn și promisiune.
Prima lectură este luată din Apocalips (Ap 11,19;12,1-6.10): oferă un semn de consolare și speranță a creștinilor persecutați în primul secol al erei noastre. Este scrisă pentru creștinii prigoniți, într-un limbaj codificat: doar creștinii pot să-i înțeleagă. Femeia îmbrăcată cu soarele, având luna sub picioare și, pe cap, o coroană de douăsprezece stele, este comunitatea creștină încercuită de un imens dragon roșu, care simbolizează răul. Lupta dintre „femeie îmbrăcată în soare”, care dă naștere unui fiu, și dragon, este viziunea simbolică a Bisericii care își îndeplinește misiunea sa universală în mijlocul contrastelor. Tradiția creștină vede în această „femeie” figura Mariei, ridicată la cer și transmite mesajul ei de speranță: puterile răului sunt învinse de intervenția lui Dumnezeu. În gândirea apostolului Ioan, această femeie reprezintă toată Biserica – comunitatea credincioșilor – supusă persecuțiilor, dar având siguranța victoriei finale. Fragmentul de astăzi e ales pentru a celebra triumful Mariei ridicată cu trupul și sufletul la cer, în gloria Domnului. După exemplul Mariei, fiind singuri ajutați de ea, să nu ne pierdem curajul: vom participa la triumful său!
În a doua lectură, sfântul Paul vorbește corintienilor (1Cor 15,20-26) despre victoria asupra morții și proclamă credința creștinului în viață: „Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi” (v. 20) și „după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă” (v. 22). Legea morții este inevitabilă: tot omul trebuie să moară. Moartea este o tragedie; în fața ei omul se revoltă. Creștinul nu are răspunsuri la toate întrebările despre viață și moarte. Însă moartea nu va avea ultimul cuvânt. Cristos a triumfat: a învins moartea. Pentru a risipi îndoielile care îi îngrijorau pe unii membri ai primelor comunități creștine, provocând dispute, sfântul Paul afirmă că Cristos a înviat și că învierea sa este garanția noastră. Clarifică: nu „trupul firesc” învie, ci „trupul spiritual” (1Cor 15,44). Maria a fost chemată să se împărtășească prima de victoria Fiului său asupra morții: trupul ei nu a cunoscut putrezirea mormântului. Ridicată în gloria lui Dumnezeu, Maria devine ambasadorul nostru în cer. Este prima dintre toți: e prezentată de Isus Tatălui în strălucirea gloriei. Celebrăm eliberarea din moarte a sfintei Fecioare Maria făcută de Dumnezeu. Sărbătorim împreună cu ea! Să contemplăm zorii noii umanități, pentru că ceea ce Dumnezeu a realizat în ea, ne așteaptă pe toți.
În Evanghelia de astăzi (Lc 1,39-56), sfânta Maria se prezintă nu în gloria triumfului, dar în întâlnirea simplă și umană: mișcată de Duhul Sfânt, ea „s-a dus în grabă” (v. 39) să-și viziteze verișoara Elisabeta, mai învârstă decât dânsa. Este un semn al atitudinii sale plină de grijă față de ruda sa. Aceeași grabă îi va marca pe păstorii care merg să vadă evenimentul anunțat de îngeri (Lc 2,16); aceeași grabă va lua și Zaheu, mișcat de invitația lui Isus (Lc 19,6).
Este timpul binecuvântărilor: Elisabeta o binecuvântează pe Maria și rodul sânului ei. Vede în vizita verișoarei ei o binecuvântare, în care fiul său – încă nenăscut – sare de bucurie și participă la fericirea sa, căci vine proclamată cea „care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” (v. 45). Da, adevărata măreție a Mariei nu este maternitatea sa divină, ci credința ei de nezdruncinat în împlinirea Cuvântului care s-a făcut trup în Cristos Isus. Maria se prezintă astfel ca modelul credinciosului: credința este pentru ea calea fericirii… Și pentru noi…
Maria răspunde la această felicitare a Elisabetei cu splendidul imn pe care tradiția Bisericii îl numește Magnificat, în traducere latină, și în românește „preamărește”. Este primul strigăt de laudă; îl preamăreşte pe Domnul pentru că i-a „făcut lucruri mari” (v. 49). Ea cântă lui Dumnezeu care și-a amintit „de îndurarea sa, după cum a promis părinţilor noştri” (v. 54-55). De-a lungul existenței, niciodată nu a încetat să își desfășoare „puterea brațului” (v. 51) în favoarea noastră. Este calea pe care a mers Maria pentru a intra în glorie. Credința ei strălucește profund. Se plasează printre cei „umili” și „săraci”. Se încrede în Dumnezeu, nu se bazează pe propria putere.
O femeie din Israel care își ridică glasul pentru a lăuda frumusețea lui Dumnezeu: „preamăreşte suflete al meu pe Domnul!” Dumnezeu trebuie să fie generos în binecuvântarea sa!...
Sărbătorim reușita marelui plan al lui Dumnezeu care vrea să mântuiască întreaga omenire. Este primul rod: biruința asupra morții! Maria și noi, la urmă!
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu