vineri, 20 august 2021

† Duminica a 21-a de peste an [B]: Mărturisirea noastră de credință este Euharistia [22 august 2021]


 Mărturisirea noastră de credință este Euharistia

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (22 august 2021) 

LecturiIosue 24,1-2a.15-17.18b;  Efeseni 5,21-32; Evanghelia Ioan 6,60-69; lecturi biblice

Omilie

Duminica de astăzi este ultima dedicată misterului Euharistiei, prezentat prin diversele prefigurările din Vechiul Testament și, mai ales, prin discursul lui Isus în sinagoga din Cafarnaum despre „pâinea vieții”. Prima lectură descrie adunarea de la Sichem, unde Iosue a adunat toate triburile lui Israel făcând mărturisirea de credință față de Dumnezeu:  „Alegeţi pe cine îl slujiţi? Eu şi casa mea îl vom sluji pe Domnul”. Fragmentul evanghelic conține ultima parte a predicii lui Isus la Cafarnaum. Se încheie cu mărturisirea credinței lui Petru: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Apostolul Paul dezvoltă tema fidelității legământului căsătoriei pentru cei botezați: e alianța dintre Cristos și Biserică care poartă consecințele sale; e „taina cea mare” dintre bărbat și femeie care sunt un „singur trup”!

În prima lectura (Ios 24,1-2.15-17.18), Israel a intrat în țara sfântă. Iosue reunește toate triburile la Sichem și îi invită să recunoască alianța cu Dumnezeul care fusese deja încheiată la muntele Sinai, dar în patruzeci de ani s-au alăturat israeliții altei generații. Problemă este crucială. Trebuie să dea un răspuns, să ia o decizie, să devină conștienți de semnificația alianței: nu implică doar cultul; este acceptarea în viața proprie a unui comportament [Cele Zece Porunci (Decalogul), dreptul aproapelui]; nu este suficient să mergem prin inerție, în virtutea tradițiilor stabilite; fiecare trebuie să decidă: „Alegeţi […] pe cine să slujiţi: dacă pe dumnezeii pe care i-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu sau pe dumnezeii amoreilor […]! Dar eu şi casa mea îl vom sluji pe Domnul” (v. 15). E o alternativă radicală! Nu se admite compromisuri!  Alegerea Domnului înseamnă a spune „nu” altor zei. „Noi îl vom sluji pe Domnul, căci el este Dumnezeul nostru” (v. 18). Evreii aleg solemn la Sichem alianța cu Dumnezeu: „Departe de noi să-l părăsim pe Domnul şi să slujim altor dumnezei! Căci Domnul Dumnezeul nostru, el ne-a scos pe noi şi pe părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa sclaviei” (v. 16-17). Această recunoaștere a lui Dumnezeu formează unitatea și permite poporul să fie al Domnului. La Sichem, poporul și-a manifestat disponibilitatea de a-l sluji pe Dumnezeu!

Pentru a ne spune despre această alianță dintre Dumnezeu și oameni, sfântul Paul folosește imaginea cuplului uman: sacramentul căsătoriei ce îi unește pe soți unul cu altul, dar și cu Dumnezeu. Apostolul termină Scrisoarea către Efeseni (Ef 5,21-32) și face o afirmație importantă: „fiţi supuşi unii altora” (v. 21), adică ascultarea; nu vă dominați, nu vă întreceți unii pe alții, dar supuneți-vă unii altora. E un principiu evanghelic: „cine vrea să fie mai mare dintre voi, să fie slujitorul vostru” (Mt 23,11). După ce i-a invitat să trăiască o viață nouă, Paul îi îndeamnă să-și modeleze viața de soți în iubire reciprocă după relația dintre Cristos cu Biserica sa: „femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului […]. Şi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aşa şi femeile să fie supuse bărbaţilor lor în toate!” (v. 22.24). Cu alte cuvinte, apostolul aplică soților principiul fundamental al adevăratei comunități creștine, în care fiecare să se supună unul altuia. Acest punct este cu adevărat critic pentru credință! E o alegere: a spune „da” unuia și „nu” altuia; a spune „da” unei persoane și, implicit, „nu” altiea, căci „îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică” (v. 31-32). Apostolul vorbește despre „marea taina” [„misterul acesta este mare”]: este unirea dintre Cristos și Biserica, este unirea conjugala a bărbatului cu femeia care îi face un singur trup. Să ne ajute Dumnezeu să înțelegem acest „marele mister” unde femeia și bărbatul sunt un „singur trup”!

În Evanghelia după Ioan (In 6,60-69) vedem că multă lume refuză să creadă în Isus „pâinea vieții”. Domnul a căutat să-i conducă pe ascultătorii săi spre Dumnezeu. Dar ei nu acceptă discursul, uitând tot ce făcuse pentru ei. Nu iau în serios cuvintele lui Isus: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică!” Mulți discipolii se scandalizează! „Greu este acest cuvânt! Cine poate să-l asculte?” (v. 60). 

Isus îl pun pe om în fața unei alegeri decisive. Este o alegere care se învârte în jurul aceleași persoane – Cristos! El stă ca singura hrană care dă viață veșnică și cere să creadă în el, renunțând la murmurări. „Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau […] le-a zis: «Vă scandalizează acest lucru?»” (v. 61). Dur – este inima care nu știe să asculte. Termenul skandalon [în greacă], indică un „obstacol” care împiedică. „Scandalul” este piatra care provoacă cădere, pune piedică în mersul spre propria țintă, care este credința. E scandal care îndepărtează să iei drumul mântuirii. Evreii aveau propriul model despre Mesia: să salva poporul; însă nu includea deloc eșecul și crucea. Nu acceptă discursului lui Isus datorită durității inimii. Dur nu este cuvântul lui Dumnezeu, dur e inima omului. „Mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau cu el” (v. 66). Ei „murmură” împotriva lui, exact cum a făcut poporul în pustiu…

Dar o ultimă întrebare adresată apostolilor: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?” (v. 67) – provoacă răspunsul lui Petru. Este o mărturisire de credință ieșită din comun: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!” (v. 68-69).

Petru vorbește la plural, exprimând credința celor Doisprezece care rămân împreună cu Isus. După plecarea „celor mulți”, discipolii formează o comunitate mică, dar fermă și unanimă. Mărturisirea are două părți: prima exprimă credința în cuvintele lui Isus [„Doamne, la cine să mergem?”]. Este „Domnul” [Kýrios, în greacă], echivalentul lui Dumnezeu. Deja implică credința în divinitate… Sunt cuvintele vieții veșnice pentru că vin de la Dumnezeu care e viața veșnică. A doua mărturisire exprimă credința în persoana lui Isus, primită și experimată de Petru: „noi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu” (v. 69), adică Mesia, trimis și ales de Dumnezeu. Mărturisirea lui Petru de la Cezareea lui Filip [„Tu eşti Cristosul!” (Mc 8,29)] se explică și se completează astăzi și aici.

Cuvintele lui Isus despre „pâinea vieții” ne face să înțelegem că el este izvorul vieții veșnice, a vieții divine, că el este Euharistia! Prin el – Domnul Isus – intrăm în viața eternă…


bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu