† Duminica a 22-a de peste an [B]: Religia „inimii” [29 august 2021]

Religia „inimii”

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (29 august 2021) 

Lecturi: Deuteronom 4,1-2.6-8; Iacob 1,17-18.21b-22.27; Evanghelia Marcu 7,1-8.14-15.21-23; lecturi biblice 

Omilie

Liturgia duminicii de astăzi evidențiază necesitatea unei relații cu Dumnezeu care pornește din inima omului: este autenticitatea vieții noastre de credință, de la rugăciuni, sacramente, acte exterioare până la dispoziții interioare, profunde. Fără ea este o amăgire, o minciună, o ipocrizie. Prima lectură conține îndemnul explicit de a nu adăuga nimic legilor și normelor divine: „păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru!” Sunt expresia iubirii sale, izvorul înțelepciunii și al vieții care conduce spre fericire. Evanghelia relatează dispută între Isus și farisei. Domnul îi acuză că au înlocuit Legea lui Dumnezeu cu tradițiile oamenilor. A doua lectură ne invită să acceptăm Cuvântul cu cumințenie și umilință: „primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi” spre a da roade în slujba celuilalt. Este religia „inimii”!                              

În prima lectura (Dt 4,1-2.6-8), Moise amintește apropierea lui Dumnezeu de poporul său: „care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm?” (v. 7). Aceasta este înțelepciunea poporului în faptul de a-l avea aproape pe Dumnezeu și a cunoaște Legea [Tôrà, în ebraică]. La baza întregii Legi – Cele Zece Porunci sau Decalogul – este să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea. Prin urmare, nici un precept nu este valabil dacă nu este în slujba iubirii lui Dumnezeu care cere căutarea dreptății și a solidarității față de toți. Moise prezintă israeliților legea transmisă de Domnul: „ascultă hotărârile şi judecăţile pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să trăiţi!” Este legea neschimbată pentru că nu este lucrarea oamenilor, ci a lui Dumnezeu. Această lege, spune Moise, este mândria oamenilor, deoarece îi îndrumă spre înțelepciune: va fi semnul apropierii de Domnul. Iată o veste minunată: Dumnezeu este aproape de noi când îl invocăm: „Adu-ți aminte, Israel!” Shemá Israel! Acest Dumnezeu absolut și transcendent, pe care îl venerează și îl adoră Israel, dorește iubire: este noutatea strălucitoare a Deuteronomului. Este iubirea care cere demonstrarea concretă a credinței religioase și a ascultării față de Lege și a angajării conștiinței fiecărui om chemat să se decidă pentru Dumnezeul său. Să ne amintim tot ceea ce face Domnul pentru noi! Să păstrăm această veste frumoasă în inimile noastre!

Începe Scrisoarea lui Iacob: cinci duminici de va însoți. Iacob este „fratele Domnului”, ruda sau verișorul cunoscut pentru rolul pe care l-a avut în conducerea Bisericii primare din Ierusalim, fiindu-i episcop. A fost martirizat în 62 d.C. Sfântul Iacob nu se adresează unei comunități anume, ci, așa cum preciza la început, celor „douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora”, adică grupuri de creștini de proveniență ebraică, obișnuiți de mult cu cultura greacă care se aflau în Fenicia, Cipru, Antiohia Siriei și chiar în Egipt. Situația lor spirituală era caracterizată de delăsare morală, de decădere a angajamentului inițial, de diviziune între bogați și săraci. Iacob ne oferă niște reflecții morale și îi îndeamnă pe creștini să accepte cuvântul lui Dumnezeu și să-l pună în practică. Potrivit scrisorii, Legea lui Dumnezeu constă într-un cuvânt semănat în inimile credincioșilor ce trebuie să se transforme în dispoziții interioare: „primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre!” (v. 21). Rodul cuvântului este mântuirea. În Biblia nu putem vorbi despre har fără lege. Legea [în ebraică Tôrà] este darul gratuit, prin excelență, al lui Dumnezeu, semnul alianței, care constituie Israelul în realitate de popor al lui Dumnezeu și îl face să trăiască ca atare. Creștinii proveniți din iudaism, cărora le-a scris Iacob, trebuie să continue urmarea Legii lui Dumnezeu – „legea desăvârşită a libertăţii” (v. 25), așa cum însuși Isus ne-a dat exemplul. Gesturile externe au valoare doar în măsura în care sunt puse în slujirea celălalt. Adevărata religie constă în vizitarea văduvelor și orfanilor. E protejarea şi asistenţa activă a celor nevoiași. O preocuparea sfântului Iacob în perspectivă etico-socială!

Reluăm lectura din Evangheliei după Marcu. Ne va însoți până la sfârșitul anului liturgic. Isus intră în polenică cu unii farisei și cărturari ce au venit din Ierusalim (Mc 7,1-8.14-15.21-23). Îl întreabă cu privire la normele purității rituale – element foarte important al religiei iudaice. Le reproșează discipolilor lui Cristos că nu respectă ritualul purificării. Dar Domnul îi apără și îi invită să dea autenticitate la practicarea legii, evitând ipocrizia și pura exteriorizare.

Îl vedem pe Isus în fața fariseilor. Sunt ultimii păzitorii ai legii lui Moise. Este cunoscut faptul că fariseii respectau nu numai Legea (Tôrà), dar şi multe adăugiri pe care evanghelistul le numește „tradiţia bătrânilor”. Aceștia constată numeroasele încălcări ale ucenicilor lui Isus: „am văzut că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile necurate, adică nespălate – căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu şi-au spălat mâinile cu grijă, ţinând astfel tradiţiile din bătrâni” (v. 2-3). Scrie evanghelistul Marcu explicând: înainte de masă era o practică religioasă dictată de nevoia de purificare (am spune noi de sfințire). Nu așa cum se face astăzi la noi: o regulă de bună educație ca să te speli pe mâini. Era o practică religioasă. Mâinile „curate” slujeau să nu fii „impur”: este mâncarea care urma să fie consumată și, prin urmare, să nu se „contamineze” persoana care o mânca.

Domnul ia această observație pentru a o clarifica: „Ascultaţi-mă cu toţii şi înţelegeţi! Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur” (v. 14-15). O viață bună și frumoasă nu constă în spălarea mâinilor înainte de masă, ci se naște din inimă, spune Isus, contestând legalismul cărturarilor și fariseilor. Cuvântul „inimă” revine în multe pagini biblice și nu indică atât sentimente și iubire, cât zona cea mai interioară și personală a omului: conștiința, ființa profundă, atitudinea față de viață.

Cristos le reproșează că sunt ipocriți împreună cu profetul Isaia: „Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor” (v. 6-7). Lăsă la o parte poruncile lui Dumnezeu pentru a ține tradiţia oamenilor! Domnul denunță ipocrizia: când rugăciunile recitate, gesturile mâinilor, atitudinile trupului nu sunt expresia sentimentelor inimii!

Și noi suntem condiționați de mentalitatea fariseică, potrivit căreia reținem că credința în Dumnezeu constă în împlinirea unor ritualurilor fără a acorda atenția scopului adevărat. Ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi este atitudinea inimii care se manifestă prin solidaritate cu cei nevoiași, săracii, persoanele fără adăpost care ne bat la ușă în căutarea unui viitor mai bun pentru ei înșiși și pentru toți cei dragi. În aceasta trebuie să ne lăsăm călăuziți de înțelepciunea inimii, adică de o conștiința formată în lumina Evangheliei. Atunci viața noastră va deveni un dar pentru celalalt, o bucurie simpla și puternica a celor care iubesc fără calcul lăsându-se iubiți de iubirea nebună, imensa a lui Dumnezeu. Este o împărtășire! Este religia „inimii”!

---

bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---