Euharistia – o realitate vie capabilă de viața veșnică
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 august 2021)
Lecturi: 1Regi 19,4-8; Efeseni 4,30-5,2; Evanghelia Ioan 6,41-51; lecturi biblice
Omilie
Liturgia are tema misterului euharistic sub aspectul preocupării lui Dumnezeu pentru nevoile cele mai esențiale ale omului. Prima lectură descrie drumul lui Ilie spre muntele lui Dumnezeu: durează patruzeci de zile și patruzeci de nopți și e susținut de o mâncare ce apare pe neașteptate lângă el prin intervenția îngerului. Fragmentul evanghelic este continuarea discursului lui Isus în sinagoga din Cafarnaum despre darul său ca hrană și băutură adevărată: este Euharistia capabilă de viața veșnică. În a doua lectură creștinii sunt invitați de apostolul Paul să nu întristeze Duhul lui Dumnezeu, dar „înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!”
Profetul Ilie a trăit în secolul a IX-lea în Regatul de Nord pe timpul regelui Ahab (874-853 î.C.) și a reginei Izabelei (874-853 î.C.), fiica regelui Tirului și al Sidonului. Ea venise în capitala Samaria însoțită de o mulțime de preoți ai lui Baal și Astarte. Îl determinase pe soțul ei să ridice temple zeităților feniciene. A fost începutul corupției religioase. Profetul llie este originar din Tișbe în Galaad, la est de râul Iordan (acum în Iordania). A primit numele Ilie care înseamnă „Dumnezeul meu este Jahweh”. Ilie a avut curajul să sfideze 450 de preoți ai lui Baal pe care i-a ucis. Acum este pe fugă din cauza Izabelei care-i îi ocrotea (1Rg 19,4-8). A mers până la Ber-Șeba în Iuda ca să-și salveze viața, și de acolo cale de o zi în pustiu. Fuge în deșert. Vrea să moară. A refuza mâncarea înseamnă a refuza să mai trăiești. Hrana reprezintă viața, pentru că fără ea nu este posibil să trăiești. Pustiul este un loc unde îți lipsește mâncarea. Iată pentru ce vrea să moară: viața sa nu are nici un sens. Epuizat, se prăbușește. Dar Domnul nu voiește ca omul să renunțe să trăiască. Dumnezeu intervine prin îngerul său; îi vine în ajutorul: „Ridică-te şi mănâncă!” Profetul adoarme din nou, el nu are încă puterea de a urma voința lui Dumnezeu. De două ori i-a spus îngerul: „Ridică-te şi mănâncă, pentru că e drum lung pentru tine!” Ilie a mâncat și a băut; și-a recăpătat forța și își reia călătoria spre muntele lui Dumnezeu, Horeb, locul unde a făcut alianța cu poporul său. El trebuie să retrăiască personal drumul exodului, așa cum se sugerează numărul patruzeci.
Dumnezeu însuși dă hrană: e pâine și băutură. Nu-i spune aproape nimic: îi dă pâine și apă – mâncare esențială a pelerinului. Îngerul îl reprezintă pe Dumnezeu: îl cheamă și îl invită pe Ilie să mănânce: numai după ce mănâncă a doua oară profetul este pregătit pentru călătoria spre muntele Horeb, adică Sinai, să primească și să îmbrățișeze cu reînnoită energie Legea (în ebraică Tôràh) și să predice în Israel. Domnul a făcut ca profetul care era în căutarea morții, acum să meargă în căutarea vieții. Ilie trebuie să se întoarcă la originile experienței sale religioase. Dar el poate face acest lucru numai sub îndrumarea lui Dumnezeu care îl hrănește, așa cum a făcut cu israeliții în timpul exodului: cu pâine venită din cer. Dumnezeu cheamă oamenii la viață oferindu-le hrană adevărată care nu piere: hrană nepieritoare „spre viață veșnică” (In 6,27).
În Scrisoarea către Efeseni (Ef 4,30-5,2), sfântul Paul amintește creștinilor că sunt „însemnați” cu Duhul Sfânt, așa cum erau sclavii însemnați: marcați cu foc pentru a indica stăpânul. „Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt […] cu al cărui sigiliu aţi fost însemnaţi pentru ziua răscumpărării!” (v. 30). Apostolul le cere creștinilor din Efes să trăiască o viață nouă, lăsându-se călăuziți de Duh, trăind în dragoste și unitate: „să fie îndepărtate dintre voi orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie şi orice răutate! Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!” (v. 31-32). Paul enumeră mai întâi defectele care trebuie evitate și apoi calitățile celor botezați. Astfel se schimbă adevărul în loc de minciună; mânia este ținută sub control; onestitate și generozitate în loc de furt; limbaj binevoitor opus răutății; mai presus de toate, imitarea lui Isus, iertarea și mila față de frații, în contrast cu severitatea, duritatea și răutatea. Este condiția vitală a creștinului botezat. Vom putea fi cu adevărat martorii ai iubirii lui Dumnezeu dacă trăim în dragoste. Referința noastră este Domnul, căci trebuie să-l imităm. Numai în el găsim adevărata bucurie și fericire, chiar și în cele mai dificile momente. La botez am primit pecetea Duhului Sfânt: el este Duhul iubirii și al păcii! Notați: „nu-l întristaţi pe Duhul Sfânt” (v. 30); „fiţi imitatorii lui Dumnezeu” (Ef 5,1); „umblaţi în iubire” (Ef 5,2), „iertându-vă unii pe alţii!” (v. 32). Aceasta este punctul de plecare pentru a trăi ca adevărați creștini!
În Evanghelia după Ioan (In 6,41-51), mulțimea, cu care Isus a „dialogat” despre „pâinea vieții”, este acum înlocuită de evrei care au început să murmure împotriva lui. În Biblie, murmurul capătă sensul refuzului de a crede: este ostilitate, închidere la propunerea lui Dumnezeu; e un sentiment amestecat de durere și necredință. „Nu mai murmuraţi între voi!” (v. 43), insistă Domnul. Ei murmură la fel ca și părinții lor în deșertul eliberării! Iudeii se opresc la faptului că îl cunosc pe Isus: „nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?” (v. 42). Fuge imaginea pe care Domnul o dă despre sine: „Eu sunt pâinea vieții!” Aceeași greșeală a făcut-o evreii în deșert când pentru prima dată au văzut mană și au întrebat: man hu? [în ebraică], „ce este aceasta?” Hrana trimisă de Dumnezeu – darul gratuit și neașteptat – nu este înțeleasă și acceptată în plinătatea sensului. Evreii murmurau împotriva lui Dumnezeu. Acum, iudeii murmură împotriva lui Isus: el care este descoperitorul sau revelatorul lui Dumnezeu Tatăl, pe care nimeni nu l-a văzut!
Punctul culminant stă în: „pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (v. 51). Această afirmație este strâns legată de: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi!” (In 1,14). Înțelegem că „trupul” sau „carnea” înseamnă „omul” în întregime. Cuvântul care „era la Dumnezeu” (In 1,1) și s-a coborât pentru a deveni om. Pâinea care s-a coborât din cer este Cuvântul Întrupat: este Isus Cristos; este Domnul ce se oferă, dar nu forțează, propune, dar nu impune, bate la ușă, dar nu sparge ușa. Credința este un dar al lui Dumnezeu, făcut în libertate: „nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl” (v. 44). Ce înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă că cineva poate crede în Domnul doar dacă trăiește o viață cinstită și umilă; dacă faci voința lui în fiecare zi. Așa cum sămânța are nevoie de pământ pentru a încolți și a da roade, tot așa credința are nevoie de o inimă disponibilă, orientată să-l primească pe Dumnezeu în viața sa. Da, credința este un răspuns dat lui Dumnezeu!
Noi, cei prezenți în această duminică la celebrarea euharistică, așteptăm să „mâncăm” trupul lui Cristos. Hrăniți cu acest trup noi nu pierim, căci trupul Domnului este pentru viața lumii, este pentru viață eternă! Isus, „cel viu” (Ap 1,18), se prezintă ca o unica realitate vie capabilă de a face viața veșnică: este misterul Euharistiei!
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu