pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 august 2021)
Lecturi: Daniel 7,9-10.13-14; 2Petru 1,16-19; Evanghelia Marcu 9,2b-10; lecturi biblice
Omilie
În Biserica Orientală și Occidentală astăzi se celebrează cu o mare solemnitate Schimbarea la față a Domnului. Motivul pentru care a fost aleasă data de 6 august este pentru că ziua e mare, este Paștele de Vară! Deși de origine palestiniană, sărbătoarea s-a extins în Biserica Armeană și Siriană. Mai târziu va face parte din sărbătorile Apusului. A fost adoptat în calendarul occidental în anul 1457 la 6 august când a ajuns vestea la Roma a victoriei asupra turcilor la Belgrad, în care s-a făcut cunoscut Ioan de Hunedoara (1407-1456), tatăl regelui Matei Corvin, înmormântat la catedrala catolică de Alba Iulia. Papa Calist al III-lea a emis o bulă prin care se decreta ca în toate bisericile catolice din întreaga lume să se tragă clopotele la ora 12:00 și să se facă „Îngerul Domnului” [Angelus, în latină] la amiază. În această zi sărbătorim transfigurarea Domnului Isus cu frații catolici și ortodocși, precum și cu anglicani și luterani.
În prima lectură profetul Daniel conturează imaginea unui bătrân în actul predării puterii și gloriei Fiului Omului. Termenul „fiu” revine din nou în a doua lectură, unde apostolul Petru face memoria evenimentul Schimbării la față. El a fost martor ocular împreună cu Iacob și Ioan. Evanghelia după Marcu revine, unde Fiul este constituit ca învățător și ghid al întregii omeniri. Isus își dezvăluie propria identitate discipolilor săi. Dumnezeu Tatăl îl justifică ca Mesia vrednic de a fi ascultat și urmat de întreaga lume.
În prima lectură (Dan 7,9-10.13-14), cu un limbaj de imagini, profetul Daniel anunță venirea misterioasă a „Fiului Omului” care va instaura domnia sa veșnică asupra tuturor popoarelor. Dumnezeu s-a așezat pe tron; emite o hotărâre: „iată, cineva ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului! S-a apropiat de Bătrân şi a fost adus înaintea lui. Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, ce nu va trece, şi domnia lui nu va fi distrusă” (v. 13-14). Nu este vorba de judecata de apoi, ci de o judecată împotriva celor care se opun „Fiului Omului”: e figura lui Mesia cel așteptat care vine în lume ca purtător de pace și speranță pentru tot poporul lui Israel. Este judecata împotriva celor care se opun lui Mesia cu viclene. E un ritual al curții cu oștile angelice. Tocmai este o prezentare triumfală a Fiului Omului, căruia Dumnezeu îi încredințează stăpânire peste toate națiunile: „Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc” (v. 14). Profeția lui Daniel este dusă la plinătatea ei de Isus Cristos; el însuși este cel care își va aplica expresia „Fiul Omului", referindu-se atât la aspectul uman al suferinței sale (Lc 22,22), cât și la aspectul divin al iertării păcatelor oamenilor (Lc 5,24) și al judecății finale (Lc 21,27.36). Dacă vrem să-l urmăm pe Domnul, ar trebui să mergem aducând speranță în lume. Suntem chemați să redescoperim sensul istoriei; aceasta necesită un angajament față de caritate, dreptate, solidaritate și responsabilitate în fața istoriei.
În a doua lectură (2Pt 1,16-19), apostolul Petru mărturisește viziunea pe care a avut-o pe munte. Glasul lui Dumnezeu îi invită pe apostoli să asculte pe Fiul său: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea” (v. 17). Petru ne spune apoi că a-l urma pe Isus nu înseamnă a merge după „basme bine ticluite” sau inventate artificial, ci credința întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu pe care el însuși le-a auzit. Învățătura apostolilor nu are nimic cu mitologia sau cu legendele. Ei sunt martori ai gloriei sale! În sprijinul credinței noastre – continuă apostolul – avem „cuvântul profetic […] ca la o candelă ce străluceşte în loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (v. 19). Suntem chemați să ascultăm și să vedem lumina care vine la noi prin credință: este cuvântul profetic și ne ajută să veghem și să scrutăm vremurile, să decidem pentru bine și să fim lumină pentru alții în așteptarea întâlnirii cu Domnul.
Evenimentul schimbării la față este central în evanghelii: să ascultăm cuvântului lui Dumnezeu. În Evanghelia după Marcu (Mc 9,2b-10) găsim o explicație: „după șase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, s-a dus deoparte pe un munte înalt numai pe ei și s-a schimbat înfățișarea înaintea lor” (v. 2). Este intervalul de timp dintre mărturisirea lui Petru în Cezareea lui Filip [„Tu ești Cristosul!” (Mc 8,29)] și schimbarea lui Isus la față. Prin urmare este confirmată credința celor trei discipoli: este o mărturie transmisă prin tradiția apostolică în întreaga lume. Tocmai din acest motiv, Dumnezeu descoperă gloria Fiului său pe munte, așa cum face pe malurile Iordanului la începutul slujirii publice a lui Isus. Aceasta este modul de a acționa al lui Dumnezeu: vine spre om; îl întâlnește pe munte spre a-i ridica curajul care în curând va fi pus la încercare prin patima și moartea Domnului: asistăm la mare frică și dezamăgire…
Locul este pe un munte înalt – Tabor. Pe un munte – Sinai – s-a petrecut când Dumnezeu i-a dat Legea [Torah, în ebraică] lui Moise. Tot pe un munte – Horeb sau Sinai – Ilie se va întâlni cu Dumnezeu într-o crăpătură a stâncii. Pe muntele Tabor ca și pe Sinai, Domnul vorbește. Isus conversează cu Moise și Ilie: sunt două figuri reprezentative ale Legii și profeților, adică întreaga Scriptură. El este Fiul, omul ascultării, ce aude glasul Tatălui care vorbește prin Scriptură. Gloria lui Dumnezeu coboară în umanitatea lui Isus, în trupul Domnului. Muntele amintește de teofania de pe Sinai în care Moise s-a bucurat de gloria lui Dumnezeu, aceeași acum pe Tabor. Radiația rămâne în el vizibilă: „hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi” (v. 3). În timp ce norul reprezintă prezența lui Dumnezeu și transcendența sa. Moise și Ilie vorbesc despre persoana lui Isus, ca împlinirea alianței.
Atunci „Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: «Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!»” (v. 5). Este bine aici! Petru intuia că ceea ce i se întâmplă avea o relație cu experiența poporului său, așa că dorea să construiască trei colibe. Așa face fiecare evreu la sărbătoarea Corturilor [în ebraică Succot]. Sunt colibe – semnul permanenței poporului în deșert. „De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica” (v. 6). Răspunsul lui Petru era confuz. Răspunsul corect este dat de Dumnezeu Tatăl: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!” (v. 7). „Fiul meu iubit, ascultaţi de el”, căci dă viață proprie ca dar din iubire față de Dumnezeu și față de ceilalți. Acesta este răspunsul ce exprimă ascultarea de glasul Tatălui. Să-l ascultăm! În el este rezumat ascultarea lui Abraham, a lui Moise și a lui Ilie. El este unicul model autentic al acestui răspuns. Să ascultăm de Isus, chiar dacă nu înțelegem, nu ca Petru: „să te ferească Dumnezeu, Doamne!” (Mt 16,22). Să mergem și pe Tabor și pe Calvar! „Ascultați-l!” Cei trei apostoli încă nu știau ce înseamnă „a învia” din morți. Nu scutește de durere, nici de necazurile vieții. El ne conduce gloria învierii sale și a noastră...
Dumnezeu să ne ajute să trăim viața din iubire, să discernem alegerile noastre, reflectând la splendoarea și frumusețea vieții dăruite Domnului!
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu