pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 august 2021)
Lecturi: Exod 16,2-4.12-15; Efeseni 4,17.20-24; Evanghelia Ioan 6,24-35; lecturi biblice
Omilie
În liturgia de astăzi auzim că Isus se proclamă „pâinea vieții”. E misterul Euharistiei. Pornim de la simbolul manei din prima lectură. Mana este mâncare necunoscută israeliților; ei au primit-o de-a lungul drumului în deșert. Fragmentul evanghelic conține o secțiune din discursului ținut de Isus în sinagoga din Cafarnaum, oferind o nouă interpretare a „pâinii din cer”. Este dorința după Dumnezeu în Euharistie. A doua lectură prezintă viața creștină ca „renaștere” care înlocuiește pe omul bătrân cu cel nou.
Prima lectură (Ex 16,2-4.12-15) amintește darul eliberării din Egipt și călătoria destul de dificilă prin deșertul Sinai: sunt patruzeci de ani până să ajungă în țara promisă. Oamenii sunt înfometați și însetați; crește nostalgie pentru țara din care a plecat; nădăjduiesc să se întoarcă înapoi; e dispus să renunțe la libertate pentru a nu suferi de foame; uită de libertatea spre care s-au îndreptat... Acum, întreaga comunitate „murmură” sau „protestează” împotriva lui Moise; ajunge să creadă că era mai bine în Egipt! Aceste reproșuri, le aude Dumnezeu. Cer pâine, cer carne! Dumnezeu vine în întâmpinarea Israeliților și a cererii lor! Confruntat cu această situație, Moise primește de la Domnul promisiunea că poporul va primi pâine și carne. Trimite mană și prepelițe – două alimente providențiale, ce le permit să supraviețuiască. Este vorba despre păsările migratoare: obosite se abat printre corturi, și mana este o secreție albicioasă care provine dintr-un arbust ce crește în deșertul Sinai și pe care botaniști o numesc tamarix. Evreii, prin aceste fenomene naturale, au știut să vadă manifestările lui Dumnezeu față de popor. E semnul milostivirii Domnului. Prepelițele și mana apar ca daruri ale lui Dumnezeu. Poporul le primește: „veţi mânca diseară carne şi dimineaţă vă veţi sătura cu pâine; veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (v. 12). Atitudinea oamenilor la vederea de dimineață a ceva mărunt, ca o crustă de bruma sau rouă pe pământ, a fost: man hu? [în ebraică], „ce este aceasta?” De unde cuvântul „mană”. Este un semn ieșit din comun al iubirii lui Dumnezeu cu care a protejat poporul. Moise dă răspunsul corect: e luat din credință și nu din botanică: Domnul a dat acest aliment. Pâinea, el a promis-o și a dat-o. Mana va deveni pentru tradiția creștină (cf. In 6,26-58) prefigurarea Euharistiei: hrana spirituală a Bisericii – adevăratul Israel – în timpul „exodului” pământesc. Este „pâinea din cer” de care Isus va da o nouă lectură, în Evanghelia după Ioan (In 6).
Apostolul Paul invită pe credincioșii săi să respingă definitiv orice mod de a trăi după mentalitatea păgână pentru a se modela după Cristos și a se reînnoi. În a doua lectură (Ef 4,17.20-24) se subliniază că „voi l-aţi cunoscut pe Cristos”, adică „l-ați ascultat”: înseamnă a ne lăsa instruiți, a trăi într-o haină nouă, cea a botezului. Să abandonăm „omul vechi”, cu patimile lui, pentru a îmbrăca „omul cel nou”, creat de Dumnezeu în dreptate și sfințenie: „înnoiţi-vă duhul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (v. 23-24). Acum se actualizează un drum nou de credință; se trece la un angajament față de dreptate, adică spre binele tuturor. Pentru a deveni „oameni noi”, trebuie să învățăm de la Cristos, să imităm comportamentul său, transmis de Evanghelii. Credința i-a făcut oameni noi prin botez. Paul știe că credința este încă fragilă pentru că trăiesc într-o lume păgână. Îi îndeamnă să nu înceteze să trăiască o viață nouă. „Omul cel nou” este cel care corespunde planului creației, cere o reînnoire a mentalității: în greacă metanoia; e o convertire, „îmbrăcați cu Cristos”; e o „noua creație”. Putem și noi să fim afectați de spiritul păgân al timpului nostru: se întâmplă atunci când pe primul loc sunt banii și satisfacțiilor materiale. Dar Domnul veghează; ne cheamă neobosit să ne întoarcem; ne așteaptă pentru a împărtăși viața cu el!
În Evanghelia după Ioan „Isus s-a retras din nou pe munte, el singur” (In 6,15), dar a doua zi, toată lumea îl caută (In 6,24-35). Găsindu-l la Cafarnaum, îl întreabă: „Rabbi, când ai venit aici?” (v. 25). Ar vrea să-l întrebe: „Vrei să repeți minunea chiar astăzi? Ne vei asigura pâine pentru totdeauna?” Nu a înțeles „semnul”: gestul său a fost înțeles greșit; a propus împărtășirea cu ceilalți iar ei au înțeles înmulțirea alimentelor; de aceea vor să-l facă rege. Domnul și-a dat seama că nu-l caută pentru că au foame după cuvântul său… Isus nu răspunde la întrebarea care i-a fost adresată, ci la problema cea reală. Răspunde mulțimii lacome de pâinea materială: „mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică” (v. 26-27).
Căutarea Domnului este alegerea pe care fiecare om trebuie să o facă, indiferent de costuri. Totul depinde de inima noastră! Să aprofundăm mesajul lui și să înțelegem cuvintele sale. Pentru Isus este posibilitatea de a face o cateheză foarte lungă (cf. In 6,26-59). El le amintește că este necesar și urgent să caute mâncarea spirituală: „pâinea vieții”. Afirmă că el este „pâinea vieții”: „Eu sunt pâinea vieţii” (v. 35): „nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii” (v. 32-33).
Evanghelia ne introduce la altă „pâine”; ne spune despre „pâinea adevărată”, „pâinea lui Dumnezeu”, „pâinea vieții”, „pâinea din cer”. Nu mana pe care au mâncat-o cei anticii în pustiu pe timpul lui Moise! Singura pâine adevărată este Isus: pâinea cerului, care dă viață lumii. Este oferită tuturor, în primul rând, cuvântul lui Dumnezeu: „ca să te înveţe că nu numai cu pâine trăieşte omul, dar că omul trăieşte cu tot ceea ce iese din gura Domnului” (Dt 8,3), se spune în Deuteronom. Isus este hrană pentru om cu trupul și sângele său. Această mâncare este oferită mai ales în celebrarea euharistică. Cristos se dăruieşte tuturor oamenilor, din toate timpurile. După cum le-a dat mană părințiilor în pustiu, Domnul se dăruiește și acum. Nu întreabă, ci se dăruiește. Domnul nu pretinde, ci se oferă. Dumnezeu nu cere nimic, dar el se dă cu totul!
Isus continuă să descopere foamea și setea noastră de absolut. Vede tinerii care aleargă după plăcerile societății de consum: droguri, alcool, decibeli; vede oamenii neliniștiți pentru că și-au pierdut serviciul… Le lipsește un climat de gingășie și iubire pentru a le lumina viața… Creștinii sunt trimiși să depună mărturie despre iubire care este în Dumnezeu și s-o comunice tuturor celor din jur!
Să încercați să exprimați aceste dorințe în fața Aceluia care este în măsură să satisfacă orice aspirație, mai mult decât puteți voi să vă imaginați! Este dorința noastră după Dumnezeu în Euharistie!...
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu