pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (8 decembrie 2020)
Lecturi: Geneza 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi
Omilie
Astăzi celebrăm sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a preasfintei Fecioare Maria. Biserica o laudă pe Maria cea neprihănită, imaculată, fără pată, neatinsă, foarte curată, tota pulcra, în latinește, toată sfântă, panaghia, în greacă [înseamnă pan, tot, toată și ágios, sfânt]. Sfânta Maria nu s-a născut cu păcatul strămoșesc și cu dramaticele sale consecințe, printr-un privilegiu divin, nu prin meritele sale. Prin zămislire este indicat totalitatea existenței. Prin „neprihănita zămislire”, Biserica vrea ca acel păcate primitiv, care împiedică deplina comunicare de viaţă dintre Dumnezeu şi om, să nu apese asupra Mariei. De la prima licărire până la ultima clipă este sub har, semnul Domnului. „Preafericita Fecioară Maria, încă din primul moment al zămislirii ei, printr-un har şi un privilegiu unic al lui Dumnezeu atotputernicul, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost ferită de orice prihană a păcatului originar”, spunea Pius al IX-lea [la 8 decembrie 1854 prin bula Ineffabilis Deus] când proclama sărbătoarea.
În prima lectură (Gen 3,9-15.20) citim despre păcatului strămoșesc, nu o relatare istorică, dar asemenea parabolelor evanghelice. Dumnezeu îl cheamă de om: „Unde eşti?” Autorul intenționează să explice înclinația omului spre rău, care devastează bucuria umană: „nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (v. 11). Este păcatul de la început. Dumnezeu îl caută, vrea să-i vorbească. Aceasta este drama. Domnul îl caută, iar omul răspunde: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns” (v. 10). Frică, goliciune, ascundere, sunt urmele păcatului. Ruperea relației cu Dumnezeu. Ruperea relației dintre Adam și Eva: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat” (v. 12). Ruptura dintre oameni și creație. Aceasta este consecința păcatului.
În fața omului căzut în păcat, Dumnezeu, a cărui milostivire este infinită, are planul salvării. Imediat răsună cuvântul misterios, plin de speranţă: „duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (v. 15). E prima veste bună [protoevanghelia], acoperită cu un văl, cea a eliberării de rău. Este răspunsul lui Dumnezeu la păcat. Domnul intervine deschizând un orizont al salvării. Trimite un mântuitor. Descendența femeii va învinge. În mentalitatea semiţilor descendenţa este numai în raport cu tatăl; femeia nici nu ar exista… Să luăm genealogia lui Isus: „Abraham l-a născut pe Isaac; Isaac l-a născut pe Iacob; Iacob l-a născut pe Iuda” (Mt 1,2), și așa mai departe. Rolul femeii este delicat. În chipul acestei femei, Tradiția Bisericii face referință la Maria, noua Evă, cu totala alegere a lui Dumnezeu; nu a fost nici o clipă sub sigiliul păcatului strămoșesc. Este simbolul luptei împotriva răului. „Strivirea capului” șarpelui deschide împărăția lui Dumnezeu pentru om. Abisul ce despărţea omul de Dumnezeu a fost umplut de Maria. În ea, victoria asupra răului, simbolizat de șarpe, a fost completă fiindcă ea este locuită de Duhul Sfânt. Este cel mai clar semn al triumfului lui Dumnezeu asupra răului.
Într-un imn cristologic din Scrisoarea către Efeseni (Ef 1,3-6.11-12), sfântul Paul ne invită să mulțumim lui Dumnezeu Tatăl pentru toate darurile – binecuvântări – cu care ne-a copleșit: „binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos” (v. 3). Sfânta Maria ne ajută să intrăm în logica „binecuvântării” gloriei care trece prin purificare de păcat și influențează viața noastră. Domnul nu dezamăgește; dă ocazie să alegem iubirea, viața, relația. A prevăzut aceasta din veșnicie: la un mântuitor. S-a gândit întotdeauna pentru noi la aceasta, înainte de creație; a conceput un plan pe care ni l-a dăruit: „în iubire el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul voinţei sale, spre lauda gloriei harului său cu care ne-a copleşit în Fiul său preaiubit” (v. 5-6). Domnul cheamă oamenii „să fie sfinți și neprihăniți”, adică imaculați, fără pată, așa cum este Maria. Sunt cuvintele lui Paul aplicate și Mariei, care are locul său privilegiat. E rădăcina misterului săvârșit de Domnul. E rodul creşterii în credinţă. A trăit-o şi Maria.
În
Evanghelia după Luca (Lc
1,26-38), îngerul vestește Mariei
cum Dumnezeu a umplut-o cu daruri în vederea salvării omenirii, făcând-o mamă a
Mântuitorului: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (v.
28). Ca și în Geneză, Dumnezeu merge în căutarea omului. Domnul merge în căutarea
Mariei. Trimite îngerul său, numit Gabriel, care înseamnă, în ebraică,
„Dumnezeu este puternic”. Ni se vorbește despre identitatea Fiului lui Dumnezeu
care se face om: „Dumnezeu cu noi”. Astăzi auzim „Buna-Vestire”. Relatarea, o
cunoaştem. Îngerul este trimis de Dumnezeu la Maria pentru a o anunța că ea a
fost aleasă ca să fie mama Fiului său. Îngerul aşteaptă răspunsul. Dar, ea
încearcă să-l înţeleagă: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?”
(v. 34). Îngerul îi răspunde: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea celui
preaînalt te va umbri” (v. 35). Ea acceptă prin aceste cuvinte foarte simple:
„Eu sunt slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (v. 38). În răspunsul
Mariei vedem un act de credință, absolut liber, simplu. E anularea păcatului.
E timpul Adventului! Domnul este aproape! Să nu ne ascundem, să nu avem frică de el. E timpul să redescoperim sacramentul prin care suntem făcuți imaculați, adică fără pată: e sacramentul Spovezii sau al Reconcilierii. Cu acest mare har vom fi neprihăniți – fără pată – ca sfânta fecioară Maria. Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu