pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 decembrie 2020)
Lecturi: Isaia 61,1-2a.10-11; 1Tesaloniceni 5,16-24; Evanghelia Ioan 1,6-8.19-28; lecturi
Omilie
Ascultăm strigătul de bucurie la venirea Domnului în mijlocul nostru. Suntem în duminica bucuriei, „gaudete” în latină: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Domnul este aproape!” (Fil 4,4-5) – este antifona Liturghiei. Tema de astăzi este bucuria Adventului. Prima lectura e descrierea figurii lui Mesia care vine să ne elibereze și să ne vindece prin Duhul care este în el. Evanghelia îl prezintă pe Ioan Botezătorul, precursorul lui Mesia, ce se distinge între mulți alții prin întrebările puse despre identitatea sa: „Cine eşti tu?” Ioan a mărturisit cu umilință: „Eu nu sunt Cristos!” Lectura a doua reprezintă o privire asupra comunității căreia i-a dat Duhul lui Cristos. Mântuirea este aproape. Timpul Mesiei a sosit! Suntem invitaţi să ne bucurăm!
Evreilor de puțin timp reîntorși în țară după exil, profetul (Is 61,1-2a.10-11) le adresează un mesaj de consolare. Intră în scenă un personaj consacrat cu ungere, trimis de Dumnezeu să aducă bucurie săracilor, inimile rănite să fie vindecate, sclavii eliberați, prizonierii dezlegați. E deschisă perioada în care milostivirea Domnului prevalează asupra păcatului omului. Profetul recunoaște rolul Duhul: este darul puterii creatoare și iluminatoare. Termenul ebraic mashiah se traduce cu „uns” în românește, în greacă christos: face referință la consacrarea cu Spiritul lui Dumnezeu: „Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea; de aceea Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor, să leg rănile celor cu inima zdrobită, să vestesc eliberare celor captivi şi deschiderea porţilor celor închişi; să vestesc un an de bunătate a Domnului” (v. 1-2). În ochii lui Dumnezeu, ei nu sunt respinși sau refuzați, dimpotrivă, lor Dumnezeu le rezervă mângâierea, promisiunile. Este mesajul care umple de bucurie tot poporul, mai ales pe cel care îl anunță.
Isus însuși, venind la Nazaret, citind din cartea lui Isaia promisiunile mângâietoare, exclamă: „astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre” (Lc 4,21) și anunțând venirea împărăției lui Dumnezeu. Este anunțul care a fost așteptat de secole, ce a marcat sfârșitul sclavei, mizeriilor și durerii. E investitura lui Mesia, cel așteptat, care vine pentru săraci, spre a-i elibera pe sclavi; e mângâiere pentru cei cu inima zdrobită. Domul vrea să celebreze căsătoria cu poporul său care nu se va rupe niciodată: „mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu; pentru că el m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi m-a învăluit cu mantia dreptăţii” (v. 10). De aceea „mă voi bucura în Domnul!” Este timpul bucuriei și speranței.
Apostolul Paul îi invită pe creștinii comunității din Tesalonic (1Tes 5,16-24) să se roage întotdeauna, să fie mulțumiți, să valorizeze darurile Duhului, să evite răul, dar, în primul rând, să fie bucuroși: „bucuraţi-vă întotdeauna!” (v. 16). Motivul este în faptul că este aproape timpul când se vor realiza promisiunile lui Dumnezeu. Paul așteaptă în cel mai scurt timp reîntoarcerea lui Isus: este parusia, adică întoarcerea lui Cristos în glorie la sfârșitul lumii. Îndemnul său este de a ne angaja să trăim în bucurie, pace, refuzând orice rău și încercând să facem binele, căci este posibil să-l întâlnim pe Domnul: „însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în mod desăvârşit şi fiinţa voastră întreagă: duhul, sufletul şi trupul, să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos” (v. 23). Nu importă data la care îl vom întâlni: important este a ne pregăti. Întâlnirea cu Cristos este izvor de bucurie: „bucuraţi-vă întotdeauna! […] căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus cu privire la voi!” (v. 18). Domnul vine și va reînnoi orice lucru. Isus surprinde pe tot omul!
Venirea lui Cristos este pătrunsă de bucurie și nici o față – nici măcar a lui Ioan Botezătorul – nu poate să rămână tristă. Evanghelia după Ioan (In 1,6-8.19-28) anunță lumina care trebuie să vină prin cuvintele sfântului Ioan Botezătorul. Nu este el lumina, dar unul care dă mărturie despre Isus: „în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei” (v. 26-27). Ioan predică și botează în râul Iordan. Nu îi este frică de a se lăsa interogat de realitate; e investigația oficială a autorităților: „când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: «Cine eşti tu?»” (v. 19). El recunoaște limitele sale [„Nu sunt eu Cristos!”], dar vocea care strigă în pustiu de a pregăti calea Domnului care vine. Sunt întrebările pe care le pune viața sa: „L-au întrebat: «Atunci, cine? Eşti tu Ilie?» El a răspuns: «Nu sunt!» «Eşti tu Profetul?» A răspuns: «Nu!»” (v. 21). Ioan nu se îmbracă în haine preoțești, deși avea dreptul pentru că aparținea unei familii de preoți; nu locuiește în locurile prevăzute pentru preoți, dar în deșert. Este omul liber, martor credibil și sobru, indicând venirea cuiva pe care „nu-l cunoaștem” și ne va surprinde. Când interlocutorii, preoţii și leviții, insistă asupra gestul profetic – adică de cufundarea în apă a celor care vor să se convertească –, el le răspunde că atitudinea sa pregăteşte venirea unuia care este deja prezent în lume chiar dacă nu este cunoscut: „în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi!” (v. 26). Este Mesia. Nu atrage atenţia asupra unui Mesia absent care va veni, ci asupra Mesiei deja prezent în mijlocul nostru şi pe care noi nu îl cunoaştem. Este martorul unui Dumnezeu prezent printre noi. Trebuie însă să-l descoperim. Nu toţi îl văd. De aceea este necesar un profet care să-l facă cunoscut.
Cel mai important lucru este cuvântul care îl poartă, nu persoana sa, a lui Ioan Botezătorul. Nu este el mirele, dar prietenul mirelui; nu este el Cuvântul, dar vocea Cuvântului. Nu este nevoie să stea în centrul scenei: știe să se dea la o parte, nu rămâne în templul, dar se duce în pustiu, se îndepărtează ca să nu fie văzut. Nu se lasă dus de succesul de predicator. Ioan insistă pentru a face ca privirile celor din jur să se desprindă de persoana sa şi să se îndrepte spre Cristos. Cu mare umilință își rezervă un rol subordonat, supus altuia, fără puteri și onoruri, vocea, care trebuie să asculte fără ezitare Cuvântul celui care l-a trimis, de a anunța unul mai important decât el, care este deja printre ei și pe cale să înceapă lucrarea sa. Este prietenul mirelui care participă la bucuria lui. Aici stă măreţia lui Ioan: în a se face mic, în a se micşora pentru ca Isus să crească.
Acum vine comunităţii creştine să-l înlocuiască pe profetul Ioan Botezătorul ca să arate lumii că Isus este deja prezent în Cuvântul său, în Euharistie și în persoana săracului… Este iubirea milostivă a lui Dumnezeu devenită persoană lui Cristos – izvorul bucuriei și al speranței. Crăciunul se apropie: toți suntem invitați la bucurie. Domnul e aproape: stă să vină!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu