pr. Isidor Chinez (31 martie 2024)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice
Omilie
Învierea este viața plină de bucurie; este proclamarea mântuirii oamenilor, care își are rădăcinile într-un fapt istoric verificat și constatat. Astăzi este ziua învierii, ziua de Paști. Suntem chemați să reflectăm „cu genunchii minții plecați” la misterul istoric declarat și celebrat în liturgie. Cuvântul Domnului din ziua de Paști este caracterizată de relatarea evanghelică a mormântului gol (cf. In 20,1-9), care însoțit de textul din Fapte Apostolilor (cf. Fap 10,34.37-43) în care Petru mărturisește solemn, în casa lui Corneliu, că Isus a înviat din morți și oricine crede în el obține iertarea păcatelor. În a doua lectură apostolul Paul îi îndeamnă pe creștini să-și alipească strâns inima de cele cerești: „căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu; cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ” (Col 3,1-2). Faptele bune nu pot lipsi: sunt o manifestare a vieții celei noi, sunt semne ale prezenței sale. Paștele este semnul bucuriei pentru cer ce se revarsă pe pământ. Să lăsăm să izbucnească bucuria și să strălucească în noi gloria celui înviat!
În prima lectura (Fap 10,34a.37-43) citim proclamarea [sau, în greacă, kerigma] creștinismului: este anunțul mântuirii pronunțat de apostolul Petru în fața familiei păgânului Corneliu, în contextul botezului: „Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan: cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el. Noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim. […]. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi” (v. 37-40). Este descrisă o cotitură decisivă în Biserica primară: deschiderea către păgâni, primită fără condiții, ce i-a permis comunității credincioșilor să nu devină o sectă închisă a iudaismului, ci să fie pentru lumea întreagă. Liturgia relatează discursul lui Petru în casa lui Corneliu din Cezareea, „centurion din cohorta numită «Italica»” (Fap 10,1) [la Cezareea erau cantonate o unitate de cavalerie şi cinci cohorte de infanterie]. Este un discurs misionar pentru păgâni. Textul relatează al cincilea discurs către evreii „scandalizati” că Dumnezeu îi poate chema și pe păgâni sau „ne-evrei” la credință, iar Petru, un evreu prin naștere și credință, își exercită slujirea sa de mărturie despre acțiunea Domnului: „Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi a îngăduit să se arate nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi, şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii şi al celor morţi” (v. 40-42). Anunțului se referă la persoana lui Isus în istoricitatea sa: e predicarea lui Ioan Botezătorul, mesiania lui Isus din Nazaret și lucrările sale de eliberare a celor stăpâniți de diavol. Este o notă importantă: învierea lui Isus nu este prezentată ca un act al Domnului, ci ca o lucrare a Tatălui – „cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere” (v. 38). Adevărul învierii este documentat de Noul Testament: crezut și trăit ca centrul pentru comunități creștine, transmis ca fundament al „Tradiției”, continuă să fie aprofundat, studiat și predicat ca parte esențială a misterului pascal.
A doua lectură este ultima parte a Scrisorii către Coloseni (Col 3,1-4) unde Paul reflectă asupra consecințelor regalității lui Cristos în viața creștinilor: „dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!” (v. 1-3). Nu ești creștin să te scalzi într-o apă murdară și mocirloasă atunci când ești larg. Creștinul este întotdeauna un martor în piața aglomerată, pentru că dimensiunea vieții lui nu este în aparență, ci în întreaga viață are consistență sau o densitate. Apostolul nu invită la o viață „ascetică”, așa cum a evoluat de-a lungul secolelor succesive, dar descrie opoziția dintre două lumi: cea a spiritului și cea a cărnii, exprimat cu termeni „cele de sus” sau „cele de pe pământ”. „Despuierea” pe care o presupune botezul generează o persoană „nouă” care trăiește dimensiunea totală a libertății născută din înviere. Nu mai există excluderi de rasă sau religie, „ci Cristos care este totul în toate” (Col 3,11).
În duminica Paștelui ascultăm Evanghelia după Ioan (In 20,1-9) care ne prezintă experiența discipolilor în fața mormântului gol. Un cititor realizează imediat că apostolul Ioan nu are preocupările unui istoric, ci ale unui om de credință. Nu se spune de ce a mers Maria Magdalena la mormânt. Găsindu-l deschis, crede că i-a furat trupul: „l-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus” (v. 2), așa că aleargă la apostoli în speranța că poate să-l recupereze. În toată dinamică relatării există urma unui drum de credinţă a apostolilor. Învierea lui Isus din „mormântul gol” este un semn ce ne obligă să citim faptele cu alți ochi. Este o femeie care aduce vești despre mormânt și pune în mișcarea apostolii, iar aceasta în sine este deja o noutate importantă. Apostolii aleargă, dar cel mai tânăr este mai rapid decât Petru care umblă mai încet: „Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt” (v. 3-4). Discipolul care a alergat primul se oprește în prag și lasă să treacă cel care are autorite care privește și constată, în timp ce primul vede „dincolo” și citește „semnele timpurilor” deoarece nu limitează doar să privească, dar: „a văzut și a crezut” (v. 8). Nu poate fi un furt de cadavru pentru că acolo sunt „giulgiurile” (v. 5). Și Petru „a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 6-7). În hainele mortuare se citește semnele învierii.
Celebrând Euharistia, vedem semnele Cuvântului, ale pâinii și vinului și Adunării ce se roagă. Și noi putem să începem să credem: Domnul a înviat în celebrarea noastră euharistică. Paștele este a descoperi că Domnul nu suportă mormântul: e o confruntare între moarte și viață. A intra în mormânt este a avea deplina conştiinţă a adevărului nostru: suntem destinaţi morţii. Dar mormântul este a-l descoperi că Isus nu mai este acolo: doar absenţa sa. Domnul este „în altă parte” – la Dumnezeu. Viața lui Cristos se dezlănțuie în lume! Este mărturia vieţii. Este anunțul sau kerigma răscumpărării! Este viața plină de bucuria învierii!
„Cristos a înviat!”
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu