„Priviți mâinile mele...”
Mărturia dată Domnului și lumii întregi
pr. Isidor Chinez (14 aprilie 2024)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 3,13-15.17-19; 1Ioan 2,1-5a; Evanghelia Luca 24,35-48; lecturi biblice
Omilie
Este duminica mărturiei dată Domnului ce pătrunde din ce în ce mai mult misterului pascal. Este kerygma sau proclamerea anunțului că Isus mort a înviat ce cere o schimbarea: „convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate” (Fap 3,19). Este viața trăită: e un criteriu de apartenență la Dumnezeu, „păstrând cuvântul lui” (1In 5,2), pentru a ajunge la mărturie: „voi veţi fi martorii acestor lucruri” (Lc 24,48). Este calea vieții creștine, în toate componentele sale; este un drum care, în lumina pascală, dobândește un sens aparte, fiindcă este mărturisirea în Dumnezeu Creatorul și dătătorul vieții, care are puterea de a-l învia pe Isus mort și, în Cristos, orice viață este transformată într-o mărturisire a iubirii sale. Domnul înviat apare din nou și le explică apostolilor ce spun Scripturile despre el, făcându-i martori. Prima lectură și evanghelia preiau tema morții pe cruce și explicit profețiile Vechiului Testament cu privire la Isus. Se relatează – în lectura întâia – discursul lui Petru după Rusalii când vindecă un olog nu prin puterea sa: „dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori” (Fap 3,15). Apostolului Ioan afirmă că Cristos „este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1In 2,2). Distrugerea trupului uman al lui Isus istoric, corespunde nimicirii întregii omeniri păcătoase, asumată și sintetizată în el însuși în „întrupare”. „Omul cel vechi” devine prin botez un „om nou”. Rezultatul: este mort împreună cu Cristos, eliminat pentru totdeauna prin moartea pe cruce. În evanghelia de astăzi, sfântul Luca ni-l prezintă pe însuși Domnul ce le-a apărut la doi dintre discipoli săi pe drumul Emaus-ului, care l-au recunoscut la „frângerea pâinii”, și cei unsprezece apostoli, care nu-și dădeau seama că este Isus, ci îl considerau un „străin”: „speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh” (v. 37). Domnul le-a explicat că evenimentele pătimirii și morții nu sunt altceva decât împlinirea Scripturilor care se referă la el. Este duminica mărturiei dată lui Cristos și lumii!
În prima lectura din Faptele Apostolilor (Fap 3,13-15.17-19) ni se vorbește despre discursul lui Petru: el mărturisește ceea ce a văzut – este vindecat un om paralizat care cereșea la poarta templului. Acum, Petru se adresează mulțimii, uimită de ceea ce tocmai s-a întâmplat, dând mărturie despre Domnul. Le explică: nu prin propriile puteri a făcut această vindecare. Isus, mort și înviat, este actorul principal. Pe acest Isus, pe care evreii l-au renegat, însă Dumnezeu l-a înviat: „Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el judecase să-l elibereze” (v. 13). Sună dur acuza împotriva iudeilor, răspunzători pentru că au cerut eliberarea lui Baraba: „voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal” (v. 14). În schimb, a cerut condamnării la moarte a autorului vieții: „voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă” (v. 15). Este responsabilitatea atât de mare a evreilor! Dar apostolul afirmă că „Dumnezeu a împlinit […] ce promisese […] prin gura tuturor profeţilor că Mesia va suferi” (v. 18). Petru proclamă că, de acum înainte, convertirea și întoarcerea de la păcate sunt suficiente pentru a obține iertarea lui: „aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate!” (v. 19). Petru și discipolii sunt primii martori ai iertării. Prima urgență este ca lumea să se convertească și să se întoarcă la Dumnezeu. Este puterea ce permite apostolilor să-și continue misiunea primită de la Isus: el, cel ucis de oameni, însă înviat de Dumnezeu pentru a-i salva din sclavia păcatului spre a fi mântuiți.
În lectura a doua (1In 2,1-5a), unii botezați credeau că sunt imuni la păcat, dar sfântul Ioan îi avertizează și îi pune în gardă: „copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept” (v. 1). Una dintre erorile teologice care se răspândise în comunitățile lui Ioan era un optimism absurd, o superficialitate fără sens, în domeniul moral: credeau că înțelepciunea spirituală pe care o dobândiseră și iluminarea pe care o primiseră îi făceau imuni de orice păcat. Creștinul este conștient de propria sa fragilitate și recunoaște că, chiar dacă a fost iertat, rămâne slab și continuă să păcătuiască. Dar există o veste bună pentru el: chiar dacă păcătuiește, poate conta pe iubirea milostivă a lui Dumnezeu care îl „ajunge” prin Isus Cristos: „el este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi” (v. 2). Avem un apărător sau un avocat la Tatăl, „pe Isus Cristos, cel drept” (v. 1). De aceea nu trebuie să avem nicio teamă: mântuirea nu este rezervată unui grup mic de credincioși, ci ajunge la toți oamenii!
Evanghelistul Luca (Lc 24,35-48) ține să facă cunoscut cititorii săi să perceapă câteva adevăruri decisive pentru credința creștină: patima lui Isus nu a fost o întâmplare, ci a fost necesară pentru a obține mântuirea; Domnul a înviat cu adevărat; apostolilor le-a fost greu să creadă, dar au „văzut” și au devenit martori ai celui înviat: „voi veţi fi martorii acestor lucruri” (v. 48).
Viața creștină merge de la kerygma sau proclamerea anunțului că Isus mort a înviat la mărturie. Ne aflăm în ultima parte a vieții Domnului, înainte de înălțare la cer. Intenția lui Luca nu este concentrată asupra învierii, ci asupra faptului că cel înviat este nimeni altul decât Isus cel răstignit: „«Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!» […] Încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: «Aveţi aici ceva de mâncare?» Ei i-au dat o bucată de peşte fript. Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor” (v. 39.41-43). În acest mod, evanghelia se reunește cu prima lectură. Celor unsprezece discipoli, înfricoșați și îndoielnici, Isus le arată că totul are sens, că totul este har, că face parte din planul mântuitor al lui Dumnezeu oferit Scripturilor: „acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi” (v. 44). Patima, moartea și învierea nu sunt eșecul proiectului, ci împlinirea lui.
„Voi veţi fi martorii acestor lucruri” (v. 48). Este propoziția finală, cu un accent deosebit pe „voi”. Discipolii sunt responsabili pentru lucrarea lui Isus – „împărăția lui Dumnezeu”, proclamarea convertirii, iertarea păcatelor – sunt mărturia vieții lor. Nu este vorba doar despre a învăța, ci a da mărturie. Credința se naște prin implicarea personală în Cuvântul dat. Nu dați mărturie despre ceva, ci depuneți mărturie pentru Cineva – Isus Cristos. Timpul pascal devine astfel posibilitatea unui nou începul, de la o lume pe moarte sau în agonie, la măsura trăirii vieții, bazată nu pe cercerări sau speculații umane, ci pe încrederea că Dumnezeu a biruit moartea, iar pe noi ne-a răscumpărat și ne poartă în veșnicia fericită.
Este mărturia dată Domnului și lumii întregi!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., Libri/autori/massimo-grilli; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu