Viața lui Dumnezeu... cu noi
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 ianuarie 2022)
Lecturi biblice: Ben Sirah 24,1-2.8-12 (1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; forma prescurtată: Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice
Omilie
Liturgia din această duminică își propune să ne facă să înțelegem sensul Nașterii Domnului și să ne țină treji pentru ca ea să nu rămână doar un eveniment izolat, uitat de zilele care se succed în calendar. Suntem invitați să reflectăm asupra consecințelor istorice și teologice ale venirii lui Dumnezeu pe pământ în Isus Cristos: el este Înțelepciunea despre care vorbea Vechiul Testament, Cuvântul – Logos-ul despre care vorbea sfântul evanghelistul Ioan care „s-a făcut trup” și, folosind cuvintele sfântului Paul, Tatăl „ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos” și „ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui”, ne-a predestinat să fim copiii săi. Este viața lui Dumnezeu cu noi!
Astăzi ni se oferă un alt aspect important al Crăciunului: acela al Înțelepciunii divine care a coborât din cer pe pământ ca să se ofere ca hrană. Prima lectură (Sir 24,1-2.8-12 [1-4.12-16]) vorbește despre Înțelepciunea care a ieșit din gura lui Dumnezeu, și „a stabilit cortul” în mijlocul poporului evreu. Autorul descrie venirea Înțelepciunii în mijlocul poporului Israel, poporul ales, destinat într-o zi să-l întâmpine pe Mesia trimis de Dumnezeu. Înțelepciunea este ceea ce este cel mai aproape de Dumnezeu, ceea ce este el mai intim și, prin urmare, capabil să-l facă cunoscut oamenilor. Astfel, Înțelepciunea în timp ce trăiește în cer, caută un loc pe pământ unde să locuiască: „Atunci, Creatorul a toate mi-a poruncit, şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: «În Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire! Înfige-ţi rădăcinile tale între aleşii mei!»” (v. 8). Înțelepciune amintește lungul discurs prezent în Ioan [capitolul 6], în care Isus vorbește despre sine ca fiind adevărată pâine coborâtă din cer pentru a da viață lumii. Pâinea vie este trupul lui Cristos: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii” (In 6,51). Ca și Înțelepciunea, Isus pregătește un ospăț – este Cina cea de Taină – este Euharistia sau sfânta Liturghia. Iată importanța Nașterii Domnului: este Înțelepciunea lui Dumnezeu în Isus Cristos, Fiul său pentru mântuirea lumii.
Apostolul Paul le vorbește efesenilor (Ef 1,3-6.15-18) despre binecuvântarea care vine de la Dumnezeu: „binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (v. 3-4). Această binecuvântare este prezența Domnului, lumina feței sale ce strălucește pentru toți oameni, este zâmbetul bunăvoinței și iubirii pe care Dumnezeu o are față credincioși săi și coincide cu alegerea ce a avut loc înainte de crearea lumii în trimiterea lui Isus între oameni. În el, Dumnezeu se face om pentru a-l face pe om sfânt. Verbul „a binecuvânta” [în ebraică barak] înseamnă puterea creșterii vieții, impulsul spre prosperitate, abundență de bunuri materiale și spirituale, relații sociale constructive, dar și a lăuda, a înălța, a glorifica. Această expresie exprimă relația unică a lui Isus cu Dumnezeu Tatăl, dar și rolul său față de comunitatea credincioșilor care-l proclamă „Domn”, Kyrios în greacă. Binecuvântarea divină este „spirituală” prin faptul că este transmisă prin Duhul Sfânt. Autorul adaugă „în Cristos” pentru a sublinia că inițiativa mântuitoare a lui Dumnezeu Tatăl, se realiză prin „Domnul Isus Cristos”, care are scopul de a asocia pe credincioșii la domnia cerească. Se explică apoi sensul binecuvântării divine: „ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!” (v. 4). Verbul „a alege” indică inițiativa liberă și gratuită a lui Dumnezeu care ne-a eliberat de sub puterea păcatului. Expresia „înainte de crearea lumii” amintește de concepția evreiască conform căreia realitățile – precum Legea, înțelepciunea, Mesia – sunt prezente încă din veșnicie în planul lui Dumnezeu. Înainte de a exista, credincioșii sunt chemați să intre în sfera sfințeniei, care implică eliminarea păcatul și trăirea unei viațe curate din punct de vedere moral. Domnul să ne ajute să-i cerem lui Dumnezeu să ne lumineze ochii inimii noastre „ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi” (v. 18). Este „comoara gloriei moștenirii sale!”
În lumina acestui text putem înțelege și asculta prologului lui Ioan (In 1,1-5.9-14): „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (In 1,14). Isus este Cuvântul – Logos în greacă sau Verbum în latină sau Dabar în ebraică. Cuvântului grecesc logos este dificil de tradus în limbile moderne. Acesta este cuvântul pe care Ioan îl folosește pentru a se referi la Isus Cristos: el este „Cuvântul”, întrucât în el Dumnezeu vorbește și își desfășoară acțiunea în lume; el este „rațiune”, „motiv”, adică cheia înțelegerii adevăratului sens al istoriei mântuirii: un eveniment, o descoperire, o revelație.
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (v. 1). „La început”. Ioan preia primul cuvânt din Geneza: bereshit în ebraică, „la început”. Trebuie să înțelegem profunzimea acestui cuvânt: nu este o ordine cronologică! Ceea ce începe conduce istoria omenirii, este izvorul realității, fundamentul lucrurilor... O explozie de bine! Nu haos a dat naștere universului. Totul a fost modelat de mâinile lui Dumnezeu. Creația este rodul iubirii. A pune pe Dumnezeu „la început” înseamnă a-l așeza în centru și la sfârșit.
Un Cuvânt imaterial, spiritual, ieșit din gura lui Dumnezeu se face trup, adică el devine o persoană umană, identică cu noi – și-a fixat cortul între noi. Acestă carne, este persoana lui Isus, pâinea care a coborât din cer: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (In 6,51) pentru a da viață oamenilor. Pentru că nu există viață fără hrană, Domnul este hrana cea adevărata care nu piere niciodată; este însăşi persoana lui Isus, adică Dumnezeu salvează. El este Înțelepciunea întrupată care devine hrană și oferă viață lumii. Se manifestă pentru prima dată în Betleem – „casa pâinii”, în românește. Un copil umple ieslea goală, umple lipsa de hrană. Acum ieslea nu este goală. Este Înțelepciunea care a coborât din cer în „casa pâinii” pentru a da oamenilor hrană adevărată, ca să nu piară. El este viața! Isus nu a venit să ducă o nouă teorie religioasă sau o gândire mai evoluată, ci să comunice viață: viața însăși a lui Dumnezeu... în noi!
Bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu