Parabola ospățului de nuntă.
Chemarea la mântuire
pr. Isidor Chinez (15 octombrie 2023)
Lecturi biblice: Isaia 25,6-10a; Filipeni 4,12-14.19-20; Evanghelia Matei 22,1-14; lecturi biblice
Omilie
Textele biblice din această duminică ne adresează o chemare la speranță: este vocația la mântuire! În centrul găsim o alegorie: banchetul bucuriei care, în evanghelie, capătă caracterul specific al sărbătorii nunții. Dumnezeu pregătește pentru credincioșii săi o mare sărbătoare unde vor fi șterse orice formă de tristețe și doliu pentru totdeauna; va fi înlăturată moartea [din lectura întâia]. Parabola din evanghelie precizează foarte bine împrejurările în care trebuie să aibă loc convocarea la bucurie: e nunta fiului regelui, adică căsătoria Fiului lui Dumnezeu cu natura umană – e vorba de „întrupare”. Apostolul Paul, în lectura a doua, descrie cum ar trebui să fie dispoziţia primitoare a omului: atunci „Dumnezeul meu va avea grijă să suplinească orice nevoie a voastră după bogăţia gloriei sale în Cristos Isus” (Fil 4,19). Este un îndemn ce poate fi legat de cele două lecturi [prima și evanghelia]; e un ansamblu de relații între persoane, Biserică și societate.
În prima lectură (Is 25,6-10a), Isaia se adreseză unui popor care este într-o situație dificilă. Mesajul lui caută să-i întărească credința. El anunță intervenția lui Dumnezeu care va aduce o inversare radicală nu numai a lui Israel, ci a tuturor popoarelor: o lume nouă se naște în care nimic nu e pierdut din ceea ce este frumos și bun, o lume în care răul nu mai există. Este comparată cu o sărbătoare oferită tuturor popoarelor, este timpul destinat unei mese festive. Dumnezeu lucrează în lume. La sfârșitul timpului, Domnul va pregăti o masă mare pe un munte înalt: „Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate” (v. 6). Ospățul este momentul întâlnirii în care ne hrănim nu doar cu mâncare ci și cu prezența comesenilor, cu vorbitul care creează și stabilește fraternitate și prietenii. Dumnezeu va oferi tuturor oamenilor, fără nici o deosebire, o pace veșnică, la care sunt chemați toți: „va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit” (v. 8). Se realizează bunăstarea de care vorbește lectura. Până și moartea va fi eliminată pentru totdeauna. Dar punctul central este îndepărtarea vălului care acoperea fețele neamurilor: „pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile” (v. 7). Acest văl înseamnă incapacitatea de a vedea și de a înțelege planul lui Dumnezeu conform căruia ființele umane sunt una: toți sunt chemați la mântuire, adică la o relație de iubire reciprocă – cu Dumnezeu și cu oamenii. Pentru Israel, care a suferit de foame de mai multe ori, această profeție are un gust atât de minunat cât de dificil în a crede. Dar este o lucrarea lui Dumnezeu, care alături de mâncare pe care i-o dă poporului, e și biruința asupra morții. Poporul răspunde cu bucurie și recunoștință. Va fi o viață cu totul nouă, în comuniune cu Dumnezeu. „Ospățul” va celebra dispariția definitivă a umilinței, suferinței și morții. În comuniunea unii cu alții, vom sărbători măreția Domnului. Depinde de noi să răspândim veste bună a marii mese prevăzute de Isaia.
Suntem la sfârșitul scrisorii și apostolul Paul continuă să-și deschidă inima către locuitorii din Filipi: se bucură pentru afecțiunea și ajutorul concret pe care i l-au arătat filipenii. Este adevărat că își pune toată încrederea în Domnul, care îi dă putere să facă față oricărei situații, chiar și închisorii. A doua lectură (Fil 4,12-14.19-20) este raportat un exemplu de solidaritate evanghelică. Paul le mulțumește filipenilor pentru ajutorul material pe care i l-au trimis într-un moment de suferință. Dar pentru el acesta era un important lucru: „Știu şi să duc lipsă, şi să am din prisos. În toate şi în orice împrejurare m-am deprins şi să fiu sătul, şi să-mi fie foame, şi să am din prisos, şi să duc lipsă. […]. Totuşi aţi făcut bine că aţi luat parte la necazul meu” (v. 12.14). Ceea ce apreciază mai presus de toate este disponibilitatea lor de a colabora cu el la vestirea evangheliei. Apostolul reflectă asupra relației de solidaritate dintre creștini și asupra sensului folosirii și schimbului de bunuri materiale în comunitatea credincioşilor. Cea mai mare necesitate este de a fi mântuiți, de a intra în „împărăție”, de a lua parte la ospățui Domnului.
În Evanghelia după Matei (Mt 22,1-14) este relatată parabola mesei de nuntă, la care sunt invitați evreii, dar refuză să meargă: „I-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină” (v. 3). Parabola se adresează încă o dată conducătorilor și responsabililor poporului, aproape ca și cum ar arăta că trebuie să răspundă înaintea lui Dumnezeu de ceea ce fac poporului. „A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» Dar ei nu au luat în seamă” (v. 4-5). Apoi invitația ajunge la toată lumea, la răscrucea drumurilor: „«Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă». Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut” (v. 8-10). După Matei, ospățul de nuntă este pregătită de Dumnezeu pentru Fiul său, Isus, adică Mesia cel aşteptat de evrei. Primii invitați au refuzat cu violență să participe la nuntă: sunt evreii care nu l-au recunoscut pe Domnul ca Mesia. De aceea au fost pedepsiți cu distrugerea Ierusalimului de către romani (70 d.C.) și în locul lor sunt chemați, buni și răi, fără nici o deosebire. Privilegiul lor, de popor ales, trece la alții, adică la discipolii lui Isus și la păgâni.
Matei relatează cazul invitatului fără haina de nuntă ce este alungat din sala nunții. Evanghelistul dorește să clarifice că la darul lui Dumnezeu trebuie să corespundă colaborarea umană. Domnul a vrut să exprime iubirea universală a lui Dumnezeu, ce se actualizează acum în „împărăția” sa din lume. Domnul nu renunță la planul său de mântuire. Refuzul primilor invitați – care reprezintă evreii – îi dă lui Dumnezeu impulsul de a invita toate popoarele la banchetul mântuirii. Nu există oameni privilegiați, dar toți participă la fericirea pe care Dumnezeu o dă credincioșilor: pentru toți a sosit timpul bucuriei! Demnitatea nu stă în invitație – a fi bunii creștini – ci a sta, a participa la evenimentul la care ești chemat. Invitația regelui exprimă posibilitatea de a folosi un bun sau serviciu fără plată. Invitații care au refuzat sunt acei credincioși care se simt deja onorați că au primit invitația – este credința –, dar care nu sunt interesați să vină să sărbătorească cu regele. „Haina” de nuntă constă în condiția morală a fiecărui om ce e „invitat” și „chemat” de Domnul care îi este prieten și Tată iubitor. A trăi conform Alianței este să te pregătești la întâlnirea cu persoana cea mai importantă din viața ta, care cere să purtăm haina de sărbătoare pentru a ne lăsa „locuiți” de Cuvântul lui Dumnezeu ce devine astfel fundamentul moralității, ca haina vieții.
Este chemarea la mântuire!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu