Lege, profeți și iubire
pr. Isidor Chinez (29 octombrie 2023)
Lecturi biblice: Exod 22,20-26; 1Tesaloniceni 1,5c-10; Evanghelia Matei 22,34-40; lecturi biblice
Omilie
Liturgia duminicii de astăzi are ca temă iubirea de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. Merge în inima revelației biblice: e definirea celei mai importante dintre toate poruncile, adică exigența voinței lui Dumnezeu într-un stil de viață inspirat de dragoste. E criteriul adevăratului credincios. Textele biblice sunt clare: plecând de la afirmația evanghelică a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui cele două lecturi focalizează necesitatea sau imperativul iubiri. Sunt un comentariu la evanghelie. Cartea Exodului amintește care sunt oameni ce au mare nevoie de bunăvoință, înțelegere, iubire: „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti […] Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului!” (Ex 22,20.21). Sunt cei mai defavorițați. Psalmistul evidențiază supremația Domnului: „Dumnezeul meu, stânca mea în care mi-am căutat refugiu, scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea” [Ps 17(18),3]. Isus zădărnicește planurile fariseilor aducându-i înapoi la tradiția Legii și a profeților: „în aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii” (Mt 22,40). Învățatul Legii pune o întrebare extrem de insidioasă. Răspunsul lui Isus lasă nimic afară: este iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Esenţialul nu trebuie căutat în Lege sau preceptele sale, ci în descoperirea paternității lui Dumnezeu. Pentru sfântul Paul credincioșii exemplari sunt creștinii din Tesalonic. Manifestarea acestei iubiri faţă de Dumnezeu este descrisă în aceşti termeni: „v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat şi să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri” (1Tes 1,9-10). Indică prima manifestare a corectitudinii relației cu Dumnezeu: abandonarea idolatriei. Paul arată clar că iubirea față de Dumnezeu se naște din acceptarea Cuvântului său. De aceea: este Lege, profeți și iubire!
În prima lectură (Ex 22,20-26) sunt raportate prescripții din așa-numitul „Cod al alianței”; este o Toràh (cf. Ex 20,22-23,33): o colecție de porunci adunate – poate cea mai veche din întreaga Biblie. Se concentrează asupra dreptații: străinul nu trebuie oprimat sau asuprit; văduva și orfanul nu trebuie maltratați; împrumutul cu dobândă este interzis; haina săracului luată ca și garanție pentru un împrumut trebuie returnată. Sunt doar câteva exemple. Israelul a fost un străin, exilat, sărac, a experimentat ajutorul Domnului. Amintindu-și acest lucru, evreul are datoria de a respecta și de a ajuta pe străinii și pe săracii: „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului!” (v. 20-21). Domnul le recomandă israeliților să aibă grijă cei mai săraci: de străini și de cei lipsiți de orice sprijin. Dumnezeu se prezintă drept apărătorul lor. Domnul va interveni pentru a-i ajuta pe cei nevoiași și va pedepsi poporul care nu respectă legea: „Dacă le faci rău şi ei strigă la mine, eu le voi asculta strigătul. Mânia mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia” (v. 22-23). Exigența fundamentală este să ne asigurăm că drepturile fiecărei persoane sunt recunoscute și apărate.
În a doua lectură (1Tes 1,5c-10), putem vedea o aplicare concretă a poruncii iubirii într-una dintre primele comunități creștine, cea din Tesalonic. Apostolul îi apreciază și îi poartă în inima sa, îi arată ca pe un model. Paul, Silvan şi Timotei au anunțat evanghelia, ei – tesalonicenii – s-au convertit. Credința lor a devenit veste bună pentru alții. Paul vorbește despre o comunitate în întregime misionară: „aţi devenit exemplu pentru toţi cei care cred în Macedonia şi Ahaia” (v. 7). Apostolul îi laudă pe tesaloniceni pentru că au participat împreună cu el la răspândirea evangheliei: „primind cuvântul în multe necazuri cu bucuria Duhului Sfânt” (v. 6). Acesta este mai presus de toate pentru că refuză modelul de viață bazat pe egoism și se angajează ca valoarea iubirii să pătrundă în întreaga societate. Cu siguranță nu lipsesc slăbiciunile și dificultățile în acea comunitate recent înființată, dar iubirea biruiește totul, reînnoiește și învinge. Dragostea lor îl urmează pe Isus: e mărturia vieții lor în Cuvântul întrupat cu care noi putem face credibil pe Dumnezeu și pe Isus Cristos, Fiul său. Cât de important este să ascultăm de Domnul și să-l încarnăm [întrupăm] în existența personală și comunitară!...
În Evanghelie după Matei (Mt 22,34-40), adversarul este un învățat al Legii, o persoană cultivată teologic ce este trimis în grupul fariseilor. El încearcă să-l defăimeze pe Isus ca să-l prindă, să-l pună la încercare. Omul cult „l-a întrebat: «Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?»” (v. 36). E specialist în Scriptură. Îi pune o întrebare pur rabinică: care este porunca cea mai marea? În realitate cuvintele sale reflectă preocuparea, tipică iudaismului, de a găsi un punct de unitate între diferitele prescripții ale legii. Altfel spus: pe ce autoritate se bazează cererile lui Isus? cine ești tu? cine te trimite? cu ce autoritate vorbești? Cărturarul vrea să-l pune în dificultate… Întrebarea se concentrează pe o singură poruncă, dar răspunsul Domnului e mai complex. Isus găsește cheia: e rugăciunea Shema Israel [„ascultă Israele”] (cf. Dt 6,4-9) pe care fiecare evreu o recită de două ori pe zi – „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta!” (Dt 6,4-5). Domnul citează porunca cuprinsă în cartea Deuteronomului, care prescrie să-l iubești pe Dumnezeu din toată inima, subliniind că „aceasta este porunca cea mai mare și cea dintâi” (cf. v. 38). Apoi adaugă o altă poruncă luată din cartea Leviticului: „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Lev 19,18). Și comentează: „în aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii” (v. 40).
Nici de această dată, Domnul nu se sustrage, ci pune lucrurile la locul lor: nu pierde timpul stabilind clasamente, ci merge în inima Legii însăși, pentru că există o singură poruncă a lui Dumnezeu – iubirea. Această iubire are două direcții: cea verticală – către Dumnezeu și cea orizontală – către aproapele. Iubirea este sinteza întregii Legi și cheia existenței omului: când nu iubești, nu numai că nu respecti legea, dar nici măcar nu mai trăiești!
Adversarii continuă să-l acuze pe Domnul… Răspunsul său este simplu și direct și corectează interpretarea Legii: pune iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui pe același nivel. Cu aceste cuvinte, Domnul vrea să spună că pentru a-i plăcea lui Dumnezeu nu este suficient să practici Legea, care prescrie dreptatea socială, dar este nevoie și de iubire, a cărei importanță este subliniată de profeți. Cristos vrea să clarifice: nu poți să-l iubești pe Dumnezeu dacă nu îl iubești pe semenul tău. Iubirea nu este un simplu sentiment, ci implică un angajament față de alți care, pornind de la Creator, se extinde asupra tuturor făpturilor sale.
De aceea: este Lege, profeți și iubire!...
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu