 |
| Vegheați... |
Evanghelia Marcu 13,33-37: În acel timp, Isus
le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă! Vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va
fi timpul! Aşa cum un om, plecând în călătorie, îşi lasă casa şi
dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit
să vegheze; vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când vine stăpânul
casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau în zori, ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheaţi!”
Omilie
În această prima duminică din Advent,
vom începe un nou an liturgic. Această perioadă ne aduce aminte că mergem spre
Crăciun. Cu întreaga Biserică, ne bucurăm de naşterea lui Cristos Mântuitorul.
Dar liturgia de astăzi ne aminteşte: Crăciun nu este doar un eveniment din
trecut. Astăzi Cristos continuă să
vină în viaţa noastră. Şi Evanghelia din această duminică ne anunță că el va reveni. În această zi, primim chemarea
să veghem şi să ne pregătim în mod activ pentru această întoarcere.
Acest anunţ al întoarcerii
Domnului este un răspuns la rugăciunea lui Isaia din prima lectură: „Întoarce-te, Doamne, de dragul slujitorilor
tăi!” Această rugă este a unui popor umilit, zdrobit, împrăștiat. Dar
atunci când totul pare disperat, mai există oameni – bărbaţi şi femei – care reaprind
focul speranţei. Este important pentru noi care trăim într-o lume unde
disperarea este mortală oricând. În această lume suntem trimiși ca mesageri ai
speranţei.
Cel care ne ţine plini de
siguranță este însuși Isus. Este o veste bună pe care ne-o anunţă apostolul
Paul. El ne face să înțelegem că speranţa pentru el este „memoria de viitor”. El ştie cu certitudine că viitorul nostru este cu
Cristos glorios. În ziua stabilită de către Tatăl, el ne va introduce în Împărăţia
sa. Este marea întoarcere a lui Cristos pe care o aşteptăm în credinţă. Pentru a
comunica gloria acestei sărbători,
sfântul Paul ne recomandă să fim fără cusur. Suntem invitaţi să trăim în
permanentă comuniune cu Cristos. E aici, în centrul vieţilor noastre pentru a ne
însoţi şi a ne întări credinţa.
În Evanghelie, Isus insistă
foarte puternic pe această chemare să rămâi
treaz. El nu ne cere să nu dormim nici de a petrece nopţi nedormite luptând
împotriva somnului. Avem dreptul de a dormi şi chiar să luăm pastile în cazul
în care avem nevoie. Noapte de care vorbește Isus, nu este aceea a orelor. Această
este noapte disperării, a unei lumi care se lasă dusă de la voia întâmplării. Aceasta
este atunci când indiferența, egoismul şi violenţa primează asupra iubirii.
În această noapte Isus ne cere să veghem. El nu vrea ca noi să ne lăsăm
duși de toate aceste vârtejuri. Orizontul nostru este acela al Paştelui, acela
a victoriei lui Cristos asupra morţii şi păcatului. Această întoarcere a
Domnului, o pregătim ca o mare sărbătoare.
Suntem ca niște slujitori care aşteaptă pe stăpânul lor în plină noapte.
Trebuie să fim absolut gata de a-l primi.
În apropierea Crăciunului, riscul
este mare de a ne lăsa adormiți de toate publicitățile, toate propagandele spărgându-se și
rostogolindu-se peste noi și lumea noastră. Trebuie să spunem şi să o repetam:
Crăciun este în primul rând Isus care vine. Toate ieslele sunt acolo pentru a
ne spune despre această venire. Ne amintesc că Dumnezeu ni s-a alăturat în
noapte noastră. El este „Emanuel”, Dumnezeu este cu noi. Cu el, este o veste
bună că el este anunţat la toţi cei care nu mai pot suferi excludere şi
singurătate.
Crăciun este Isus care vine să se întâlnească cu noi. Este urgent
să-l punem la loc în centrul vieţii noastre. Rugăciunea, primirea cuvântului
lui Dumnezeu şi Euharistia sunt acolo pentru a ne ajuta să rămânem treji. Întorcându-ne
la Domnul, învăţăm să avem chiar acelaşi priviri ca și el asupra vieţii şi a
lumii noastre. Ştim că mergem pe urmele Aceluia care este Lumina lumii. Acesta trebuie
să mărturisim. Sinodul nostru diecezan ne invită să fim „semne ale iubirii și
ale sensibilității lui Dumnezeu pentru toți”.
A trăi timpul Adventului este să-l primim pe Mântuitorul care vine să ne
dea o mare speranţă. Să rămânem treji pentru a nu lipsi de la această
întâlnire. Domnul este acolo pe această cale a Adventului. Este însoțitorul nostru
de drum şi hrana noastră. El este Acela anunță eliberarea noastră. Acesta este
motivul pentru care el ne recomandă să fim treji şi să ne rugăm. În fiecare
dimineaţă este o redescoperire a lui Isus Cristos şi a Evangheliei sale. Luând hotărârea
de a fi atenţi la Dumnezeu, la obligațiile noastre şi la persoanele care îi vom
întâlni. Şi mai presus de toate, să nu lăsaţi niciodată rugăciunea. Datorită
ei, vom putea să rămânem mereu treji pentru a nu lipsi la întâlnire.
În această lume adormită în
nedreptate şi indiferenţă, Domnul Dumnezeul nostru, nu ne lasă la somnul câştigat
de noi. Conduce privirilor noastre spre Acela care vine să facă să înflorească
pacea şi viaţa. Ajutaţi-ne să devenim veghetori ai umanităţii noastre. Acolo,
în inima noastră în viaţa de toate zilele, voim să te primim.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7219-homelie-du-1er-dimanche-de-lavent-b-2/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu