Toată frumoasă ești, Marie
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (8 decembrie 2017)
Lecturi: Genezei 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38.
Omilie
Liturgia
de astăzi – 8 decembrie – celebrează sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a
preasfintei Fecioare Maria. Biserica, prezentând-o pe Maria, îi celebrează
intrarea în existenţa pământească prin Neprihănita Zămislire. Constituţia
dogmatică despre Biserică a Conciliului Vatican al II-lea ne spune că
„împodobită încă din prima clipă a zămislirii sale cu strălucirea unei
sfinţenii unice” (LG 56). A fost numită „toată sfântă” – Panaghia, adică, în greacă, înseamnă pan, tot, toată și ágios, sfânt. Este titlul dat Maicii Domnului de tradiția
Părinților Orientali: sfințenia perfectă, fără pată, „toată frumoasă”, „tota pulchra” în limba
latină. Prin zămislire, în limbajul biblic, este un simbol pentru a indica
totalitatea existenții. Prin „Neprihănita Zămislire”, Biserica intenţionează ca
acel amalgam de păcate care împiedică deplina comunicare de viaţă dintre
Dumnezeu şi om să nu apese asupra Mariei. Existența Mariei, de la prima
licărire până la ultima clipă, este sub semnul lui Dumnezeu. Avea dreptate Pius
al IX-lea la 8 decembrie 1854 prin bula Ineffabilis
Deus când proclama această sărbătoarea: „preafericita Fecioară Maria, încă
din primul moment al zămislirii ei, printr-un har şi un privilegiu unic al lui
Dumnezeu Atotputernicul, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul
neamului omenesc, a fost ferită de orice prihană a păcatului originar”. Este
„neatinsă de vreo prihană a păcatului, fiind plăsmuită de Duhul Sfânt ca o
făptură nouă” (Catehismul Bisericii
Catolice 493). Patru ani mai târziu, adică în 1858, în mica localitate
Lourdes, Bernadeta, care nu ştia nimic de vocabularul teologic, primi
confirmare acestei revelaţii. Ea ajunge la preotul ei cu acest cuvânt: „Eu sunt
Neprihănita Zămislire”, i s-a spus în aparițiile sale.
În
Cartea Genezei (Gen 3,9-15.20) – din care luăm prima lectură –
este prezentată relatarea păcatului strămoșesc. Autorul intenționează să
explice înclinația omului spre rău care devastează bucuria umană și imediat
după răsună un cuvânt misterios, plin de speranţă: „Duşmănie voi pune între
tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (v. 15). Se vorbeşte
despre femeie, când în mentalitatea semiţilor indica descendenţa totdeauna şi
numai în raport cu tatăl. Este o prezicere delicată, dar sigură, despre rolul
pe care îl are femeia pe drumul eliberării omenirii. În lumina Noului Testament
această „femeie” se referă la sfânta Fecioara Maria: este sub semnul totalei
alegeri a lui Dumnezeu. Nu a fost nici o clipă sub sigiliul păcatului original.
Este simbolul luptei împotriva șarpelui. „Strivirea capului” celui rău va
deschide Împărăția lui Dumnezeu. De fapt este deplina realizare a proiectului Domnului.
Abisul care îi despărţea pe oameni de Dumnezeu a fost umplut de Neprihănita Fecioară
Maria printr-un har special datorită fiului său Isus, salvatorul lumii.
Sfântul Paul își începe Scrisoarea către Efeseni (Ef 1,3-6.11-12)
cu o „binecuvântare”: „binecuvântat să
fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu
orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos” (v. 3). Este
„planul” „aceluia care lucrează toate după hotărârea voinţei sale” (v. 11). Este
manifestarea „misterului” lui Dumnezeu care are ca țintă: „să fim sfinţi şi
neprihăniţi înaintea lui!” (v. 4), adică imaculați, fără pată, așa cum este
Maria. Este planul salvific dus la îndeplinire mai întâi de Cristos apoi de
colaboratorii săi cei mai apropiați. Pentru Paul sunt apostolii, Biserica,
credincioșii și am putea adăuga, în chip deosebit, Maria – rădăcina primei
realizări a „misterului” săvârșit de Cristos. Această comuniune deplină este
posibilă pentru toţi oamenii; este rodul unui proces de creştere în credinţă
care a fost trăit şi de Maria.
În
Evanghelia de astăzi după sfântul Luca (Lc 1,26-38) ni se vorbește despre identitatea misterioasă a Fiului
lui Dumnezeu care se face om, despre voința Domnului de a rămâne fidel
promisiunilor și de a fi „Dumnezeu cu noi”, de răspunsul Mariei ca exemplu
admirabil de primire al lui Dumnezeu în viața proprie. Astăzi auzim
Evanghelia Bunei-Vestiri. Această relatare, o cunoaştem bine. Îngerul Gabriel a fost trimis
la Maria pentru a anunța că ea a fost aleasă de Dumnezeu ca să fie mama Fiului
său. Îngerul aşteaptă răspunsul său. Când Dumnezeu cheamă, respectă libertatea
fiecăruia. Maria rămâne liberă să accepte sau să refuze. Dar ea încearcă să-l
înţeleagă: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” (v. 34). Îngerul
îi răspunde: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea celui preaînalt te va
umbri” (v. 35). Și Maria acceptă prin aceste cuvinte simple: „Eu sunt
slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (v. 38). La Nazaret , Fecioara s-a
încrezut în invitaţia adresată ei de înger.
Astfel
înțelegem conținutul sărbătorii de astăzi. Este o ocazie de a reflecta asupra rolului
foarte important pe care Dumnezeu i l-a încredinţat Mariei. Această „strălucire
a unei sfinţenii unice” cu care este „împodobită din primul moment al
zămislirii sale” îi vine de la Cristos în întregime: ea a fost răscumpărată în
mod eminent în vederea meritelor lui Isus, fiului său. Mai mult decât pe
oricare altă persoană creată de Dumnezeu Tatăl: „a binecuvântat cu orice
binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos” (Ef 1,3). „A
ales-o înainte de întemeierea lumii, pentru a fi sfântă şi neprihănită în faţa
lui, în iubire” (cf. Ef 1,4).
E
timpul Adventului! E timpul să redescoperim sacramentul prin care suntem făcuți
imaculați – adică fără pată: este vorba despre sacramentul Spovezii sau al Reconcilierii.
Când știm că suntem în păcat să ne deschidem inimile înaintea preotului
confesor… și cu acest mare har vom fi ca Maria imaculați.
Să-i
mulțumim lui Dumnezeu pentru acest har: în Maria și în noi!
[bibliografia
(anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A,
Edizioni Paoline, Torino 1989].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu