Romanul Cato spunea că sufletul
îndrăgostitului trăiește în sufletul celui pe care în iubește. Eu aș spune,
dimpotrivă, că în sufletul îndrăgostitului este prezent întreg sufletul
persoanei iubite, întreaga ei viță, caracter și fapte. Această problemă e
analogă aceleia a locului în care se găsește frumusețea – în deșert sau în
sufletul beduinului? Nici acolo, nici acolo, fiindcă frumusețea nu este nimic
altceva decât capacitatea de a-ți explica ție însuți prezența ei imaginară.
Iubirea nu este un fapt, ea este doar aspirația de a te afla, după
posibilități, în posesia unui asemenea fapt. În aceasta stă pricina tuturor
ciocnirilor și complicațiilor ei, problemelor și neajunsurilor legate de ea. Iubirea
e ca o rază de soare: vizibilă, apropiată, prezentă, care nu se lasă apucată de
nimeni.
(„Plutarh” [47-127] în Enciclopedia înțelepciunii, Editura „Roossa” 2013, p. 153).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu