Căsătoria după proiectul lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (7 octombrie 2018)
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (7 octombrie 2018)
Lecturi: Genezei 2,18-24; Evrei 2,9-11; Evanghelia Marcu
10,2-16; lecturi
Omilie
În această duminică tema este
căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Dumnezeu l-a creat bărbat și femeie ca
să trăiască împreună iubindu-se și iubind și pe alții. Lecturile duminicii amintesc aceasta.
Cât de frumoasă este relatarea
biblică ce pare o povestire scurtă pe fond moral pe care am ascultat-o în prima
lectură luată din Cartea Genezei (Gen 2,18-24)! Este poetică, plină de imagini simple, pentru a putea
înţelege lucruri importante! Ne vorbește că „Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este
bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui»” (v. 18). A
plămădit toate pe pământ: animalele, păsările şi „le-a adus la om” (v. 19)
care observă că între toate fiinţele vii nu este nici una care să-i semene,
adică să fie capabilă, ca şi el, să dea nume şi cu care să împărtăşească
responsabilitatea şi afecţiunea sa. „Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe
potriva lui. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi
el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne. Domnul
Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om”
(vv. 20-22). Ajuns spre seara aventurii sale se simte încă incomplet. Și iată,
apariția femeii! Femeia îndepărtează de la bărbat orice singurătate. Bucuriile,
durerile, neliniștile, întrebările omului sunt acum revărsate în inima unei
alte creaturi: „un ajutor pe potriva lui” (v. 18). Semnificația este că ceea ce Dumnezeu creează din coasta lui Adam va
fi de aceeași calitate, cu același țesut fizic, reprezentând aceeași realitate.
În limba ebraică femeie se zice isha
și este apropiat, ca sonoritate, de numele bărbat ish. Aceasta vrea să spună că bărbații și femeile sunt în același
timp asemănători și diverși. Omul nu poate fi treaz,
viu, fără prezența femeii. Pentru a fi pe deplin om, fiecare va avea
nevoie unul de celălalt. Raportul
om-om este descris în formă cea mai înaltă: iubirea bărbatului față de soția
sa. Atunci bărbatul îndrăgostit de femeie a
izbucnit în acel prim cântec de iubire al umanității: „Aceasta […] este os din
oasele mele şi carne din carnea mea!” (v. 23). Acesta este rostul meu: să mă
unesc cu ea! Scopul acestui text este să ne spună că Dumnezeu este
creatorul căsătoriei: i-a creat bărbat și femeie. Este marele proiect al lui
Dumnezeu cu bărbatul și femeia care au fost creați din iubire și pentru iubire.
Domnul are pentru ei un plan de iubire veșnică: au fost creați unul pentru
celălalt. Completându-se reciproc, ei pot continua împreună să construiască o
lume și să o facă să trăiască în iubire.
În a doua lectură din Scrisoarea către Evrei (Evr 2,9-11) nu se vorbește despre căsătorie, dar amintește despre
iubirea înflăcărată pe care Cristos o are pentru toți oamenii. Este mântuitorul
nostru: „Isus [..] a suferit moartea […] prin harul lui Dumnezeu, el a gustat
moartea pentru fiecare om” (v. 9). Este o dragoste rămasă fidelă până la
sacrificiul vieții: „se cuvenea […] să-l desăvârşească prin suferinţă pe
iniţiatorul mântuirii lor” (v. 10). Isus vine prezentat ca omul perfect: „cu
puţin mai mic decât îngerii” (v. 9), deși a trecut prin experiența durerii și a
morții pentru a putea fi pe deplin fratele nostru, conducându-ne la Tatăl. Ceea
ce așteaptă de la noi? Să venim la el ca niște copii mici așa cum ne vorbește
Evanghelia. Doar în jurul său se construiește adevărata unitatea a familiei și
a comunității creștine.
În Evanghelie după sfântul Marcu
(Mc 10,2-16), „s-au apropiat de Isus
fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui
bărbat să-şi lase femeia” (v. 2). Fariseii nu se întreabă cum ar trebui să fie
interpretat textul lui Moise. Isus se întoarce la ceea ce spune Cartea Genezei: „de la începutul
creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi
tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup»,
astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. (vv. 6-8). Sunt cazurile
extreme de repudierea femeii. Accentul este pus pe complicata controversă
rabinică în interpretarea legislației cu privire la divorț introdusă de Deuteronum: „Când un bărbat ia o femeie
şi se căsătoreşte cu ea, dacă ea nu mai găseşte trecere în ochii lui pentru că
el a găsit la ea ceva nepotrivit, să-i scrie un act de despărţire” (Dt 24,1). Isus nu redactează alte legi. Declarația
lui Cristos – în loc să se lege de o excepție [cum ar fi Dt 24] – se bazează pe o norma fundamentală. Domnul nu dă legi, el „i-a creat bărbat şi femeie”. Isus ne ia de mână și ne conduce la visul
lui Dumnezeu – cel original – spre a vedea viața nu din punct de vedere al
oamenilor dar din punct de vedere al creației. Acesta este proiectul Domnului
față de căsătorie. Cristos depăşeşte terminii înguşti cu care oamenii
îşi pun întrebarea şi merge la rădăcina problemei. El le răspunde că, dacă
Moise a făcut o concesiune, din cauza „sclerozei” inimii voastre a făcut-o. [Scleroza
este înțepenirea patologică a unui țesut cum se întâmplă la bătrâni]. Biblia ia
omul așa cum este pentru a-l conduce pas cu pas spre revelația lui Isus
Cristos. O inimă sclerotică, dură, este o inimă care se supune propriilor
dorințe și nu voinței Duhului Sfânt. „Acest lucru nu este o onoarea pentru voi
că Moise va dat voie să o faceți: este din cauza inima voastre dure!” Este un
principiu care se aplică şi Scripturii: totul este Cuvântul lui Dumnezeu, dar
există text şi text. Isus nu pune pe acelaşi plan textul din Geneză şi cel din Deuteronom: primul revelează intenţia profundă a lui Dumnezeu cu
privire la căsătorie iar al doilea plăteşte tributul la duritatea inimii
oamenilor.
Scopul lui Cristos nu este de a
face o lecție de morală. Dă o învățătură despre ceea ce a voit să facă Dumnezeu
de la început: i-a creat bărbat şi
femeie; cei doi vor fi un
singur trup. Creat după imaginea lui Dumnezeu, cuplul trebuie să fie
„icoană” a Domnului: „prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu
despartă!” (v. 9). Aceasta nu distruge, nu degradează. Primul lucru de făcut
este reîntoarcerea la voința lui Dumnezeu cu noi: voința sa este că bărbatul și
femeia să fie icoana propriei unități a iubirii din interiorul misterul
trinitar – a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.
Să ne
deșteptăm puțin! Să privim la tinerii de astăzi! Ce proiectează viitorul? Sunt
ei pregătiți pentru căsătorie? Să ne înțelegem. Medicina se învață șase ani
pentru a o exercita. La fel și arhitecții… Dar căsătoria?... Să ne apropiem tot
mai mult de familie… La urma urmei, suntem noi cu ceva mai buni decât poporul
lui Dumnezeu din vechime? Da, suntem, pentru că avem sacramentul căsătoriei.
Vă propun
definiția căsătoriei după Conciliul Vatican al II-lea: „comunitatea intimă de viaţă şi de iubire conjugală, întemeiată
de Creator şi înzestrată de el cu legi proprii, care se întemeiază pe
legământul dintre soţi, sau altfel spus, pe consimţământul lor personal
irevocabil” (Gaudium et Spes 48).
Isus a venit
să ne poarte iubirea. Să învățăm să trăim această iubire…
Să-l rugăm pe
Duhul Sfânt să lumineze poporul nostru la acest referendum (6-7 octombrie 2018) în care este privită familia [bărbat și femeie] după
proiectul lui Dumnezeu.
bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa
R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci
A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi
T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986;
Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario
meditato, EDB Bologna 1974; Commento
della Bibbia liturgica, Edizione
Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati
dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu