Eu voi fi iubirea pentru Biserică

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873-1897).

„În ciuda micimii mele, aș vrea să luminez sufletele precum profeții, doctorii Bisericii, am vocația de a fi apostol… aș vrea să străbat pământul, să predic numele tău și să înfig în pământ necredincios Crucea ta slăvită, dar, o, preaiubitul meu, o singură misiune nu mi-ar ajunge, aș vrea în același timp să vestesc Evanghelia în cele cinci părți ale lumii și până în insulele cele mai îndepărtate. Aș vrea să fiu misionar nu numai pentru câțiva ani, ci aș vrea să fi fost de la facerea lumii până la sfârșitul veacurilor… Aș voi, mai presus de toate, o, preaiubitul meu Mântuitor, aș voi să îmi vărs sângele pentru tine până la ultima picătură. […]

Iubirea mi a dăruit cheia vocaţiei mele. Am înţeles că dacă Biserica are un trup alcătuit din mădulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipseşte, am înţeles că Biserica are o inimă şi că această inimă arde în iubire. Am înţeles că numai iubirea lucrează în mădularele Bisericii... Am înţeles că iubirea cuprinde toate vocaţiile, că iubirea este totul, că ea îmbrăţişează toate timpurile şi toate locurile... într-un cuvânt, că este eternă!... O, Isuse, iubirea mea... mi-am găsit în sfârşit vocaţia, vocaţia mea este iubirea! În inima Bisericii, voi fi iubirea... astfel voi fi totul!”

(Sfânta Tereza de Lisieux, Istoria unui suflet).