Rugă pentru timp

Timpule, rebelă clipă,
Cetineşte zborul tău
Că mi se deşiră ghemul
Răscolind păreri de rău!
Tu nu oboseşti vreodată?
Vino, stai pe prispa mea,
Odihnește-te oleacă,
Vreau a te-ntreba ceva:
Ce să-ţi dau spre mulțumirea-ţi
Ce oare te-ar mângaia,
Să-ţi întorci o vreme roata,
În copilaria mea...?
Că-mi doream cu foc şi-ardoare
Mult prea repede să cresc,
Nu știam că dorul doare
Şi că oamenii rănesc...
Şi credeam c-orice iubire-i
Sincera ca cea de mamă
Şi tradarea-i doar o vorba,
Nu un fapt, de buna seama...
Du-mă, hai și mă ascunde
La capița cea de fân
Din casa copilariei,
Unde raiul e stăpân...
Şi-am să las de bucurie
Doar o lacrimă să cadă
Poate o veni și mama,
Lângă mine ca să șadă...
Timpule, hai, fie-ți milă,
Dacă vrei, te şi plătesc,
Du-mă în copilărie,
N-am să vreau mare să cresc...

de Licuţa Pântia (sursă: www.citatepedia.ro)