 |
| Panis angelicus... |
Evanghelia Ioan 6,60-69: În
acel timp, mulţi dintre discipolii lui Isus au zis: „Greu este cuvântul
acesta! Cine poate să-l asculte?” Dar Isus, cunoscând în
sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vă scandalizează
acest lucru? Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo
unde era mai înainte? Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu
foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. Dar sunt unii dintre voi care nu cred!” De fapt, Isus ştia de la început cine
sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. Şi
le-a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi
este dat de la Tatăl”. După aceasta, mulţi dintre discipolii lui
au plecat şi nu mai mergeau cu el. Atunci, Isus le-a zis celor
doisprezece: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?” Simon Petru i-a
răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”.
Omilie
Liturgia acestei duminici ne adresază cu un apel foarte
puternic de a alege sau pentru sau împotriva lui Dumnezeu. În prima lectură,
găsim pe Iosuie adunând toate triburile lui Israel la Sihem. El cheamă poporul și
îi pune în față responsabilitățile sale; la început, el îi arată ceea ce a
făcut Domnul pentru poporul său: l-a eliberat din sclavia Egiptului; a făcut alianță
cu el pe muntele Sinai: încearcă să facă primul pas spre oamenii pe care vrea
să-i salveze de la nenorocire.
Care va fi răspunsul poporului? La Sihem, Iosua le
amintește tot ceea ce trebuie ales: să slujească pe Dumnezeu sau să slujească
pe dumnezeii locuitorilor națiunilor păgâne; toți răspund unanim: mai degrabă
murim decât să-l abandonăm pe Domnul și să slujim altor dumnezei. Dacă Iosuie insistă
mai mult este pentru că el este conștient de necredința acestui popor. Aceste
triburi rămân marcate de cârtelile din deșert. Mai mult, sunt atrași de idolii
păgâni. Dar astăzi, este Domnul pe care că l-au ales să-l slujească.
Acest text biblic este întotdeauna de actualitate. Dumnezeul
nostru nu s-a schimbat. El este întotdeauna Dumnezeul alianței, un Dumnezeu
pasionat de iubire pentru întreaga omenire. În ziua botezului nostru, am trecut
Iordanul pentru a intra în Țara lui Dumnezeu. Am avut de ales între Dumnezeul
eliberator sau idolii păgâni. Dar tentația de a merge înapoi a revenit. Se
întâmplă atunci când ne organizăm viața fără Dumnezeu. Ne atașăm de bani, de bunurile
materiale și de tot felul de bogății care lasă un mare gol în viețile noastre.
În această zi, cartea lui Iosuie ne invită să refacem pactul de la Sihem, căci
pe Domnul voim să-l slujim.
Pentru a ne vorbi despre această alianță dintre Dumnezeu
și oameni sfântul Paul se folosește de imaginea unui cuplu uman. Sacramentul
căsătoriei unește soțul cu soția reciproc, dar și cu Dumnezeu. În această
iubire reciprocă se străduiesc să trăiască chemați să fie după imaginea lui Dumnezeu pentru omenire. Este o iubire care face mereu primul pas
spre altul, o iubire care ascultă, care împarte, care iartă, o iubire care se dăruește pentru alții. Toate acestea ne
spune câte ceva despre iubirea lui Dumnezeu care ne-o poartă el însuși.
Acest text începe cu o chemare la supunere reciprocă: „Fiţi supuşi unii altora...” Să ne înțelegem bine, nu este o supunere de sclavie, dar de o supunere
a iubirii: sfântul Paul compară această iubire cu un cuplul cel al lui Cristos
pentru Biserica sa. El a voit să o salveze cu prețul propriei vieți. În lumea
de astăzi, mulți – zic – că sunt dezamăgiți de ea (de Biserică). Dar trebuie să
se știe că părăsind Biserica, părăsești pe Cristos. Din nou, avem de a alege sau
pentru el sau împotriva lui.
Această chemare o găsim în Evanghelia de astăzi. Scriind
după învierea lui Cristos, sfântul Ioan se adresează creștinilor în special.
Unii au considerat că cuvintele lui Isus despre Euharistie sunt dificil de
acceptat. Așa că au început să părăsească comunitatea. Precizând că numai cei
doisprezece rămân, Ioan afirmă că nici un cuvânt de a lui Isus nu este de
neîngăduit pentru credincioși. Ca și Petru, noi putem spune: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii
veşnice”. Biserica este trimisă în lume
pentru a proclama Evanghelia lui Cristos așa cum a fost revalată. A trăi ca și creștin
este a alege cuvintele lui Isus care sunt „Duh și viață”.
Cele trei texte biblice din această duminică sunt, deci,
o chemare la credință. Suntem invitați să mergem cu Domnul și să trăim în
comuniune cu el. Prin Isus și în el intrăm în viața veșnică. În afară de el, noi
am cădea în căile pierzaniei.
În această zi, vom face că rugăciunea noastră să fie: „O,
Doamne, vin la tine, te caut Dumnezeul meu...” Dă-ne în fiecare zi să te alegem
pe tine. Dă-ne să proclamăm că viața și fericirea noastră sunt în tine. Păstrează-ne
fideli în iubirea ta. Amin.
(pr. Jean
Compazieu [14 august 2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://dimancheprochain.org/5396-homelie-du-21eme-dimanche-du-temps-ordinaire-3/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu