Botezul creștin: prezența lui Dumnezeu în om
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (13 ianuarie 2019)
Omilie
Săptămâna trecută a fost
sărbătorită Epifania Domnului, cuvânt care înseamnă „manifestare” sau
„revelaţie”. Cristos apare lumii întregi prin vizita magilor. Astăzi
celebrăm botezul lui Isus în Iordan de către Ioan Botezătorul. O altă manifestare. Ioan anunță venirea aceluia care aduce mântuirea lumii:
Cristos Domnul. Vestește prezența lui Dumnezeu în om: a Tatălui și a Fiului și a
Duhului Sfânt prin botez.
Această veste bună a fost deja
anunţată de profetul Isaia (Is 40,1-5.9-11) [mai precis Deutero-Isaia (Is 40-55), în „cartea mângâierilor lui Israel”] – din prima lectură –
adresată evreilor care au trăit 50 de ani de exil [598-538 î.C. ]: „Mângâiaţi,
mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că
suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată” (v. 1). Promisiunea
vine chiar de la Dumnezeu: „Iată Dumnezeul vostru! Iată Domnul vine cu putere!”
(v. 9). Gândul profetului se referă la procesiunea pe calea Domnului, netedă și
dreaptă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale
pentru Dumnezeul nostru! Orice vale va fi înălţată, orice munte şi orice deal
vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi
netezit” (v. 3-4). Domnul merge înaintea poporului său, pentru a-l elibera, fiindu-i
mântuitor. El, marele păstor, vine să sprijine, să adune și să îmbrățișeze
turma sa, ca să nu cadă în mâna mercenarilor. „Ca un păstor îşi va paşte turma:
cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care
alăptează le va conduce cu grijă” (v. 11). Când Domnul vine, mângâie poporul. El
vine nu să răzbune, nici să pedepsească, vine ca să ne elibereze. Domnul vine
să ne ierte: iată tandrețea infinită a lui Dumnezeu. Vom găsi adevărata bucurie.
De aceasta avem nevoie: de milostivirea și comuniunea lui.
În Scrisoarea sa către Tit (Tit 2,11-14; 3,4-7) – din a doua lectură – sfântul Paul îi oferă lui
Isus titlul de „Salvator: „harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru
toţi oamenii” (2,11). Isus se prezintă ca „harul lui Dumnezeu” și ne propune un
model de viață nouă, pe care primul a experimentat-o el însuși, în bunătate și
iubire. Mântuirea depinde în întregime de Dumnezeu după milostivirea sa: „când
s-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,
[…] el ne-a mântuit prin baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care
l-a revărsat din belşug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru” (3,4-6).
„Când s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu”: este vorba
despre adevărata și propria descoperire a lui Dumnezeu intervenind, chiar dacă
aparent lasă toate ca mai înainte, dar în realitate le transformă pe toate. În
acest caz, mântuirea este un dar gratuit, legat de botez. Cu Isus, suntem
scufundați în oceanul de iubire care este în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt. Acum nimic nu mai poate fi ca înainte. Pentru cei care vin din lumea
păgână, schimbare este radicală; a început o viață nouă cu Isus, o nouă
naştere. Prin botez – prin „baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt” –
suntem o creatură nouă. Noi toţi avem nevoie să regăsim forța acestei prezenţe
a Domnului în viaţa noastră şi în lumea noastră, să aderăm la ea și s-o realizăm în
Duhul Sfânt pe care Domnul ni-l dă, nu ca merit al nostru, ci prin milostivirea
sa.
În Evanghelia sfântului Luca (Lc 3,15-16.21-22) găsim pe Ioan Botezătorul care anunță venirea
aceluia care aduce „mântuirea” în întreaga lume, pe Isus Cristos. Era prin jurul anului
30. Isus cobora din nod, din Galileea, spre sud, unde boteza Ioan pe malurile
răului Iordan. Ioan trăia ca nomazii în pustiu. Știa să facă haine din păr de
cămilă sau de capră, purta centuri de piele, locuia în simple colibe sau în
corturi şi adesea petrecea noaptea în aer liber. Ioan boteza, și de aceea a
fost numit „Botezătorul”. Este botezul lui Ioan, semn al convertirii [metanoia în greacă, teshuvà
în ebraică].
Mai întâi, Ioan trebuie să dea răspuns
poporului care aștepta dacă nu cumva este el Mesia, Cristos, „Unsul”. Celor
care îi asculta predica, le răspunde: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai
puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei.
El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc” (v. 16). Este botezul lui Isus în
Duhul Sfânt și cu foc. Botezul este foc care arde tot răul din inima omului,
după cum spune profetul Malahia: focul topitorului și leșia înălbitorului
reprezintă purificarea, convertirea (cf. Mal
3,2-3). Botezul este deci prezența Duhului dătător de viață ce naște creatura
nouă. Botezul nu este numai o ștergere a păcatul, ci dăruiește viață divină.
„În timp ce tot poporul era
botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis” (v. 21).
După ce a fost scufundat în apă de către Ioan Botezătorul, Isus este în
rugăciune. Pentru evanghelistul Luca, Cristos este omul rugăciunii. Stă în
rugăciune. În loc să se manifeste cu splendoare, Isus se amestecă cu poporul
păcătos. La anunțul de „pedepsire” făcut din „topor” de Ioan Botezătorul ce poartă
spre un Mesia teribil, Isus apare ca un umil „slujitor al Domnului”, după Isaia.
Este printre păcătoși. Solidar cu aceștia. Se roagă pentru popor. Este în
dialog cu Dumnezeu. Şi, iată, că cerul se deschide. Era aşteptat de la întemeierea
lumii. Cerurile au fost închise de la păcatul lui Adam şi Eva. Toți așteptau
mântuirea lui Dumnezeu. De-a lungul Bibliei, găsim rugăciuni ce vorbesc despre
această aşteptare: „Oh! Dacă ai deschide cerurile şi te-ai cobor!” (cf. Is 64,2). Astăzi cerul se deschide la
rugăciunea lui Isus. Speranţă este realizată.
„Și Duhul Sfânt a coborât asupra
lui, sub chip trupesc, ca un porumbel” (v. 22). Botezul este momentul
consacrării lui Isus ca Cristos, adică „Unsul”, Mesia: „cum l-a uns Dumnezeu pe
Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt și cu putere”, spune Petru, în casa lui Corneliu
(Fap 10,38). Această consacrare
prezintă noua naștere, făcând posibilă coborârea Duhului și manifestarea
Tatălui. Mai mult decât ceilalți evangheliști, Luca marchează corporalitatea –
în formă de porumbel – pentru a sublinia realitatea mesianică a lui Cristos.
Duhul Sfânt coboară peste Isus. Sfântul Petru Crisologul evocă porumbelul lui
Noe ce anunță sfârșitul potopului. Același porumbel anunţă că naufragiul lumii
încetează definitiv (Disc. 160; PL 52,620-622). Cerurile s-au deschis și niciodată nu vor mai fi închise. Avem din
nou acces la Dumnezeu. Comuniunea cu el este posibilă. Urcând din apă, Isus
trage la sine și ridică lumea cu el.
„O voce a fost din cer: «Tu eşti
Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea»” (v. 22). O veste ce
definește realitatea autentică a omului-Isus: este Fiul lui Dumnezeu. Dar este
solidar cu noi.
În ziua botezului nostru am fost
scufundați în iubirea trinitară pentru a fi copiii lui Dumnezeu. Botezul creștin
este prezența lui Dumnezeu în om; ni-l dă pe Isus făcând să treacă, în mod
continuu, de la moarte la viață, de la păcat la sfințenie, din neliniște la
iubire; ni-l dă pe Duhul Sfânt ce ne face o făptură nouă. Dar singura „posibilitatea
pe care ne-o oferi, tu, Cristoase, este acesta: moartea zilnică – cale spre
veșnicul mâine!” (Turoldo, Il sesto
angelo, Milano 1976, 75). Să ne ajute Dumnezeu, în milostivirea sa, spre
veșnicul mâine!
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della
Bibbia liturgica, Edizione
Paoline, Roma 1981; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R.
(http://www.qumran2.net); Garcìa J. M.,
(http://www.catechistaduepuntozero.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna
1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu