Evanghelia Matei 22,1-14: În acel timp, Isus a
luat cuvântul şi le-a vorbit arhiereilor şi fariseilor în parabole, zicând: „Împărăţia
cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu
au voit să vină. A trimis din nou alţi servitori, zicându-le:
«Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele
îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» Dar ei
nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe
criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. Apoi a spus
servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i
la nuntă”. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe
toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau, a zărit acolo un om care
nu era îmbrăcat cu haina de nuntă şi i-a spus: «Prietene, cum ai
intrat aici neavând haina de nuntă?» El a amuţit. Atunci regele a
zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în
întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi
sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.
Omilie
Textele din această duminică vorbesc
despre un ospăț. În prima lectură Isaia evocă o sărbătoare pentru toate
popoarele lumii. Această veste bună este anunțată la popoarele care sunt complet
speriate de situaţia dezastroasă din ţara lor. Va fi o viaţă complet nouă în comuniune
cu Dumnezeu. Ospățul va celebra dispariţia definitivă a umilirii, suferinței şi
morții. În comuniune unul cu altul, vom celebra măreţia lui Dumnezeu.
Sfântului Paul a anunţat această
veste bună la lumea păgână din timpul său. Viaţa sa era departe de o înșiruire
de ospețe. Marea sa preocupare era ca invitaţia lui Cristos să fie proclamată
în întreaga lume. A trăit momente grele; a cunoscut privări; a suferit
persecuţie. Dar găseşte puterea în Dumnezeu. Numai el ne poate umple complet.
Harul său este suficient pentru noi.
Evanghelia ne vorbește despre
răspunsul nostru dat la invitația lui Dumnezeu. Această invitație are trei
caracteristici: este gratuită, generoasă şi universală. Invitații sunt numeroși,
dar se întâmplă ceva surprinzător: unii dintre aleși n-acceptă să ia parte la
sărbătoare. Ei au ceva de a face. S-a dus care la ogorul său, care la
negustoria sa. Unii merg chiar să-i maltrateze şi să-i ucidă pe servitori.
Marele mesaj al acestei Evanghelii
este bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi. El ne oferă gratuit prietenia şi bucuria
sa. Dar de prea multe ori nu primim darurile sale. Nu avem timp; plasăm în primul
plan preocupările noastre materiale şi interesele noastre personale. Când
Dumnezeu ne cheamă, ne simţim deseori deranjați. Trăim într-o societate care caută
să-l pună pe Dumnezeu afară din viața lor.
Dar Dumnezeu nu este descurajat
în proiectul său. Confruntându-se cu refuzul invitaților, nu anulează sărbătoarea.
El propune invitaţia prin extinderea dincolo de toate limitele rezonabile. Trimite
slujitori în pieţe şi la răscruce de drumuri pentru a aduna toți cei pe care îi
găsesc. Buni ca şi răi sunt cu toţii invitaţi. Sala este plină până la limita
maximă. Evanghelia respinge pe unul care nu e îmbrăcat în haina de nuntă. E o primire
neaşteptată din numeroase inimi.
Bunătatea lui Dumnezeu n-are nici
o limită. Nimeni nu este lăsat la o parte. Ospățul Domnului este universal;
este oferit tuturor. Toți au posibilitatea de a răspunde la această invitație.
Nimeni nu are dreptul de a se simți privilegiat, nici să pretindă
exclusivitate. Mai marii preoţilor şi fariseii s-au plasat comod în centrul. Cristos
vine pentru a le reaminti la toți că acest lucru nu ar trebui să fie făcut. Papa
Francisc nu încetează să fie deschis la „periferie”. Chiar şi la cei excluși,
la cei care sunt respinși de societate sunt obiectul generozității lui
Dumnezeu. Sunt pe primul loc în inima Domnului.
Toți suntem chemaţi pentru a nu
diminua invitaţia lui Dumnezeu la limitele noastre de „mică biserică”. Avem
nevoie pentru a extinde la dimensiunile iubirii universale a lui Dumnezeu. Există
doar o singură condiţie: „a pune haină de nuntă”, adică mărturisind caritatea față
de Dumnezeu și față de aproapele. Este vorba despre discipolul care primeşte
învăţătura lui Isus. Cel care nu a primit-o cufundat în „întunericul de afară”.
Nu este Dumnezeu cel care l-a respins; este el care s-a exclus deoarece a fost
străin de bucuria şi viaţa oferită de el. Ar putea spune așa: „E adevărat, Doamne,
eu nu am acest veșmânt dar am încredere în tine ca tu să mă reîmbraci”.
În celebrarea Euharistiei, să-i
cerem Domnului ca el să ne îmbrace cu această haină de nuntă şi cu harul său.
Avem nevoie de a primi comuniunea [împărtășania]. Această haină de nuntă ne este
dată prin sacramentul reconcilierii. În aceasta noi găsim demnitatea noastră de
copii ai lui Dumnezeu. Nu uităm niciodată că Domnul este întotdeauna acolo
pentru a ne îmbrăca cu lumina și gloria sa.
În această lună a Rozariului ne întoarcem
spre sfânta Fecioara Maria. Ea ne însoţeşte pe calea convertirii. Încredinţăm
ei dramele şi speranţele noastre de fraţi şi surori excluși, slabi, respinși şi
dispreţuiți. Să ne rugăm pentru cei care sunt persecutați datorită credinţei
lor. Ea va fi mereu acolo pentru a ne duce la Cristos. „Astăzi, nu vă
împietriți inimile voastre, dar ascultați glasul Domnului!” (Ps 95 [94]).
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7126-homelie-du-28eme-dimanche-du-temps-ordinaire-6/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu