Se repetă miracolul sângelui sfântului Ianuariu din Napoli (19 septembrie 2016)

S-a repetat miracolul sângelui sfântului Ianuariu din Napoli. Anunțul lichefierii sângelui sfântului Ianuariu a fost dat la 10:38 în dimineața zilei de 19 septembrie 2016, ziua sfântului Ianuariu, de cardinalul Crescenzio Sepe și a fost aplaudat de mulțimea care s-a adunat în Domul din Napoli în primele ore de dimineață. Repetarea miracolului este citită ca un semn bun pentru cetățenii Napolului și a întregii regiuni Campania. Miracolul se întâmplă de trei ori: în 19 septembrie, ziua sfântului Ianuariu, în sâmbăta care precede prima duminică din mai și în 16 decembrie.

 

Sfântul Ianuariu, episcop şi martir

 

Sfinţii Ianuariu, Festus, Desideriu, Sossu, Procul, Eutichet şi Acuţiu, cu privire la care avem Passiones destul de posterioare, par să-şi fi vărsat sângele pentru Cristos la începutul secolului al IV-lea. Într-o scurtă notă hagiografică a Liturgiei orelor se citeşte într-adevăr că Ianuariu, „episcop de Benevento, a suferit martiriul la Napoli, împreună cu însoţitorii săi, în timpul persecuţiei lui Diocleţian”. Episcopi de Benevent cu acest nume sunt cel puţin doi: sfântul Ianuariu, martirizat în anul 305, şi sfântul Ianuariu al II-lea, care în anul 342 a participat la conciliul din Sardica. Acesta din urmă, persecutat de arieni pentru adeziunea sa faţă de credinţa de la Niceea, ar fi fost venerat ca martir. Dar cea mai mare parte dintre istorici sunt înclinaţi să-l identifice pe patronul oraşului Napoli cu primul, sau mai bine cu un martir napolitan din Pozzuoli. Condamnat „ad bestias” în amfiteatrul din Pozzuoli, împreună cu tovarăşii de credinţă, din cauza întârzierii unui judecător, ar fi fost decapitat şi nu dat ca hrană fiarelor pentru distracţia gratuită şi macabră a păgânilor.

 

După mai bine de un secol, în anul 432, cu ocazia mutării relicvelor de la Pozzuoli la Napoli, o femeie ar fi încredinţat episcopului Ioan două vase conţinând sângele închegat al sfântului Ianuariu. Drept garanţie a afirmaţiei femeii sângele s-a lichefiat în faţa ochilor episcopului şi a unei mari mulţimi de credincioşi. Evenimentul singular de atunci se repetă în mod constant în fiecare an în anumite zile, adică în sâmbăta care precede prima duminică din mai şi în cele opt zile succesive; la 16 decembrie şi la 19 septembrie şi pe toată durata octavei celebrărilor în cinstea sa.

 

Fenomenul se verifică şi la date variabile şi din aceasta mulţi cinstitori ai sfântului deduc diferite prevestiri, favorabile sau nefavorabile. Mărturiile acestui fenomen încep din anul 1329 şi sunt atât de numeroase şi concordante, încât nu pot fi puse la îndoială.

 

Minunea, pentru că aşa este şi pentru ştiinţă, merită admiraţia afectuoasă cu care este urmărită de către întreaga populaţie napoletană. Devoţiunea sinceră a napoletanilor faţă de acest martir, puţin identificabil din punct de vedere istoric, a făcut în aşa fel ca amintirea sfântului Ianuariu, celebrată liturgic deja din anul 1586, să fie păstrată în noul calendar. Pentru că fenomenului îi lipseşte o explicaţie naturală, nedepinzând nici de temperatură, nici de ambient, putem oricum să-i atribuim semnificaţia simbolică de mărturie vie a sângelui tuturor martirilor din viaţa Bisericii, născută din sângele primei victime, Cristos răstignit.

 

(Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei de Edizioni Paoline, 1978; traducere de pr. Iosif Agiurgioaei; sursă:http://www.ercis.ro/liturgie/sfantzi.asp).