 |
| Miercurea Cenușii [Popielec] (1881) - de Fałat Julian |
Evanghelia Matei 6,1-6.16-18:
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă să nu săvârşiţi
faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi
avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri! Aşadar, când dai
de pomană, nu trâmbiţa înaintea ta aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi în
pieţe, ca să fie lăudaţi de oameni! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
pentru ca pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va
răsplăti! Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii, pentru că
lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile
străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui
tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi schimonosesc feţele ca
să arate oamenilor că postesc! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu
te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl
tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”.
Omilie
Postul care începe astăzi este
timpul milostivirii. Acest timp ne este oferit pentru a găsi calea alianței. Este
timpul prielnic în care ne lăsăm împăcați și reînnoiți de gingășia Tatălui.
Iubirea sa milostivă nu așteaptă decât să se întoarcă purificând inimile
noastre.
În acest an de milostivire prima intervenție
care se cere de la noi este să ne reunim într-o adunare liturgică și să ne
lăsăm purtați de chemarea lui Dumnezeu: „întoarceţi-vă la mine din toată inima
voastră” (prima lectură). Şi în a doua lectură, apostolul Paul ne spune: Dumnezeu
însuși a lansat acest apel: „noi vă cerem în numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu
Dumnezeu!” Această chemare se adresează fiecăruia dintre noi, indiferent de vârsta
noastră. Cel mai important lucru nu este în primul rând să devinim conștienți de
păcatul nostru, mai ales recunoaşterea că inima lui Dumnezeu este întotdeauna
gata să ierte. În plus să descoperim că păcatele noastre sunt împotriva
mărturiei în ochii celor necredincioşi: „Unde este așadar Dumnezeul lor, fiindcă
nu sunt mai bune decât altele?”
În cursul acestui post, suntem
invitaţi să ne centrăm viaţa noastră pe Dumnezeu. El ia inițiativa de a-i chema
la convertire. Vom fi invitaţi să reînnoim privirea spre noi înşine pentru a judeca
limpede păcatul nostru. Dar mai important, în acest an de milostivire, este să
reînnoim privirea noastră asupra lui Dumnezeu, să-i redăm locul, să-l lăsăm să
vină la noi, să ne vorbească, să ne reveleze fața sa cea milostivă. Să înțelegem
bine: adevăratul Dumnezeu este milostiv; el nu poate fi nimic altceva.
În a doua lectură, Paul ne cheamă
fără întârziere să ne împăcăm în numele lui Isus Cristos. Dar el precizează că
această lucrare de reconciliere este deja realizată în Isus. Prin moartea și
învierea sa, Cristos ne-a împăcat cu Tatăl. Cel care a fost fără păcat, a
devenit atât de solidar cu păcătoșii încât s-a fost identificat cu păcatul.
Acest har extraordinar a fost obținut. Acesta este motivul pentru care
apostolul imploră să nu fie lăsat fără efect acest har de la Dumnezeu. A intra
în post este a lăsa pe Cristos Mântuitorul ne vindece ceea ce trebuie vindecat
în noi, lăsând să se dezvolte în noi roadele reconcilierii lui Dumnezeu a cărei
inițiativă o are deja.
Evanghelia ne arată ceea ce ar
trebui să fie adevărata convertire. Întotdeauna trebuie să fie precisă şi
întrupată. Pentru a ne ajuta să înţelegem chemarea sa, Isus reia trei practici
evreiești: pomană, rugăciunea și postul. El nu le elimină, dimpotrivă, este
important să ne angajam deplin şi sincer. Dar trebuie să fie practicate
discret, sub privirile Tatălui şi nu a face să apară.
Rugăciunea ne pune în relație personală
cu Dumnezeu. Este esențială pentru viața noastră creștină, în special de-a
lungul postului. Dar Isus ne cere să nu fim frământați de dorința de a fi
observați de către alții.
Pomana, împărtășirea cu alții,
angajamentul pentru dreptate, atenţie pentru cei mai săraci, toate acestea sunt
important. Acest lucru este adevăratul post care îi place lui Dumnezeu. Dar
pentru Isus mai bine este ca mâna stângă nu ştie ce dă mâna dreaptă. Tatăl vede
ceea ce facem în ascuns.
Începând din acest post, să ne lăsăm
atinși de această iubire milostivă a lui Dumnezeu. Să-i cerem harul de a intra
în fiecare zi într-un proces de convertire în care se angajează întreg omul. Să
recunoaștem că avem nevoie de Cristos Mântuitorul .
Tată, tu care vezi în ascuns inima
mea: buna voință mea precum și slăbiciunile mele. În timpul acestui post, fă să
triumfe cele mai bune în mine.
(pr. Jean
Compazieu [10 februarie 2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu