 |
| Prima pescuire minunată - de James Tissot |
Evanghelia Luca 5,1-11:
În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui
Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci
trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze
puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. Când a
terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă
năvoadele pentru pescuit!” Răspunzând, Simon i-a spus: „Învăţătorule,
toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi
arunca năvoadele”. Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime
de peşti încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne
însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi
au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. Văzând
aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te
de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” Pentru că îl cuprinsese
teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui
Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar
de oameni!” După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au
urmat pe Isus.
Omilie
Texte biblice din această
duminică ne arată cum Dumnezeu cheamă oamenii pentru a fi mesagerii săi. El se adresează
lui Isaia care nu are decât 20 de ani ca să-i încredinţeze misiunea de profet
pentru poporul său. Isaia se înspăimântă; înaintea sfințeniei lui Dumnezeu, devine conştient de
păcatul său. Dar focul divin îi purifică buzele lui Isaia. Va putea transmite
astfel cuvântul arzător al Domnului. Acelaşi Dumnezeu se bazează pe noi ca să-i împărtășim
viaţa lui. El ne-a trimis să fim mesagerii săi în ciuda slăbiciunilor şi
păcatelor noastre. Are nevoie de purtători de cuvânt pentru a face cunoscut şi
de a ne comunica lumii secretele fericirii sale.
A doua lectură ne vorbește despre
sfântul Paul care a devenit apostolul lui Cristos. La început a fost
persecutorul creştinilor. Ceea ce l-a făcut apostol al lui Cristos nu a fost
nici calitățile sale de orator, nici călătoriile sale misionare, nici
preocuparea sa pentru cei săraci şi asupriţi. Adevăratul punct de plecare a
fost întâlnirea cu Cristos cel înviat pe drumul spre Damasc. El l-a văzut viu
în mijlocul alor săi. Cristos l-a chemat să-l urmeze; el însuşi ne spune: „prin
harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”. Suntem fructul acestui har, precum şi prin
calităţile noastre umane și pentru credinţa cu care l-am primit. Cristos este întotdeauna
cu noi; asemenea lui Paul și la mulți alții avem responsabilitatea de a transmite ceea ce am
primit.
Evanghelia vorbește despre
chemarea primilor ucenici. Îndesat de mulțime, Isus are nevoie de ajutor. Este
important ca Cuvântul să atingă pe toți oamenii. Acest ajutor îl va cere
pescarilor care și-au pus bărcile lor la dispoziția sa. Îi va invita mai întâi
să înainteze în larg și apoi să-și arunce năvoadele pentru a prinde pește.
Simon, care a muncit din greu
toată noaptea și nu a prins nimic, răspunde invitației învățătorului: „La
cuvântul tău, voi arunca mrejele”. Simon mizează pe cuvântul lui Isus. El
mizează viitorul său, dar nu știe încă. O atitudine împlinită la cererea
Domnului, iar rezultatul ei este neașteptat. Chiar el cere însoțitorilor săi din
cealaltă barcă să vină și să-i ajute dacă nu acest pescuit extraordinar ar fi
fost pierdut.
Astăzi, ca odinioară, Cristos ne invită
să înaintăm în larg. Ca și Petru, avem probabil dorință de a nu părăsi malul
obiceiurile noastre, terenurile sigure ale certitudilor noastre. Ca și Petru,
ne-am chinuit timp de luni şi ani, dar fără rezultat. Suntem angajați în
parohiile noastre, în cartierele noastre, în locurile noastre de muncă şi în petrecerea
timpului liber. Dar constatăm că bisericile noastre sunt goale; majoritatea
tinerilor nu pun piciorul în ele. Nepoţii noştri nu sunt botezați. Atunci, trebuie
să ne organizăm pentru a salva ceea ce se mai poate. Credem că pentru a proteja
de această lume trebuie să ignori, să ridicuralizezi sau să persecuți.
Dar nu acest lucru aşteaptă la
noi Domnul: ceea ce el cere noi este a înainta în larg Simon reia de la capăt exact
ceea ce a făcut toată noaptea fără a prinde nimic. Dar de data aceasta, totul se
schimbă pentru că Isus este la puntea bărcii. Luntrea atât este de încărcată încât
este gata să se scufunde. Pescuirea minunată nu se face singură: este misiunea întregii
Biserici. Dar trebuie să fie la bord Isus. Trebuie să fie acolo pentru a conduce
mânuirea, pentru a ne da ordine şi a se face ascultat. Nu este nevoie de planuri
bine elaborate nici de a folosi tehnici dintre cele mai moderne. Cel mai
important lucru este de a arunca năvoadele şi de a avea credinţă „pe cuvântul
său”. El este responsabil de pescuirea minunată. Principalul lucru este în
inimile celor care anunţă Cuvântul.
Precum Isaia și apostolii Petru
și Paul, toți suntem chemați de Domnul. El se bazează pe noi cu o misiune
specifică. El ni se adresează neapărat celor buni, nici celor sfinți. El nu cheamă
pe copii înțelepți. El poate veni să ne caute foarte departe și foarte jos. Cei
mai mari martorii de credința sunt păcătoși iertați. Chemarea sa este mereu aceeași:
„Înaintează în larg și aruncați năvoadele”. Cu ceea ce este mic și slab, Domnul
poate face lucruri mărețe. Cel mai important lucru este să fii cu Domnul.
În această zi, îți mulțumesc,
Doamne, că ne-ai făcut beneficiarii acestei pescuirii minunate: botezul ne-a smuls din valurile morții şi ne-a
ridicat trăgându-ne pe barcă; am ieșit din apă așa cum Cristos a ieşit din
mormânt. Şi suntem trimiși la rândul nostru ca Isaia şi Simon-Petru. Inspiră-ne
cuvintele şi gesturile care ne va permite să smulgem pe fraţii noştri din
valurile mizeriei și să-i punem în serviciul tău. Amin.
(pr. Jean Compazieu [07.02.2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/5798-homelie-du-5eme-dimanche-du-temps-ordinaire-5/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu