Evanghelia Ioan 10,27-30: În acel timp, Isus le-a spus: „Oile mele ascultă
glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viaţa
veşnică şi nu vor pieri niciodată. Şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate
răpi din mâna Tatălui meu. Eu şi Tatăl una suntem”.
Omilie
Această evanghelie ne bucură când
o trăim. Se spune adesea că oamenii de astăzi nu dispun de repere. Acest lucru
este valabil mai ales pentru tineri dar și mai puțin tineri, pentru credincioși
și pentru cei care nu sunt credincioși. Mulți sunt dezorientați pentru toate
schimbările din societatea noastră, din lumea noastră și chiar din Biserică. Atunci
ne întrebăm: unde este adevărul? Unde ne punem încrederea? Unii spun că nu
trebuie să fie stăpâni. Este o greșeală care ajunge într-un impas. Avem toți nevoie
să fim călăuziți. Nimeni să nu judece pentru el însuși.
Evanghelia din această duminică
ne invită să privim la „Isus Păstor întregii omeniri”. Cuvintele pe care le-am
ascultat sunt un răspuns dat la problemele de necredință ale evreilor. El ne
spune că oile sale ascultă de vocea sa. Anunță rolul său de salvator. Răspunsul
pe care îl așteaptă de la noi este că noi să ascultăm de el. Ne avertizează
împotriva falșilor păstori, păstori angajați. Aceștia din urmă se gândesc numai
la interesele lor personale, la banii câștigați. Nu le pasă de binele turmei.
Isus ne spune că el „cunoaște”
oile sale şi că ele îl cunosc pe el. El cunoaște ceea ce este mai bun pentru
noi și ce e mai rău. El ştie progresul şi slăbiciunile noastre şi chiar dacă
noi încercăm să-i ascundem. Dar noi îl ştim bine: cunoaștem pe cineva care ne
dă informații despre el; mai ales este în comuniune cu el. Isus ne cunoaște pe
toți luându-ne din umanitatea noastră: el s-a făcut om pentru a ne elibera.
Pentru aceasta Dumnezeu i-a dat bastonul de păstor şi l-a făcut călăuza turmei
sale.
Și dacă lumea noastră și-a
pierdut reperele, este tocmai pentru că nu l-a cunoscut pe Cristos. Noi înșine
suntem conștienți de apăsarea noastră, de limitările și slăbiciunile noastre.
Dar această Evanghelie ne anunță o veste bună. Ea ne spune că, chiar și oile mai
puțin importante sunt pe mâini bune. În Isus, ele l-au întâlnit pe ocrotitorul
fidel care le conduce și le protejează. Tatăl le-a dat lui și nimeni nu le va putea
smulge din mâna lui.
Ca păstor, Cristos nu folosește
un băț sau un câine de pază sau vreo altă constrângere. Vocea sa se aude în intimitatea
inimii noastre. Privirea sa plină de
iubire atinge profund pe fiecare dintre noi. Dacă decidem să-l urmăm este
pentru a răspunde la o iubire pe care el însuși a avut-o primul pentru noi. El
a venit pentru noi toți căci el nu vrea să se piardă nici unul.
Aceasta înseamnă că nu se
gândește numai la adevărații oamenii credincioși. Prima lectură ne arată o
comunitate care risca să se închidă în sine. Cu Paul și Barnaba, Evanghelia va
fi predicată la păgâni. Ei au înțeles că Cristos este „Lumina neamurilor” și
„Mântuitor tuturor popoarelor”. Această misiune va avea un succes extraordinar.
Mulți discipoli ai lui Isus vor fi persecutați. Dar ei dau mărturie despre
credința lor până la martiriu. Astăzi, chiar mai mult decât în primele secole,
creștinii sunt asasinați pentru credinței lor în Isus. Dar nimic nu va putea să
zdruncine speranța lor. Nimeni și nimic nu va putea să îi smulgă din mâna
Păstorului.
A doua lectură este luată din Cartea Apocalipsului: ea ne arată tocmai victoria obținută de martiri.
Scopul său este să le amintească că, chiar și în cele mai grave dezastre, răul
nu va avea ultimul cuvânt de spus. Isus ne este prezentat ca fiind Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Și ceea ce este minunat e că el vrea să se
asocieze la victoria sa. Sfântul Ioan ne spune despre o mulțime din toate
rasele și toate națiunile. După persecuții, suferințe, foame și lacrimi, ei
cunosc bucuria de a fi împreună cu Dumnezeu.
În această duminică, ne unim în
rugăciune cu întreaga Biserică universală. Vestea bună a Evangheliei este
pentru toate națiunile. Ea trebuie să fie anunțată la timp potrivit și la timp
nepotrivit (2Tim 4,2). În această zi a
vocațiilor ni se amintește că Cristos vrea să ne asocieze pe toți în misiunea
sa de „Păstor al întregii omeniri”. Să ne amintim de preoți, călugări și
călugărițe, de cateheți, animatorii din diferite grupuri, dar și de toți cei botezați.
Noi nu suntem creștini pentru noi înșine, pentru a ne „salva sufletele
noastre”, dar pentru a lucra cu Cristos,
care vrea să salveze lumea întreagă. Nimeni nu ar trebui să stea pe margine.
Domnul așteaptă de la noi să dăruim ceea
ce este mai bun în noi.
În această celebrare a
Euharistiei, să ne întoarcem spre acela care ne-a schimbat viața mântuindu-ne.
Lui să-i mulțumim pentru această speranță și bucurie care este în noi. Să ne
dea să fim purtătorii și mesageri săi pe tot parcursul vieții noastre.
(pr. Jean Compazieu [8 aprilie 2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu