Banul muncit

 

Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţa. Căt era ziua de mare, Iliuţa nu ştia altceva să facă decât să doarmă. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţa şi i-a zis:
— De mâine să mergi la lucru şi să nu te întorci până nu ai săa caştigi un galben.
A plecat Iliuţa. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben.
— Iată, tată, banul muncit!
Părintele a luat banul şi l-a aruncat în foc spunând:
— Acesta nu e ban câştigat de tine!
A plecat Iliuţa. Era trist că îşi necăjise părinţii. S-a apucat de muncă. Pe la sfârşitul lunii se întoarce acasă.
— Te uită, tata! zice Iliuţa, şi îi întinde un galben cu zimţii noi. Tata îl cântăreşte în palmă şi îl azvarle în foc.
— Nu, tată, începu să strige Iliuţa, nu-l arunca! E galben muncit!
Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul. Se luminează faţa tatalui.
— Vezi, Iliuţa? Aşa e banul muncit. Îl preţuieşti cu adevarat!

 

de Alexandru Mitru