Cine m-a învăţat prima dată că credinţa este un dar al lui Dumnezeu?

 

„Cine m-a învăţat prima dată că credinţa

este un dar al lui Dumnezeu?

Nu ştiu. Mama mea, fără îndoială.

Putea deci să-mi fie luat înapoi?…

Din acest moment am cunoscut neliniştea morţii,

căci după atâţia ani nu reuşesc

să deosebesc o nelinişte de alta,

dubla groază s-a infiltrat pe aceeaşi crăpătură

în inima mea de copil.

Credinţa nu mi-a apărut niciodată, deci, ca o constrângere.

Ideea că trebuie să-i iau apărarea împotriva mea

nu-mi vine niciodată.

Credinţa este aceea care-mi asigură apărarea,

ea este partea de libertate

la care nu aş putea ceda fără să mor”.

 

(Bernanos G., Grands cimetières, EEC I, 502-503; trad. I.C.).