Prefer o Biserică lovită, rănită și murdară pentru că a ieșit pe drumuri...

Să ieșim în lume,
să ieșim ca să oferim tuturor viața lui Isus Cristos.
Repet aici pentru toată Biserica ceea ce am spus de multe ori
preoților și laicilor din Buenos Aires:

prefer o Biserică lovită, rănită și murdară

pentru că a ieșit pe drumuri,

decât o Biserică bolnavă din cauza închiderii în ea însăși
și a comodității de a se agăța de propriile siguranțe.

Nu vreau o Biserică preocupată să fie în centrul atenției
și care ajunge să fie închisă într-o încâlceală de obsesii și proceduri.

Dacă ceva trebuie să ne neliniștească în mod sfânt
și să preocupe conștiința noastră
este că atâția frați ai noștri trăiesc fără forța,
lumina și mângâierea prieteniei cu Isus Cristos,
fără o comunitate de credință care să-i primească,
fără un orizont de sens și de viață.
Mai mult decât frica de a greși sper să ne miște
frica de a ne închide în structurile care ne oferă o protecție falsă,
în normele care ne transformă în judecători implacabili,
în obișnuințele în care ne simțim liniștiți,
în timp ce afară e o mulțime înfometată,
iar Isus ne repetă fără încetare:
„Dați-le voi să mănânce” (Mc 6,37).

 

(Papa Francisc, Evangelii gaudium [2013] – exortația apostolică [EG nr. 46]).