† Duminica a 4-a de peste an (A): „Căutați, căutați, căutați…” [29.01.2017]

Predica de pe Munte...

Evanghelia Matei 5,1-12a: În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”

Omilie

Textele biblice din această duminică ne adresează un apel pentru a ne converti. Avem în primul rând cea a profetului Sofonia. Vine să denunțe violențele și fraudele înalților funcționari, scandalurile şi nedreptăţile de tot felul. Sunt numeroși cei care părăsesc pe Domnul și se întorc la divinitățile păgâne. Lăsând nedreptate şi minciuna să-l răpună, merge spre nenorocire. Şi acesta se va întâmplat cu poporul. El va sfârși exilat într-o ţară străină.

Dar nu este totul pierdut: Domnul va putea să se sprijine pe cei care-l caută cu toată dreptatea şi umilinţa. Cei umili care se încred în Dumnezeu nu sunt numeroși. Neputând să găsească sprijin pe mijloacele umane, își pun toată încrederea lor în Dumnezeu. Atunci Dumnezeu îi va strânge împreună; ei vor trăi în dreptate şi adevăr. În cele din urmă găsesc odihnă și siguranța. Toată Biblia ne spune despre un Dumnezeu care a văzut mizeria poporului său şi vrea să-l salveze.

În a doua lectură, sfântul Paul se adresează creştinilor din Corint. În acest oraş, se găsesc o minoritate bogată de intelectuali şi comercianți, dar și o puternică majoritate de persoane care lucrează în port și de sclavi. Paul a rămas optsprezece luni pentru a face să se audă Evanghelia. Dar după Sofonia şi alți profeţii, el a făcut aceiaşi constatare cum a făcut-o Isus însuși: cei care s-au lăsat înflăcărați de Vestea cea buna a Evangheliei sunt oameni săraci; ei au înţeles că bani, știința și puterea nu pot salva. Își pun încrederea lor în iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Numai el îi poate salva.

Cele două lecturi au pregătit primirea mesajului Evangheliei fericirilor. Noi vedem pe Isus adresându-se celor săraci, celor însetați de dreptate, celor curaţi cu inima, făcătorilor de pace, celor persecutaţi. Situaţia unora și a altora nu corespund de loc cu ideea noastră de fericire. Lumea scoate în evidenţă ceea ce este bogat şi puternic. Dar dacă te uiţi atent, vezi că bogăţia şi puterea lor nu pot să le satisfacă pe deplin.

Astăzi, Cristos ne vorbeşte despre fericirea celor săraci, leproși, excluși. Întâlnirea lor cu el este şansa vieţii lor şi a noastră. Împărăţia lui Dumnezeu este izvorul fericirii. Noi suntem departe de valorile vehiculate de societatea dominantă azi şi de dictaturile și sloganurile publicitare. Toate ne spun: „Să fiți puternici”... sau „să fiți cei mai frumoși”... „Să deveniţi bogați”... Să ne amintim că sfântul Paul ne spune: „ceea ce este slab în lume, iată ce a ales Dumnezeu pentru a-i încurca pe cei puternici”.

„Ferice de cei săraci cu inima, de cei blânzi, de cei care plâng, de cei curați cu inima, de cei milostivi, de cei persecutaţi...” De fapt, Isus, nu face decât să așeze propria sa imagine: atunci când Dumnezeu ia un trup, de la iesle până la crucea, el este sărac, blând, milostiv; plânge cu văduva lui Naim şi surorile prietenului său Lazăr; este împăciuitor cu cei leproşi, cu vameşii, cu Nicodim şi cu femeia din Samaria. El este ca mielul în mijlocul lupilor, persecutat până la moarte în mijlocul tâlharilor.

Biblia „Chouraqui” a tradus cuvântul „fericiți” prin „înainte”. Este un apel pentru cei săraci, mici, persecutaţi pentru a se ridica şi a-l urma pe Cristos. În el şi cu el noi vom găsi adevărata fericire. Chiar şi atunci când totul ne merge rău, el este cu noi aici. El vine să locuiască şi să ne umple cu bucuria sa. Prezenţa şi iubirea sa nu pot decât să ne facă fericiţi.

Această fericire pe care o găsim în Dumnezeu, trebuie să o comunice la cei din jurul nostru. Şi pentru aceasta Cristos are nevoie de noi. Evanghelia este o lumină care trebuie făcută cunoscută celor ce ne înconjoară, mai ales tuturor cei răniţi de viaţă. Domnul ne trimite pe noi pentru a fi martorii iubirii sale oriunde în lume. Noi ne-am adunat aici pentru această misiune hrănindu-ne din Cuvântul lui Cristos și din Euharistie. Să fim pretutindeni martorii ai vestei celei bune din această duminică.

(pr. Jean Compazieu [2017]; traducător din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă: http://dimancheprochain.org/6635-homelie-du-4eme-dimanche-du-temps-ordinaire-3/).