Aprinde omenirea de iubire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (2 iunie 2019)
Lecturi: Faptele
Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia
Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi
Omilie
Astăzi este sărbătoarea coborârii
Duhului Sfânt, ziua Rusaliilor. Este începutul timpului Bisericii. Se dărâmă
zidurile și cu ele naționalisme, fundamentalisme, limbaj codificat. Totul
începe să devină nou cinzeci de zile după marele eveniment al învierii lui
Cristos. Începe timpul Duhului. Se aprinde în lume iubirea. Creștinii sunt
martorii și vestitorii Bisericii universale.
Scrie sfântul Luca în Faptele Apostolilor (Fap 2,1-11) că toți discipolii sunt
uniți în Cenacol: „dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei
vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au
apărut nişte limbi ca de foc […]. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au
început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească” (v.
2-4). Luca trimite la muntele Sinai când Dumnezeu dă prima alianță – teofania
de pe Sinai (Ex 19,16-25), dar și turnul
lui Babel cu coborârea lui Dumnezeu pe pământ și încurcarea limbilor (Gen 11,1-9). Astfel Rusaliile creează o
comunicare și o comuniune dintre diverse popoare cu limbile și culturile lor.
În dimineața Rusaliilor, la Ierusalim erau parţi, mezi, elamiţi, mesopotamieni,
capadocieni, egipteni, cei din Iudeea… de pe tot pământul, și reușesc să se
înțeleagă. Pentru ce se afla la Ierusalim aceea mulţimea de oameni din
împrejurimi şi din ţinuturi îndepărtate? Sunt evrei și practicanţi ai legii lui
Moise, adunaţi în cetatea de sărbătoarea Rusaliilor care cădea după 50 de zile
– şapte săptămâni – de la începutul seceratului. După Paştele ebraic se începe
recoltarea „primului snop”. Acum se încheia secerişul: cinzeci de zile, de
unde denumirea Cincizecime sau Sărbătoarea Săptămânilor. Se sărbătoarea în
acelaşi timp evenimentul „Tablelor Legii” dat de Dumnezeu lui Moise pe muntele
Sinai.
Dar aici apare Duhul Sfânt care
coboară și dă lumii iubirea ce pune în comuniune pe toți oamenii. Înțelegerea
nu e rodul mijloacelor de comunicare socială, ci este revărsarea Duhului Sfânt.
Biserica este născută dintr-o „suflare”: este noua familie umană. Dintr-un grup
de oameni paralizaţi de frică, baricadaţi în camera de sus, ies în lume oameni
noi. La Rusalii se naşte Biserica lui Cristos. Apostolii, botezaţi cu Duhul
Sfânt, devin dintr-o dată martori ai „faptelor măreţe ale lui Dumnezeu” (v. 11)
săvârşite în Fiul său, dau mărturie despre învierea lui Cristos mulţimilor din
toată lumea cunoscută în aceea vreme. Duhul Sfânt vine şi transformă inima
ucenicilor făcându-i capabili de a intui, a urma şi a mărturisi „căile
Domnului” pentru a putea conduce toate neamurile la deplina comuniune cu
Dumnezeu. Duhul Sfânt devine disponibil în formă stabilă, ca într-o realitate
ce vine dăruită datorită misterului pascal al lui Isus. Este mare „miracol” în
a locui în noi Duhul!
În a doua lectură din Scrisoarea către Romani (Rom 8,8-17), sfântul Paul ne învaţă că
Duhul este libertate și că ne eliberează de sclavia cărnii, adică de egoism. Pentru
Paul „carnea” înseamnă fragilitate. Din cauza ei săvârșim fapte rele. Duhul dă putere
vieții noastre și ne îndeamnă să facem contrar „cărnii” și transformă dorinţele
omului: nu mai sunt aspirațiile egoismului, ci ale carităţii. Prizonier în
egoismul său trupul omului simte legea iubirii – adică legea lui Dumnezeu – dar
ca o greutate. „Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi” (v. 9). Duhul schimbă „dorinţa” omului: este legea iubirii.
Eliberează omul transformându-l din interior, răsturnând natura profundă a
„dorinţei”; reînnoieşte raportul nostru cu Domnul: nu mai suntem sclavi, ci fii
ai lui Dumnezeu. Iar aceasta este o mare libertate! Pentru Paul prezenţa
Duhului eliberează. Iată câteva semne deosebite: răsturnarea logicii vieţii, un
raport nou cu Dumnezeu experimentat ca un tată, convingerea că suntem fiii ai Domnului.
Omul în Duhul Sfânt poate să se îndrepte spre el liber, deschis şi încrezător:
nu mai e sclav, ci om liber. Raportul filial cu Dumnezeu este rădăcina
libertăţii, a carității și a milostivirii. El dă posibilitatea să-l invocăm că
și Isus adică „Abbà, Tată!” (v. 15). Este necesar să alegem în fiecare zi Duhul!
Sărbătoarea Rusaliilor este
evenimentului pascal în plinătate: Isus înviat, înălţat la cer şi părtaş la
domnia lui Dumnezeu, împlineşte promisiunea că-l va trimite pe Duhul Sfânt. În Evanghelia după Ioan (In 14,15-16.23b-26) medităm angajamentul făcut de Isus discipolilor
că-l trimite pe Duh în timpul „discursurilor de rămas bun”. Sunt cuvintele lui
Cristos, dar ei îl înțeleg pe deplin numai când se va cobor peste ei
Duhul.
Isus leagă promisiunea de iubire:
„dacă mă iubiţi, veţi ţine poruncile mele şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă
va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna” (v. 15-16). Cristos este în mijlocul ucenicilor
pentru a-i stimula să se identifice cu sine și cu Tatăl. Dar mai au nevoie de
un alt ajutor: este vorba de Duhul Sfânt. Creştinul tocmai trăind această
iubire – dacă mă iubiți, țineți poruncile – face experienţa Duhului Sfânt, «Mângâietorul»
[din grecescul parakletos – chemat să
fie alături; în latină – advocatus]:
adică este mângâiere, alinare. Îl găsim în tot Noul Testament de cinci ori: de
patru ori în discursurile de adio [In
14,16.26; 15,26; 16,7] și o dată în Scrisoarea
întâia a lui Ioan [1In 2,1]. El
indica mai degrabă un prieten sau o persoană de încredere ‘chemat în ajutor’
într-o criză sau dificultate. Duhul Sfânt ajută în lupta cu Cel Rău și astăzi
ne urnește să-l descoperim din nou pe Dumnezeu. Rădăcina greacă arată că
consolarea nu este numai o întărire, ci elimină cauza principală a suferinței:
singurătatea.
După ce sfântul Ioan al XXIII-lea a fost ales la
conducerea Bisericii ca papă, nu putea să doarmă. Așa de mare era responsabilitatea
de pe umeri! Dar aude un glas tainic, care îi spune: „Ioane, tu conduci
Biserica sau eu?” „Tu, Doamne!” îi spune papa. „Atunci, du-te la culcare şi
dormi liniştit!”
Este activitatea Duhului. Acum
Dumnezeu prin comunicarea Spiritului sfințește omul; îl ajută în oboseala zilnică
a perseveranței și a răbdării; actualizează prezenţa vie a lui Cristos. Duhul
adevărului îl „conduce la întreg adevărul” (v. 13). Duhul stă cu omul și-l
însoțește mereu pentru a-i da un sens nou istoriei și comunității umane. Pentru
creştin adevărul nu este o noţiune greu de înțeles, căci este însuși Isus. Când
învățătura lui devine iubire este anunțată ca mesaj. Comunitatea credincioşilor
împărtăşesc cu el aceeaşi viaţă, acelaşi Duh, şi acesta ne face capabili să comunicăm
de-a lungul timpului Vestea cea Bună. Aprinde omenirea de iubire…
Îl rugăm pe Duhul Sfânt, astăzi,
să ne transforme şi pe noi aşa cum i-a transformat pe apostoli în ziua de
Rusalii: să ne dea lumina credinţei, ca să cunoaştem adevărul, focul iubirii, ca
să-i îmbrăţişăm pe toți duşmanii, tărie şi curaj, ca să trăim şi să mărturisim
credinţa în lume ca nişte adevăraţi fii ai Bisericii.
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R. Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi
G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu