Mesajul papei Francisc cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor (2017)

Misiunea în inima credinței creștine

Iubiți frați și surori,

Și în acest an, Ziua Mondială a Misiunilor ne convoacă în jurul persoanei lui Isus, „primul și cel mai mare evanghelizator” (Paul al VI-lea, Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 7), care încontinuu ne invită să vestim Evanghelia iubirii lui Dumnezeu Tatăl în puterea Duhului Sfânt. Această zi ne invită să reflectăm din nou asupra misiunii în inima credinței creștine. De fapt, Biserica este misionară prin natură; dacă n-ar fi așa, n-ar mai fi Biserica lui Cristos, ci o asociație între multe altele, care foarte repede s-ar termina cu epuizarea propriului scop și cu dispariția. De aceea, suntem invitați să ne punem câteva întrebări care ating însăși identitatea noastră creștină și responsabilitățile noastre de credincioși, într-o lume învălmășită de atâtea iluzii, rănită de mari frustrări și sfâșiată de numeroase războaie fratricide care pe nedrept îi lovesc în special pe nevinovați. Care este fundamentul misiunii? Care este inima misiunii? Care sunt atitudinile vitale ale misiunii?

Misiunea și puterea transformatoare a Evangheliei lui Cristos, Cale, Adevăr și Viață

1. Misiunea Bisericii, destinată tuturor oamenilor de bunăvoință, este întemeiată pe puterea transformatoare a Evangheliei. Evanghelia este o Veste Bună care poartă în sine o bucurie contagioasă deoarece conține și oferă o viață nouă: aceea a lui Cristos înviat, care, comunicându-l pe Duhul său dătător de viață, devine Cale, Adevăr și Viață pentru noi (cf. In 14,6). Este Cale care ne invită să-l urmăm cu încredere și curaj. Urmându-l pe Isus drept Cale a noastră, îi experimentăm Adevărul și primim Viața sa, care este comuniune deplină cu Dumnezeu Tatăl în puterea Duhului Sfânt, ne face liberi de orice formă de egoism și este izvor de creativitate în iubire.

2. Dumnezeu Tatăl vrea această transformare existențială a fiilor săi și a fiicelor sale; transformare care se exprimă ca un cult în duh și adevăr (cf. In 4,23-24), într-o viață însuflețită de Duhul Sfânt imitându-l pe Fiul Isus spre gloria lui Dumnezeu Tatăl. „Gloria lui Dumnezeu este omul viu” (Irineu, Adversus haereses IV, 20, 7). În acest mod, vestirea Evangheliei devine cuvânt viu și eficace care realizează ceea ce proclamă (cf. Is 55,10-11), adică Isus Cristos, care încontinuu se face trup în orice situație umană (cf. In 1,14).

Misiunea și kairos-ul lui Cristos

3. Deci, misiunea Bisericii nu este răspândirea unei ideologii religioase și nici propunerea unei etici sublime. Multe mișcări din lume știu să producă idealuri înalte sau exprimări etice însemnate. Prin misiunea Bisericii, Isus Cristos este cel care continuă să evanghelizeze și să acționeze, și de aceea ea reprezintă kairos-ul, timpul propice al mântuirii în istorie. Prin proclamarea Evangheliei, Isus devine mereu din nou contemporanul nostru, pentru ca acela care-l primește cu credință și iubire să experimenteze forța transformatoare a Duhului său de Înviat care fecundează umanul și creația așa cum face ploaia cu pământul. „Învierea sa nu este un lucru din trecut; conține o forță de viață care a pătruns lumea. Acolo unde pare că totul este mort, din orice parte apar din nou vlăstarele învierii. Este o forță fără egal” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 276).

4. Să ne amintim mereu că „la începutul existenței creștine nu este o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o Persoană, care dă vieții un nou orizont și cu asta îi dă direcția decisivă” (Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Deus caritas est, 1). Evanghelia este o Persoană, care încontinuu se oferă și încontinuu invită pe cel care o primește cu credință umilă și activă să împărtășească viața sa printr-o participare efectivă la misterul său pascal de moarte și înviere. Evanghelia devine astfel, prin Botez, izvor de viață nouă, liberă de dominația păcatului, luminată și transformată de Duhul Sfânt; prin Mir, devine ungere fortificantă care, grație aceluiași Duh, indică drumuri și strategii noi de mărturie și de apropiere; și prin Euharistie devine hrană a omului nou, „medicament al nemuririi” (Ignațiu din Antiohia, Epistula ad Ephesios, 20, 2).

5. Lumea în mod esențial are nevoie de Evanghelia lui Isus Cristos. Prin Biserică, El continuă misiunea sa de bun samaritean, îngrijind rănile însângerate ale omenirii, și de bun păstor, căutând fără încetare pe cel care s-a rătăcit pe cărări întortocheate și fără țintă. Și mulțumire fie lui Dumnezeu, nu lipsesc experiențe semnificative care mărturisesc forța transformatoare a Evangheliei. Mă gândesc la gestul acelui student Dinka, tânăr care, cu prețul propriei vieți, protejează un student din tribul Nuer destinat să fie ucis. Mă gândesc la acea celebrare euharistică de la Kitgum, în nordul Ugandei, pe atunci însângerat de ferocitatea unui grup de rebeli, când un misionar i-a pus pe oameni să repete cuvintele lui Isus pe cruce: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”, ca expresie a strigătului disperat al fraților și surorilor Domnului răstignit. Acea celebrare a fost pentru oameni izvor de mare mângâiere și de atâta curaj. Și putem să ne gândim la atâtea, nenumărate mărturii ale modului în care Evanghelia ajută să se depășească închiderile, conflictele, rasismul, tribalismul, promovând pretutindeni și între toți reconcilierea, fraternitatea și împărtășirea.

Misiunea inspiră o spiritualitate de continuu exod, pelerinaj și exil

6. Misiunea Bisericii este însuflețită de o spiritualitate de exod continuu. Este vorba de „a ieși din propria comoditate și a avea curajul de a ajunge la toate periferiile care au nevoie de lumina Evangheliei” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 20). Misiunea Bisericii stimulează o atitudine de pelerinaj continuu prin diferitele deșerturi ale vieții, prin diferitele experiențe de foame și sete de adevăr și de dreptate. Misiunea Bisericii inspiră o experiență de exil continuu, pentru a-l face pe omul însetat de infinit să simtă condiția sa de pribeag în drum spre patria finală, îndreptat între acel „deja” și acel „încă nu” al Împărăției cerurilor.

7. Misiunea spune Bisericii că ea nu este scop pentru sine însăși, ci este instrument umil și mediere a Împărăției. O Biserică autoreferențială, care se complace de succesele pământești, nu este Biserica lui Cristos, trupul său răstignit și glorios. Iată deci pentru ce trebuie să preferăm mai degrabă „o Biserică accidentată, rănită și murdară pentru că a ieșit pe străzi, decât o Biserică bolnavă datorită închiderii și comodității de a se agăța de propriile siguranțe” (ibid., 49).

Tinerii, speranța misiunii

8. Tinerii sunt speranța misiunii. Persoana lui Isus și Vestea Bună proclamată de El continuă să-i fascineze pe mulți tineri. Ei caută parcursuri în care să realizeze curajul și elanurile inimii în slujba omenirii. „Sunt mulți tinerii care își oferă ajutorul lor solidar în fața relelor din lume și întreprind diferite forme de militare și de voluntariat […].Ce frumos e ca tinerii să fie «călători ai credinței», fericiți să-l ducă pe Isus pe orice stradă, în orice piață, în orice colț al pământului!” (ibid., 106). Următoarea Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, care se va celebra în 2018 cu tema „Tinerii, credința și discernământul vocațional”, se prezintă ca ocazie providențială pentru a-i implica pe tineri în responsabilitatea misionară comună care are nevoie de bogata lor imaginație și creativitate.

Slujirea Operelor Misionare Pontificale

9. Operele Misionare Pontificale sunt instrument prețios pentru a trezi în fiecare comunitate creștină dorința de a ieși din propriile granițe și din propriile siguranțe și să înainteze în larg pentru a vesti tuturor Evanghelia. Printr-o profundă spiritualitate misionară care trebuie trăită zilnic, o angajare constantă de formare și animare misionară, adolescenți, tineri, adulți, familii, preoți, călugări și călugărițe, episcopi, sunt implicați pentru ca să crească în fiecare o inimă misionară. Ziua Mondială a Misiunilor, promovată de Opera de Răspândire a Credinței, este ocazia propice pentru ca inima misionară a comunităților creștine să participe cu rugăciunea, cu mărturia vieții și cu comuniunea bunurilor pentru a răspunde la gravele și vastele necesități ale evanghelizării.

A face misiune cu Maria, Mama evanghelizării

10. Iubiți frați și surori, să facem misiune inspirându-ne de la Maria, Mama evanghelizării. Ea, mișcată de Duhul Sfânt, a primit Cuvântul vieții în profunzimea credinței sale umile. Să ne ajute Fecioara să spunem „da”-ul nostru în urgența de a face să răsune Vestea Bună a lui Isus în timpul nostru; să ne dobândească o nouă ardoare de înviați pentru a duce la toți Evanghelia vieții care învinge moartea; să mijlocească pentru noi pentru ca să putem dobândi sfânta îndrăzneală de a căuta noi drumuri pentru ca să ajungă la toți darul mântuirii.

Din Vatican, 4 iunie 2017
Solemnitatea Rusaliilor

Francisc

(traducător: pr. Mihai Pătrașcu)
(sursa: http://www.magisteriu.ro/mesaj-cu-ocazia-zilei-mondiale-a-misiunilor-2017/).