Darul chemării Domnului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 februarie 2022)
Lecturi biblice: Isaia 6,1-8; 1Corinteni 15,1-11; Evanghelia Luca 5,1-11; lecturi biblice
Omilie
Liturgia din această duminică tratează tema chemării considerată ca expresie a voinţei lui Dumnezeu de a lua parte la lucrarea sa de mântuire. Dumnezeu nu are nevoie de om pentru a-l salva pe omenirea; cu siguranță nu are nevoie de el, după cum nu a avut nevoie nici la crearea lumii. Este iubirea lui Dumnezeu care vrea contribuția umană la slujba împărăției. În prima lectură este chemarea profetului Isaia: face un ecou la chemările discipolilor din Evanghelie. Paul surprinde în reflecția sa misterul teologic asupra slujirii apostolice, ceea ce poate fi considerat inima vocaţiei: întâlnirea personală cu Isus cel înviat. Prima, a doua lectură și Evanghelia au aceeași temă a vocației, relatând chemarea profetului Isaia și ale apostolilor, inclusiv a lui Paul.
În prima lectură (Is 6,1-8) se vorbește despre chemarea lui Isaia descrisă într-un mod solemn în templu și evidențiază sfințenia lui Dumnezeu. Profetul a trăit în secolul al 8-lea înainte de Cristos. Este localizată în Ierusalim în jurul anului 736 î.C. când Isaia nu avea încă douăzeci de ani. În timp de se ruga, pe neașteptate, fără preaviz, izbucnește o inițiativă a lui Dumnezeu, surprinzătoare, care se apropie în mod irezistibil. Este viziunea Domnului care i se revelează în toată splendoarea cu gloria și sfințenia sa. Vecinătatea se transformă în a nu te lăsa indiferent. Cel care i se arată este Dumnezeul lui Israel, căruia i-a fost dedicat templu. În fața acestui mister, Isaia se consideră în mizeria sa personală: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate” (v. 5). Oamenii cu „buzele necurate”! Isaia știe că îi aparține! Are nevoie să fie purificat cu „cărbuni aprins” luați de pe altar: „iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!” (v. 7). Vine purificat și numai atunci este trimis la popor pentru a-l chema la convertire.
„Ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaot!” (v. 5). Dumnezeu este rege peste Israel: nu este nici Ozia [„în anul morţii regelui Ozia” (v. 1) (760 î.C.)], nici Tiglat Pileser al III-lea, abia ridicat la tron în Ninive, capitala Asirei (744 î.C.). Isaia este chemat de Dumnezeu să-i fie profet. Cum va putea Isaia să fie portavoce a lui Dumnezeu? Curățat de păcate. „Am auzit glasul Domnului, zicând: «Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?» Iar eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»” (v. 8). Devine un om nou, capabil să-și asume noile responsabilități. Răspunde cu decizie: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” Dumnezeu are nevoie de colaboratori pentru opera sa de mântuire. Dar pentru chemați este vital o întâlnire cu Dumnezeu în credință. Adorarea lui este absolut necesar pentru împlinirea misiunii încredințate.
Aceeași experiență ca a lui Isaia – „sunt un om cu buze necurate” – este și experiența sfântului Paul [din Scrisoarea întâia către Corintieni (1Cor 15,1-11)] care relatează chemarea sa: „ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie, căci eu sunt ultimul dintre apostoli care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu” (v. 8-9). Nu din modestie apostolul își definește condiția anterioară descoperirii lui Cristos ca „un avort”: „ultimului mi s-a arătat şi mie ca un avort”. Cu acest termen intenționează mai degrabă să descrie situația în care se află omul atunci când pretinde că se descurcă fără Dumnezeu: este aceea a unui proiect întrerupt. Dar apostolul adaugă: „însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a fost zadarnic” (v. 10). Paul știe deja că harul a lucrat în slăbiciunea și mizeria sa. Același lucrul l-a făcut cu Isaia și Petru care au experimentat starea de păcat: „Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: «Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!»” (v. 8).
În Evanghelia după Luca (Lc 5,1-11), după ce a predicat mulțimii din barca lui Simon Petru, Isus cere să înainteze în larg și să aibă încredere în el: „Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: «Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!»” (v. 4). Dar Petru a răspuns: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele” (v. 5). „Toată noaptea ne-am chinuit!” Sunt momente grele de neputință și dezolare. Sunt sentimente pe care le-au simțit Petru și însoțitorii săi. Până acum pescuitul nu a avut succes. La această nouă încercare, năvoadele sunt pline, mai să se rupă. Procedând astfel nu recurge la argumente subtile: Cristos însuși și Cuvântul său sunt singurele certitudini pe care pescarul galilean se poate baza pentru a face alegerea, care va fi decisivă pentru întreaga lui existență.
În fața acestei minuni, Petru și însoțitorii săi sunt profund impresionați în fața manifestării lui Dumnezeu în Isus. Se recunoaște pe sine un păcătos. Ce înseamnă să te simți păcătos? În ce constă păcatul? Păcatul înseamnă folosirea darurilor pe care le avem doar pentru propriile noastre interese și pentru afirmațiile și succesele noastre. Când cineva se recunoaște păcătos, este pentru că se gândește numai la sine, dar începând să trăiască darurile în slujba celorlalți devii pescar de oameni. Spre deosebire de ceea ce i s-a întâmplat lui Isaia, Isus nu face nici un gest de purificare asupra lui, ci îi spune să nu se teamă și îi dă misiunea de a fi pescar de oameni. Pentru Petru biruința asupra păcatului, în care el însuși este implicat, nu poate avea loc prin gesturi rituale ci devenind un pescar de oameni. Această expresie din Luca înseamnă literal: „unul care prinde oameni vii”. Pentru Luca este important de subliniat că, pentru a-i atrage pe oamenii la Cristos, Petru nu va trebui să se comporte ca pescarii care, luând peștii, îi omoară, ci va trebui să-i țină în viață, întărindu-le facultățile umane de inteligență și libertate. Este o figură profetică, capabilă să-i implice pe mulți alții în urmarea lui Isus.
Evanghelia ne spune: „după ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus” (v. 11). Ei [Petru și însoțitorii săi] l-au urmat! Invitați de Domnul să-l urmeze, părăsesc totul fără ezitare și i se alătură. Au schimbat modul de a trăi. Sunt pescari de oameni!
Chiar și Biserica va trebui să-și asume riscul de a se reînnoi… Va exista un viitor neprevăzut și imprevizibil. Cristos ne asigură de acest lucru…
Toți creștinii suntem chemați să devenim ca atare: fiecare după atitudinea sa, oricare ar fi profesia, meseria, cultura, autoritatea… Isus ne cere tuturor să arunce năvodul!... Este darul chemării Domnului!
Bibliografia [anul C]: Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu