pr. Isidor Chinez (28 mai 2023)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,1-11; 1Corinteni 12,3b-7.12-13; Evanghelia Ioan 20,19-23; lecturi biblice
Omilie
Sărbătoarea Rusaliilor înseamnă coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor: este început nașterii Bisericii. Relatarea din Faptele Apostolilor [aceeași lectură este pentru toți anii A B C] deschide liturgia de astăzi: „toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt ” (Fap 2,4). Evanghelia ne spune că apostolii l-au primit Duhul Sfânt tocmai în duminica învierii în cenacol, când, intrând – ușile fiind încuiate de frica iudeilor – a suflat asupra lor, comunicând puterea de a ierta păcatele, ce reprezintă una dintre împuternicirile preoţeşti: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate” (In 20,22-23). Duhul Sfânt iartă păcatele! A doua lectură este reflecția apostolului Paul ce prezintă acţiunea Duhului în Biserică ca comuniune, adică unitate în diversitate. Duhul Sfânt prin diverse daruri edifică Biserică: el este izvor de lumină [foc] și putere!
În prima lectură (Fap 2,1-11) este descris evenimentul. Sfântului Luca se preocupă să arate cum Dumnezeu a făcut un pas important pentru mântuirea întregii omeniri dându-le pe Duhul Sfânt ce lucrează în istorie și în inimile oamenilor. Rusaliile creștine au același caracteristică ceea evreiască în momentul promulgării alianței de pe muntele Sinai: vuiet, flăcările sau limbi de foc ce însoțeau manifestarea lui Dumnezeu, dând astfel Torei și Duhului Sfânt o dimensiune nu numai universală, ci și chiar cosmică. „S-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei” (v. 2-3). Venirea lui este descrisă în formă simbolică ca limbi de foc care coboară asupra apostolilor. Duhul provoacă în ei un fenomen foarte cunoscut și apreciat la începutul creștinismului: vorbirea în limbi sau glosolalia, adică într-o limbă diferită, necunoscută, cu o emoție puternică și o fervoare profundă. Luca transformă acest fenomen în a vorbi „alte” limbi provenind din toată lumea. În acest fel, autorul vrea să sublinieze modul în care coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor a avut scopul de a-i determina să anunțe evanghelia la toate limbile. Sunt enumerate națiunile (cf. Gen 10-11: tabelul popoarelor care sunt apoi dispersate din lipsa comunicării – e turnul Babel). Evenimentul înseamnă începutul unui timp nou pentru omenire. La Rusalii, Duhul vindecă fractura pentru că toată lumea ascultă și se înțeleg toți: „cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?” (v. 8). Biserica este constituită nu dintr-o voință umană, ci prin tăria Duhului lui Dumnezeu. Duhul dă viață unei comunități biruind blestemul Babel (cf. Gen 11,7-9). Astfel numai Duhul Sfânt creează unitate în iubire, acceptare reciprocă a diversității, poate elibera omenirea de ispita constantă a voinței de putere pământească ce ar vrea să domine și să uniformizeze totul. Dacă este adevărat că Duhul lui Dumnezeu a acționat și în vremuri trecute [despre aceasta se vorbește Vechiul Testament], totuși acum el apare cu ceva nou: „aceasta o spunea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei care cred în el; căci încă nu venise Duhul, pentru că Isus nu fusese încă glorificat” (In 7,39). Duhul, pornind de la glorificarea lui, devine disponibil în formă stabilă ca o realitate ce vine dat tocmai datorită misterului pascal al lui Isus. Același Duh este cel care vine să locuiască în noi. Astfel, la Rusalii, focul Duhului este „așezat” asupra apostolilor ca să locuiască în ei. De acum înainte omul poate deveni templu al lui Dumnezeu. Este marele „miracol” al locuirii Duhului în om.
Încă de la început, Biserica apostolică s-a îngrijit de bogăția și diversitatea chemărilor și a darurilor înzestrate de Domnul atotputernic. Sfântul Paul clarifică acest lucru într-un mod admirabil în Scrisoarea întâia către Corinteni, din care a fost luată lectura a doua (1Cor 12,3b-7.12-13). Este confirmarea unității, tema marii solemnități de astăzi: „Există diferite daruri, dar este acelaşi Duh. Sunt diferite slujiri, dar este acelaşi Domn. Sunt diferite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun” (v. 4-7). Este o avertizare puternică: fiecare este chemat să-și asume manifestarea specială a lui Dumnezeu, să o facă să înflorească, recunoscând darul și având obligația ce exprimă vocația fiecăruia. Duhul este cel care acţionează în toţi şi conduce pe toţi la unitate, după imaginea lui Dumnezeului, unul şi întreit. Rodul Duhului este unitatea care este sinteză finală a convergenţei diversităţii. Duhul Sfânt este un adevărat constructor de unitate. Biserica, spune apostolul, este ca trupul: „aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos” (v. 12). Duhul colaborează împreună spre binele întregului corp, în totalitatea sa. Experiența lui Paul pe drumul Damascului – „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?” (Fap 9,4) – îl convinge să-l identifice pe Isus în Biserică. Duhul „împinge” comunitatea credincioșilor spre comuniune [în greacă koinōnia], deoarece transformă diferențele și contrastele în bună înțelegere. Mișcarea este ca un acord muzical, unde numai note diverse fac armonie. Acolo unde sosește Duhul, fie că sunt evrei sau greci, vor deveni parte a unicului trup al lui Isus ce formează Biserica. În diversitatea carismelor și slujirilor creștinii sunt cu adevărat un singur trup în virtutea aceluiași Duh ce ne-a fost dăruit: „noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh” (v. 13). Suntem creștini ce aparținem aceluia corp: Biserica.
În Evanghelia după Ioan (In 20,19-23) darul Duhului este dat discipolilor de Cristos cel înviat ce este legat de pace și iertarea păcatelor: „Pace vouă!” (v. 19) și iarăși: „Pace vouă!” (v. 21). „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute” (v. 22-23). Misiunea creștinilor animați și călăuziți de Duh este de a aduce pacea [shalom, în ebraică] și de a lupta împotriva tuturor violențelor și a nedreptaților, prin stabilirea unor relații de solidaritate și împărtășire.
La începutul slujirii sale Isus fusese proclamat ca Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii (cf. In 1,29). A venit să ne elibereze de robia păcatului (cf. In 8,34-36). realizând acest lucru cu moartea sa pe cruce, ca un miel pascal vărsându-și sângele pentru iertarea păcatelor. Acum lasă această putere în seama Bisericii prin apostoli. Ucenicilor săi le încredințează aceeași misiune pe care a primit-o de la Tatăl: „aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (v. 21). Eliberarea de păcat este posibilă numai prin Biserica care este trupul lui Cristos în Duhul Sfânt: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt!” Iertați păcatele!
Să-l primim pe Duhul Sfânt! Să-l rugăm de Domnul: Dă-ne să fim ascultători Duhului, ca și tine, ca și apostolii. Să știm să ne întoarcem la el, izvor de lumină și putere!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu