Evanghelia Luca 15,1-3.11-32: În acel timp,
toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi
şi mănâncă cu ei”. Atunci, le-a spus această parabolă: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui:
«Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de
acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.
După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea,
iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat la
unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni
nu-i dădea. Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai
tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit
împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu
numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!» Şi, ridicându-se,
a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut
milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul
i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt
vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către
servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel
în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel
îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu
al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au
început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp.
Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat
sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu
voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. El,
răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată
n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă
bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care
şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt
ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că
acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost
găsit!»”
Omilie
În această duminică a patra din
post, suntem chemaţi toți la bucurie. Profetul Isaia ne invită: „Bucură-te,
Ierusalime! Tresăriți de bucurie toţi cei care-l iubiţi; bucurați-vă și
veseliți-vă, cei care ați fost întristaţi!” Motivul acestei bucurii este
descoperirea treptată a lumii lui Dumnezeu, lumea în care Dumnezeu îi cheamă pe
toţi să trăiască în ea.
Cartea lui Iosue (prima lectură) ne aminteşte că nu este o lume a
sclaviei, dar o lume a oamenilor liberi şi solidari. După eliberarea din Egipt
şi lungă trecere a deşertului, se ajunge în ţara pe care Dumnezeu a promis-o
poporului său. Intrarea în ţara făgăduită dă naştere la o mare sărbătoare.
Dumnezeu nu suportă să vadă sclavi pe copii săi într-o ţară străină. Lumea în
care Dumnezeu ne cheamă să trăim este o lume în care fiecare poate trăi ca om
liber şi fericit. Veți putea descoperi astfel că suntem responsabili pentru ei
şi fraţii săi: „Gustați și vedeți cât de bun este Domnul!”
Noi suntem marș spre lumea lui
Dumnezeu. Acesta este mesajul sfântului Paul în cea de a doua lectură: „De
acum, lumea veche a trecut, iată, au devenit noi!” Lumea veche aceea sclaviei,
a egoismul și a iubirii de banii este indiferenței și a violenței. Este o lume
în care ești sclav al capriciilor și al instinctelor. Recunoaștem că noi toți
trebuie să luptăm împotriva consecințelor lumii vechi. Dar întrebarea nu este
de a se
transforma, ci de a se lăsa transformați de Domnul. Această luptă pe care o ducem
nu este a noastră ci a lui .
Lumea nouă s-a născut deja.
Această lume este a reconcilierii și a păcii; este o lumea a iertării reciproce
şi a toleranţiei; este lumea împărțirii fraterne. Aceasta este lumea lui
Dumnezeu. Pentru a intra, Domnul ne invită lăsându-ne reconciliați cu el şi
între noi. Dumnezeu care manifestă mila sa ne cere să fim milostivi față de
toți și față de cei care ne înconjoară. Suntem mântuiţi în Isus şi lucrăm la
mântuirea care vine.
Dar pentru aceasta, încă avem
nevoie să descoperim adevărata față a lui Dumnezeu. Evanghelia acestei zile ne
ajută. Este parabola fiului risipitor. Am auzit istoria acestui băiat care
pretinde de la tatăl său să-i dea moștenire. Un fiu care departe de familia sa
și tăind toate legăturile cu ea, este o dramă. El nu poate participa la
bucuriile și necazurile alor săi, pentru că nu știe unde avea el să ajungă. Și
noi cunoaștem familii care trăiesc această dramă.
Fiul despre care ne vorbește
Evanghelia pleacă într-o țară îndepărtată. Cheltuie întreaga avere într-o viață
de dezmăț. El sfârșește în cea mai gravă decădere pentru un evreu: să pască porci
– aceste animale necurate după lege. Astăzi ne gândim la toți aceea care sunt pe
străzi sau în închisoare. Acest fiu risipitor decide să se întoarcă la tatăl
său. Această întoarcere nu se datorează adevăratei căințe, dar foamea care îl
chinuia. La fel ca și tatăl din parabolă, Dumnezeu face primul pas către noi. Ne
oferă iertare în mod gratuit. Aceasta este lumea lui Dumnezeu, un Dumnezeu care
ne primește așa cum suntem, cu lepra noastră și cu murdăria noastră, fără a ne
judeca. Este absolut profund impresionant de răul pe care îl facem pentru noi înșine.
Marea bucurie a Dumnezeului
nostru este să ne vindece și să ne primească. El este incapabil a avea necaz pe
copiii săi, orice ar fi făcut. Dumnezeu este milostiv. Nu există decât
milostivire, chiar și pentru cel mai rău dintre oameni, sau mai degrabă cel
care a comis rău cel mai mare. Toți suntem iubiți de Dumnezeu. Împărăția sa
este oferită nouă tuturor. Se cuvine de a spune și să o repetăm pentru cei care
nu-l cunosc.
Este urgent pentru noi să intrăm
în această lume a lui Dumnezeu, o lume a milostivirii, a gratuității şi a iertării.
Suntem asemenea cu fiul cel mare, care se mulțumește să-i slujească tatălui său
ca un simplu angajat. În loc să-l primească pe fratele său îl judecă şi îl
condamnă. În primul rând are dreptate: acest frate a păcătuit; și-a dezonorat
familia; trebuie să îşi asume consecinţele actelor sale.
Dar Dumnezeu nu vede în acest fel.
Marea sa bucurie este mai întâi că și-a găsit copilul: „era mort, şi a revenit la viaţă, era
pierdut, şi a fost găsit! Intră în bucuria tatălui tău!” Acest postul din anul jubiliar
este propus ca un punct culminant pentru a experimenta și de a celebra milostivirea
lui Dumnezeu. Să intrăm în bucuria iertării și a reconcilierii unde se uită trecutul.
Fie ca noi să primim această bucurie care ne este oferită de Dumnezeu și să ne
deschidem spre Împărăția sa.
(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez;
sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu