Dăruire este semnul pe care Domnul îl face
pr. Isidor Chinez (28 iulie 2024)
Lecturi biblice: 2Regi 4,42-44; Efeseni 4,1-6; Evanghelia Ioan 6,1-15; lecturi biblice
Omilie
Tema de astăzi este abundența pâinii. Dăruire este semnul pe care Domnul îl face. Miracolului înmulțirii pâinilor este firul roșu al acestei duminici. Textul din Evanghelia după Ioan deschide simbolic o altă realitate, oferindu-ne acces la misterul lui Isus și la misiunea Bisericii. Învățătura de azi subliniază preocuparea lui Dumnezeu pentru necesitățile oamenilor, relativizând astfel capacitatea umană de a-şi procura, cu mijloace proprii, ceea ce este necesar vieţii. Prima lectură relatează una dintre minunile profetului Elizeu care tocmai înmulțește pâinea: „a venit un om […] a adus douăzeci de pâini de orz. […] Elizeu a zis: «Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: ‚Vor mânca şi va mai rămâne’»” (2Rg 4,42.43). Evanghelia preia această temă, relatând înmulțirea pâinilor, care a avut loc în apropierea lacului Tiberiadei: „Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; […] s-au săturat” (In 6,11.12). A doua lectură Vorbește despre unitate în Duhul Sfânt prin legătura păcii: „este un singur trup şi un singur Duh […]; un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor” (Ef 4,4.5-6). Sunt daruri ale lui Dumnezeu și noi suntem chemați să ni le însușim.
Prima lectură luată din cartea Regilor (2Rg 4,42-44) se reunește în jurul figurii lui Elizeu, discipol și succesor al profetului Ilie. Activează în Regatul de Nord [Israel], în jurul anilor 850-800 î.C. Textul are grijă să demonstreze că Elizeu nu era inferior lui Ilie, de care are aceeași carisma și aceeași măreție. Ilie a înmulțit pâinea din casa văduvei din Sarepta Sidonului [1Rg 17,1-14]. Iată ce a făcut Elizeu? A venit un om [din Baal-Şalişa, actuala localitate Kefr Tilt, la 25 km nord de Lida] și i-a adus douăzeci de pâini de orz. „Elizeu a zis: «Dă oamenilor să mănânce! Căci aşa spune Domnul: «Vor mânca şi va mai rămâne»” (v. 43). Israelul suferă de foamete destul de des. Pâinea este un bun al tuturor. Cel care aduce darul este un om sărac, care-i oferă profetului pâine de orz – mâncarea săracilor: „a adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade ale pământului” (v. 42). Elizeu nu păstrează pâinile pentru el, ci decide să le împartă cu alți oameni săraci – „o sută de oameni” (v. 43). Dăruirea și împărtășirea stau la baza intervenției lui Dumnezeu: toți vor fi săturați și va mai rămâne. Este o temă care anticipează deja era escatologică a banchetului mesianic (cf. Is 53,1-3; 65,13; Prov 9,1-6), la care suntem invitați să participăm.
În Scrisorea către Efeseni (Ef 4,1-6) sfântul Paul începe primele versete dedicate comportamentului creștinului: „aşadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o” (v. 1). La origine se află chemarea de „fii” ce este realizată odată cu botezul nostru. Primul angajament al celor botezați este de a primi darul unității și de a-l promova cu umilință, blândețe și mărinimie. Este păstrarea „unitații Duhului în legătura păcii” (v. 3). Isus își arată „domnia” nu prin violență sau autoritarism, ci cu smerenie, blândețe și iubire care sunt premisele și metoda pentru unitate în comuniunea credincioșilor și a lumii. Apostolul insistă asupra primatului lui Dumnezeu și asupra faptului că el este cel care acționează în înfăptuirea binelui: „să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii” (v. 1-3). Izvorul unității este dimensiunea trinitară a vieţii lui Dumnezeu: Duhul care însufleţeşte trupul lui Isus – Domnul cel înviat – este Dumnezeu Tatăl tuturor. Textul este unul clasic ce se bazează pe învățătura Sfintei Treimii. Duhul este forța care produce și păstrează unitatea. Din unica Biserică, prin unicul Domn, privirea apostolului ajunge la unicul Dumnezeu, care este fundamentul suprem al unității. În cele din urmă, unitatea se întemeiază pe singurul Domn care locuiește în creștini.
În cinci duminici vom întrerupe lectura continuă a Evangheliei după Marcu pentru a citi din Evanghelia după Ioan unde se relateză un fapt din viața lui Isus și discursul care-i explică sensul. E o narațiune – înmulțirea pâinilor (In 6,1-15) – urmată de predica aprofundată pe care o vom asculta în cele patru duminici – e discursul despre pâinea vieții (cf. In 6,24-68). Ioan atribuie înmulțirea pâinilor un interes deosebit și un sens mult mai profund: intenția este de a explica faptul în cheie euharistică. Suntem la sfârșitul secolului întâi și bisericile sunt structurate după liturgie. Autorul ajută comunitatea să înțeleagă ce se celebrează, în lumina istoriei lui Israel: așa cum Moise a dat „mană”, la fel acum Isus oferă o „pâine” care se păstrează până la sfârșitul lumii. Evanghelistul prezintă semnul în contextul pascal – „Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape” (v. 4) – în care Isus, noul Moise, învață, fiind urmat de o mulțime numeroasă și îi hrănește și îi îndrumă către „banchetul” noii „Țări Promise”.
Domnul este urmat de o mare mulțime. Duminica trecută, el i-a învățat: „a început să-i înveţe multe” (Mc 6,34). Le-a descoperit gândurile lui Dumnezeu despre om, despre viață și moarte. Acum îi hrănește cu pâine. Pentru a trăi, oamenii au nevoie să mănânce: trebuie pâine. Isus face un „semn”, un gest care vorbește despre iubirea lui Dumnezeu (cf. In 3,16). Miracolul este numit de Cristos „semn”: „văzând semnul pe care îl făcuse” (v. 14); „îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii” (v. 2). Termenul este important: vrea să indice o minune. Semnul este o acțiune. Dar important este altceva: realitatea la care se referă semnul. Căutăm o farmacie și vedem o cruce verde; ne îndreptăm în aceea direcția. Nu pentru a cumpăra o cruce verde, dar pentru a cumpăra medicamentul de care avem atâta nevoie. Prin urmare, minunile Domnului sunt un semn nu pentru efectul material pe care îl obține (vindecarea sau înmulțirea pâinii,…), ci pentru semnificația pe care o comunică. Dacă te oprești la semn, dacă ești mulțumit cu rezultatul imediat al miracolului, înseamnă că nu și-a atins scopul: „mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat” (In 6,27).
Domnul cheamă un discipol – pe Filip – și îl întreabă: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” (v. 5). În realitate, Isus știa ce urmează să facă: este rodul comuniunii sale cu gândurile lui Dumnezeu, pe care îl numește „Tată”. În schimb, Filip face calculele – cât costă pentru a cumpăra pâine la atâta lume – iar Andrei arată că cele cinci pâini de orz și doi pești, pe care i-a adus un copil, nu sunt suficiente. Atunci Domnul cere discipolilor ca lumea să se așeze. Apoi, face gestul: „a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi” (v. 11). Isus nu înmulțește sau împarte pâinile, ci le „dă”: este dăruire! Cristos ne invită să intrăm într-o logică care lasă calculul deoparte și se preocupă doar de dăruire. Acesta este „semnul” dat și gesturile care prevestesc instituirea Euharistiei!
Dar, imaginea vieții noastre este „dăruire”?...
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu